Voi adormi din nou cu tine-n gând,

Sub pledul pleoapelor, ce le-am închis.

Să te-ntâlnesc la margine de vis,

Voi răscoli dorințe, rând pe rând,

Iubindu-le misterul interzis.

De-ai ști de câte ori am căutat

Măcar în vis o urmă de sărut

Și cât de-adânc în carne a durut

Suspinul pentr-un dor necugetat,

Negat și alungat din mine!…

semnele mele de întrebare
au crescut odată cu mine
ba mai mult
eu am rămas mică
și ele tot cresc
cresc
strivindu-mă ca pe o boabă de strugure

Plecarea ta ce ieri mă-nfiorase,

Pictându-te în chip de corifeu

În apă neagră sufletu-mi lăsase

Știind că am iubit un semizeu.

Acum nu mă mai iert, orice aș face.

Când toți se-adună în Olimpul lor,

Inima mea în cioburi se preface

Dar am uitat definitiv cuvântul, dor

Și încă-mi reaprind neîncetat

În lupta mea pentru posteritate

Puterea de-a salva ce am păstrat

Icoane vechi cu sensuri…

Mlădie și hoinară-i Simplitatea, 

Bucolic fluierând prin grâne coapte;

Rotesc în juru-i mreje murmurânde

Și lăzi cu-amețitoare…

eu sunt o coajă de suflet

pe care a alunecat destinul 

strivită de roțile dragostei

pe o stradă cu sens unic

privirile sunt vinovate 

când privesc curcubeul

dar mâinile sunt…

să iubesc lumea, nu-mi trebuie motive,

este mediul care m-a format frumos,

mă umple zilnic cu emoții constructive,

navighez ca o arcă pe valul spumos.

pe-o parte am lumina pe cealaltă credința,

Dumnezeu explorează în sufletul meu,

mi-am completat cu iubire ființa,

timpul meu nu poartă mască de zmeu.

sub boltă de stele înnoiesc legăminte,

viața să mi-o dedic acestei lumi,

să răspândesc speranțe din inima cuminte,

să crească…

Motto:

„Mă condamn la (ne)rațiune!”

De stânga și de dreapta dezlegat,

De sus, de jos, de-aproape, de departe,

O mare taină mi s-a arătat:

Dimensiunea... scrisă într-o carte.

Un matematic semn spiritual...

Iar rațiunea luptă să-l accepte,

Un criptic multidimensional

Trecut prin mii de filtre înțelepte.

Conceptele, pe toate le-am citit,

Atâtea teoreme relative

În sensurile lor m-au rătăcit …

Rămasă neatinsă-n mintea mea,

străbuna casă-n care m-am născut

cu amintiri mă cheamă în trecut

s-o mai revăd cum o știam cândva.

Dar de mă-ntorc acolo, uneori,

pe locul ei găsesc o altă casă

ce…

Scriu însă fila îmi rămâne albă

Cerneala se întinde invizibil

Vreau să adun cuvinte într-o jalbă,

Dar rezultatu-mi pare previzibil

Să zugrăvesc tabloul vieții repezi,

Când altă viață mă așteaptă-n prag

Cu ape noi, izvoare și mai limpezi

În care și trecut și viitor se-atrag.

Flăcări din taina nopții am s-ascund,

Când voi depune jurământul pe altar

În zbor de libelulă-am să pătrund,

Renunț…

poemele mele sunt întotdeauna despre tine

chiar şi cele în care mă prefac că scriu despre oameni

rămân lipită de această dragoste

precum un sâmbure de fructul încă necopt

mă pierd de bunăvoie printre secundele

acestei zile de toamnă

în care se-ntunecă devreme

terasele se închid mai repede

iar eu te pot iubi cu o oră mai mult

poemele mele sunt întotdeauna despre tine

nu uita să plângi când…

De-atâta verde s-a trezit pădurea

Şi suflă ca nebuna furtuni.

Într-un copac a ruginit securea

Iar în lăstarii lui cresc doi lăstuni. 

Fereastra mi-e deschisă spre visare,

Când dimineața trage de lumină.

Tăcerea urcă spre un colț de zare,

Pe o culoare ce-n penel suspină. 

În primăvara ce tresare-n muguri,

Un gând striveşte dur o amânare.

Amurgul se strecoară printre rânduri

Cu paşi desculți şi…

Dumbrăveanca - recitare

Cânta o dumbrăveancă.

În zborul ei hoinar,

își mlădia romanța,

ca pana* de cobzar.

Ba răsuna sălbatic,

ba mângâia duios

văzduhul frânt de struna

din viersu-i tânguios.



Cutremura frunzare,

zbârlea…

am făcut focul pentru tot ce aveam

de la tine

ca din cealaltă lume

umbre pliate după tavan se hrănesc cu fluturi

înviați de limbajul trupului



le simt frica de necunoscutul cărnii

sângelui

sarea împușcă jarul

strălucitor după risipirea cercului ploii



demonii își aleg clădirile

de pe care țintesc vibrațiile joase

ale celor ce trăiesc cu două vorbe pe zi

ale celor care nu ajung la maturitatea…

senin

ca pe un capitol de carte

foşnind a reni

ce migrează spre sud

prin taigaua – osuar stelar

aş da timpul înapoi

fulgerătoare fost-a clipa când

precum Thetis

– îmbrăţişându-mă întâia oară –

în râul Styx

m-ai scăldat

narcotizaţi

am uitat

un afurisit de călcâi

în secunda ce tocmai trecuse

prin văl de auroră neagră

– ren stingher –

aş putea…

Se-adună norii și din cerul meu

Încep să cadă vise, rând pe rând

În turn de piatră va fi cel mai greu

Când îngerul mă va vedea plângând

Nopțile-mi sunt încă amfiteatru

Umbra se alipește de-ntuneric

Dar viața asta nu  e loc de teatru

Rămân în spațiul tristului eteric

De-aici până în rai mai e un pas

Când foaia de hârtie va fi albă

Voi ști că o secunda mi-a rămas

Să-mi lege amintirile în…