p.s.

[petrut dan]

dimineața am nevoie de carbohidrații

unei femei

nu-i poți spune la prima oră nimic în afară de

p.s.

îmi ești dragă

 

te iubesc înseamnă 

prea mult

florile ar putea să nu înțeleagă privirile noastre pierdute

dar zâmbetul pe care îl primesc reprezintă o victorie,

un câștig

rar ca un lucru de-al tău

ce mă face mereu să întârzii 

 

suntem un popor de eroi

noi, bărbații

 

accept și-un refuz de la cine nu trebuie

așa cum tot de cine nu trebuie

ne îndrăgostim 

atât de des

te privesc în ochi până trupul împrumută mirosul

pământului 

și încep să scriu de parcă aș înceta să-mi mai aparțin

dimineața am nevoie de carbohidrații unei femei,

iubirea precum arta mea slavă,

tu

prețioasă și

dragă,

 

 

[Mihaela Popa]

îmi place tonul natural de abordare

[bolache alexandru]

Eu nu am apucat să văd prima variantă așa că nu am impactul acelei lecturi. Așa că pot spune că e bună această variantă. Ca bărbat ce sa zic, toți avem nevoie de carbohidrații unei femei... Frumoasă metaforă și iar originală.

[Vasilisia Lazăr]

Nu chiar întru totul. :) Aici nu e doar prima mână, are puțin și din a doua. Dar e perfect așa. Rămân la ce am zis. Un pic de șlefuire nu strică. Asta ca să nu se uite că așa am susținut. :))

[petrut dan]

-Doamna Munteanu Manuela, îmi pare rău pentru situația menționată, prezint scuze! Trăiesc ca într-un carusel     care niciodată nu e sigur pe ce drum o va apuca! Nu este o scuză doar o explicație pentru ceva care , sper,

 nu se va  repeta! Mulțumesc pentru trecere, vă mai aștept!

-Amanda, ce să-ți scriu, aspectat se folosește mai mult în astrologie, uneori e de bine alteori nu, aici mă refeream   la   aspect (înfățișare) la cum arată, oricum  am scos ca să nu ne strice ziua) Mulțumesc tare!

-Biine, biine doamnă, îl facem ca la început dar tot îți zic ceva, vezi că prima mână e mai bună?!)) Asta ca să nu se uite că eu așa am susținut! Să-mi zici !Drag de vizită, de cuvinte, de tine ...

[Amanda Spulber]

Nu am găsit "aspectat" am găsit doar "a aspecta" și se referă la orientarea clădirilor. Am mai întrebat. Sunt foarte nedumerită. Se acceptă schimbarea sensului unui cuvânt în poezie? Mai ales în contextul în care asta e tendința generală? Sau poate sunt sensuri pe care nu le cunosc eu. Nu știu. Tare aș vrea să aud cum va suna limba română în 2123. Scuze pentru divagație.

Poezia îmi place începând de la "mă uit să văd dacă mi-ai răspuns..."

[Manuela Munteanu]

Am citit dimineață prima variantă a poeziei, dar nu am avut timpul necesar unui comentariu. Mi-a plăcut mai mult acea variantă,  prima. Era mai concentrată și parcă mai vie, însă marele câștig al acestei forme sunt ultimele două versuri. Oricum,  frumos gândit,  frumos redat! P.S. :) Dacă accesați ,,Pagina mea", veți găsi toate comentariile - mai vechi, sau mai noi. Ideea este că puteți primi comentarii la poezii mai vechi, la care să nu răspundeți, pentru că nu știți că există. Nu-i bai că nu m-ați răspuns. Doar v-am informat,  pentru că sunt și alții în situația mea.

[Vasilisia Lazăr]

Poezia aceasta, în primă variantă postată aici, arăta așa:

p.s.

 

dimineața am nevoie de carbohidrații

unei femei

nu-i poți spune la prima oră nimic în afară de p.s.

îmi ești dragă

te iubesc dintr-odată este prea mult

și florile ar putea să se sperie ca de o ploaie acidă

dar zâmbetul pe care îl poți avea înseamnă mai mult decât 

o victorie

suntem un popor de eroi 

noi bărbații 

de aceea accept și-un refuz de la cine nu trebuie

așa cum tot de cine nu trebuie

atât de des ne îndrăgostim

dimineața am nevoie de carbohidrații unei femei,

iubirea precum arta mea slavă

și tu

prețioasă și

dragă!
.

Avea un ton mai cald. Ai simțit nevoia să torni puțin acid. Ah, ce orgolioși sunt bărbații! Dar tot au un păcătos de călcâi al lui Ahile... :)) 

Frumos finalul: „te privesc în ochi până ochii tăi împrumută mirosului pământului/ reavăn/ iar eu încep să scriu de parcă aș înceta să-mi mai aparțin.”

[petrut dan]

-Ada, ce directă ești, mă faci să roșesc!))

[Ada Nemescu]

O declarație matinală în două cuvinte suficiente: te iubesc. 

Restul se numește viață. aDa