carmen popescu: Îmi place

Membri cărora le place: 0; Partajare Tweet

Elementele marcate cu „Îmi place” ale utilizatorului carmen popescu

Carmen popescu's Prieteni

Vizualizează Tot

Grupurile lui carmen popescu

ESEURI, INTERVIURI, JURN…

78 membri
2 Comentarii 24 Îi place

Vizualizează Tot

Discuţiile lui carmen popescu

Firida unei dezmierdări(6)

A început ieri 0 Răspunsuri 0 Îi place

II. . Eu cu mine, prin voi Florin ajunsese în țară. Avea ultima înfățișare la proces. Corina ar fi vrut să împartă bucuria evenimentului lansării cărții cu el. Viața nu…Continuare

Firida unei dezmierdări (5)

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Sofia Sincă Nov 28. 1 Răspuns 0 Îi place

Corina iese speriată din transa în care se află. Se uită în jur. Mare, soare, plajă și… el. Stătea relaxat pe nisipul fin și o ținea strâns lipită de trupul lui. Parcă i-ar fi fost teamă să nu o…Continuare

Firida unei dezmierdări (4)

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Tudor Cicu Nov 21. 3 Răspunsuri 3 Îi place

***Ca să fie totul ca la carte, într-o luni dimineaţa, Corina l-a anunţat pe Dan, soţul ei, că a decis să intre pe facebook. Nu divorțase încă. Pe atunci locuiau în același spațiu. Toţi ai casei au…Continuare

Firida unei dezmierdări (3)

Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de Tudor Cicu Nov 9. 3 Răspunsuri 3 Îi place

***- Pentru tine! zise Florin și-i întinse buchetul splendid de trandafiri. Ești pregătită să ieșim?Corina și-a pus în grabă sandalele și și-a trecut degetele prin părul care se rostogolea peste…Continuare

Vizualizează Tot

Cadouri primite (1)

De la Dorina Cracană

Pagina lui carmen popescu

Activitatea Recentă

Utilizatorului Dorina Cracană îi place postarea pe blog În bordelul groazei a lui carmen popescu

cu 4 ore în urmă

Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În bordelul groazei a utilizatorului carmen popescu

"Uneori, când te citesc, mă blochez pur și simplu. Nu te speria! E de bine. Dar e sfâșietor. Felicitări!"

cu 4 ore în urmă

Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Spectacol - sonet a lui carmen popescu

cu 11 ore în urmă

Postări de log efectuate de carmen popescu

cu 12 ore în urmă

Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sonet de toamnă a utilizatorului carmen popescu

"Un sonet ce musteşte vrăjit de versurile tale, e toamnă învăluită de metafore calde, de culoare şi parfum tomnatic. Versurile lungi, condensate cântă tot ce e frumos în toamnă, bucuriile ei, dar și regăsiri sufletești. Aș avea ceva…"

cu 18 ore în urmă

Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Sonet de toamnă a lui carmen popescu

ieri

carmen popescu a postat o discuţie

Firida unei dezmierdări(6)

II. . Eu cu mine, prin voi Florin ajunsese în țară. Avea ultima înfățișare la proces. Corina ar fi vrut să împartă bucuria evenimentului lansării cărții cu el. Viața nu era de aceeași părere. Fiecare, în colțul lui de lume, gândea pașii celuilalt. Astăzi îl va ține pe Andrei în brațe. Va fi fericit alături de el.– Te vei întoarce în familie dacă îți cere copilul? îl întreba Corina cu două zile înainte.– De ce întrebi asta? Chiar nu m-am gândit. Este o situație…Vezi mai mult

ieri

0 Comentarii 0 Îi place

Utilizatorului Ana C. Ronescu îi place postarea pe blog În bordelul groazei a lui carmen popescu

Miercuri

Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog În bordelul groazei a lui carmen popescu

Luni

Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În bordelul groazei a utilizatorului carmen popescu

"dureros, trist, covârşitor; scris în forţă centrifugă, stoarce sufletul, pătrunzător până în măduva oaselor... mă-nclin!"

Luni

Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog În bordelul groazei a lui carmen popescu

Nov 29

Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În bordelul groazei a utilizatorului carmen popescu

"Răvășitor! Un poem care doare! Admirație, Carmen!"

Nov 29

Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia Firida unei dezmierdări (5) a utilizatorului carmen popescu

"...și imposibilul a devenit posibil, visul s-a împlinit, materializarea dorințelor a devenit reală, cel puțin pentru un fragment din viață și din scriere. Am citit un capitol mic, de iubire, ale spiritelor și trupurilor celor doi, Corina și…"

Nov 28

Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Te iubesc a lui carmen popescu

Nov 27

Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Dincolo de ușă a lui carmen popescu

Nov 27

Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Piatră pe altar a lui carmen popescu

Nov 27

Conţinut

Informaţii pentru profil

Ce ar trebui să ştim despre d-voastră?: De vorbă cu autorul

Carmen Popescu, născută în comuna Tătuleşti, judeţul Olt, a deprins din copilărie pasiunea pentru literatură de la părinţii săi, dascăli. Este absolvent al Facultăţii de Învăţământ Tehnic şi Pedagogic Suceava. Apariţii editoriale: 2013 - Fruct oprit (Frutto proibito) - volum bilingv (poezii); 2014 - Privire cu buzunarele goale (volum bilingv românoalbanez); Din chivotul iubirii; 2015 - Nesomnul deodată - Vis cubist; Nesomnul deodată- Vis geometric; În zborul vulturului; 2016 - În braţele luminii (poezie) și romanul Firida unei dezmierdări; jonglerii cu vorbe dulci (poezii pentru copii), Viață fără titlu; Publică poezie în revista Vocativ şi în Culegrea de texte ,,Cenaclul de la Roma”; 2017 - Virtuţi pe gheţuri impudice Am avut bucuria să o cunosc personal pe scriitoarea Carmen Popescu. Colaborarea cu ea a fost specială. Încă de la prima întâlnire am fost captivată de profunzimea vorbelor ei. Dotată cu inteligență nativă și talent, Carmen Popescu este un om cald, cu vorbă blajină, cu privire pătrunzătoare, calități evidente prin care mi-a câştigat admiraţia şi respectul. În ciuda intemperiilor vieţii ea a găsit puterea să meargă mai departe, meditând, refugiindu-se în poezie, în arta cuvântului pe care o stăpâneşte cu măiestrie. În loc de prefaţă, am decis să purcedem la un dialog cu omul şi scriitorul Carmen Popescu.
Claudia Minela: Ai moştenit de la părinţii tăi pasiunea pentru literatură. Ai fi putut să optezi pentru o altă meserie decât cea de profesor de limba şi literatura română. Cred că ţi s-ar fi potrivit la fel de bine şi profesia de psiholog, jurnalist sau pictor. De ce ai simţit nevoia să profesezi în domeniul învăţământului? Carmen Popescu: Așa se pare. Cred că sufletul meu a știut în ce familie să se întrupeze. Pământean, nu am avut nici cea mai vagă idee că tot ce am construit în ani a fost pentru a trezi cuvântul frumos care trebuia să erupă ca lava unui vulcan. Trăirile intense au ajutat cuvântul ca să capete sens. M-am născut în familie de dascăli. Aveam 4, 5 ani și petreceam ore bune în biblioteca școlii unde era director bunicul din partea mamei. Am răsfoit toate cărțile pentru vârsta aceea. La gimnaziu, l-am avut pe tata profesor de limba română. Atunci am înțeles că trebuie să citesc mult, ca să pot respecta cerințele dascălului de specialitate. Altfel, eram aspru admonestată acasă. Și eu am fost unul dintre liceenii care citeau sub pătură romane, în loc să doarmă sau să rezolve probleme din zona de real. Tata visa să devin inginer. Dar mie îmi plăceau copiii și voiam să le ofer din cunoașterea pe care am acumuat-o de-a lungul timpului. Cred că am fost sortită să păstrez la cote maxime copilul interior.
CM: Cum a fost prima ta oră la catedră? De-a lungul carierei ai avut parte de momente plăcute şi mai puţin plăcute. Care este cel mai impresionant moment din perioada în care ai profesat? CP: Ţinusem în repetate rânduri locul părinților mei la catedră. Eram obișnuită cu predatul. Dar atunci când am intrat pentru prima dată, în calitate de profesor, s-a trezit în mine responsabilitatea formatorului de viziune. Este o plăcere să fii dascăl, să uiți de tine și să fii una cu elevii pe care îi îndrumi, să intre directorul care vrea să comunice informații iar tu să nu-l auzi în marea de liniște, pentru că, în lumea personajelor despre care predai, nu mai este loc pentru nimeni. Să iubești. Asta este ceea ce trebuie să faci ca dascăl. Să iubești materia pe care urmează să o predai. Să simți cum crește din tine un copac robust, frumos înfrunzit, cu rădăcinile bine înfipte în mintea și inima ta. Să iubești copiii. Să te simți o mamă responsabilă care trebuie să ridice o temelie fără fisură a perspectivei mai multor generații. Să mulțumești înaintașilor pentru harul și darul oferit. Și, pe cât posibil, să nu dezamăgești. Copilul simte sinceritatea cu care este îndrumat și se deschide ca o floare. Este minunat! Da, minunat să regăsești elevi, peste ani, care să te îmbrățișeze cu aceeași căldură ca atunci când îți ajungeau până sub braț și să-ți confirme că, pentru ei, vei exista infinit. Momente plăcute și neplăcute se întâlnesc în toate domeniile. Acolo unde nu lucrezi numai tu cu tine și ești vizibil pentru mase de oameni, dezacordurile sunt la tot pasul. Important este să le eviți.
Viața școlii este desăvârșită când stai foarte mult între elevi și ești de-al lor. Restul ar trebui să conteze foarte puțin pentru un dascăl care se privește ca misionar, nu ca slujbaș la stat. De acolo apar influorescenţe nu tocmai plăcute. Cele mai impresionante momente le-am trăit în școala unde am fost repartizată. Am găsit un mănunchi de fluturi abia ieșiți din cocon, cu un suflet desăvârșit. Condițiile de sărăcie în care trăiau, uneori erau inumane. Iarna o treceau în opinci încălțate pe piciorul gol sau peste șosete de lână lucrate de mamele lor. Ca să aibă un trai îmbunătățit, familiile acceptau să își schimbe religia. Cu toate neajunsurile, ochii le sticleau de bucurie și mă invitau să le stau alături la masa de duminică. Erau interesaţi de studiu ca să plece din zonele acelea fără perspectivă.
CM: Am avut onoarea să-l cunosc şi pe soţul tău. Dumnealui este profesor de matematică. Cum se împacă ştiinţele exacte cu arta cuvântului?
CP: Pe soțul meu l-am cunoscut când m-am întors în județ. Făceam amândoi naveta la o școală greu accesibilă, dacă nu aveai mașină personală. Gândeam să îmi găsesc perechea tot în domeniu. Am văzut de la părinții mei că familia este mult mai relaxată când ambii membri lucrează în același domeniu. Am gândit că va fi benefică asortarea domeniilor și pentru copilul pe care îl doream amândoi. Soțul meu este un îndrăgostit de limba și literatura română. În tinerețe purtam discuții lungi despre literatura citită, ascultam muzică clasică și foarte mult rock. Profesoara de limba română a avut pentru el un rol important în insuflarea dragostei pentru citit.
CM: Eşti cadru didactic, dar şi părinte, deşi fiul tău este acum bărbat. Cum i-ai stârnit interesul pentru lectură? Ce sfaturi le-ai da părinţilor pentru ca şcoala să nu mai fie o corvoadă, aşa cum este considerată astăzi de majoritatea elevilor?
CP: Am fost un îndrumător obositor pentru fiul meu. Cred că l-am torturat cu studiul de când era foarte mic. A intrat în clasa I cu toată materia știută. Citea și socotea cu ușurință, de aceea a fost greu de strunit. Sigur nu am fost o îndrumătoare bună pentru el. Eram perfecționistă și simțeam că nu dorea asta. I-a prins bine în timp. De citit? Crezi că i-a lipsit vreo carte care se vindea în librărie? Pentru toate vârstele, a avut tot ce și-a dorit. Literatura SF era preferata lui. Chiar își scria, pentru gazeta școlii, viziunile. Mai târziu, a cules informația pe care și-a dorit-o de pe calculator. Citește. Încontinuu citește. Pentru că timpul este scurt și nu trebuie omorât cu banalități.
CM: Cochetezi cu pictura, cu muzica, cu proza, dar cel mai mult te regăseşti în poezie. Simţi că ea vine spre tine sau tu o cauţi în viaţa de zi cu zi? Să ne jucăm puţin cu imaginaţia. Personificând poezia, cum ar arăta ea în viziunea ta?
CP: Să începem cu poezia. Nu am gândit că voi scrie vreodată. Poezia mi se părea un teren dificil de abordat. Ea era cea pe care tata mă forţa ca să o știu pe de rost, ca apoi, să o disec în mintea mea. Poezia pe care o studiam trebuia memorată, simțită prin toţi porii și apoi recitată. La atât se reducea ea pentru mine. Scrierea primei poezii a fost făcută acum cinci ani, în urma unui cumul de evenimente triste, derulate în viața mea. Familia nu m-a luat în serios la început. A fost o joacă pentru ei. Pentru mine devenise cheia care deschidea ușa unui univers în care trebuia să pășesc, ca să-mi pot continua viața. Pensionată pe caz de boală de ani mulți, cu o mamă bolnavă în îngrijire, cu trei tineri care își împleteau adolescența în același spațiu de locuit și cu soțul meu dedicat școlii și evoluției personale, era foarte complicat de dezertat în mine. Așa, poezia m-a trimis în locuri ideatice, pline de lumină și vibrație. Deja creasem o balanță cu mine pe un taler și ei pe altul iar altă balanță, în mine, pe care trebuia să o aduc în echilibru prin scris. Nu eu am căutat poezia. Ea m-a găsit. Asta trebuia să fac. Și trebuia să o fac bine. Așa că am devenit perseverentă, autodidact și a ieșit ce puteți citi. Poezie este în fiecare dintre noi. Numai că fiecare are de înfrumusețat într-o viață, doar o parte a unei construcții . Eu, la vârsta aceasta, am fost pregătită să primesc darul divin: harul creației literare. Acesta era momentul poeziei. Pentru mine, poezia este unul dintre copiii de excepție ai universului. El este creația mea și a Tatălui. Mă simt fecioara Maria care dăltuiește fiu, fără a fi avut cunoaștere de apropiere cu altă persoană decât în spirit.
Cu timpul, am simțit că nu este suficient să construiesc castele doar din litere. Eram ca un Vulcan care erupea. Dezlănțuisem nevăzutul din mine. Cuvântul era prea monoton, prea trist, prea mat. Trebuia lustruită lucrarea. Eu am făcut-o prin culoare. Nu am informație în domeniul picturii. Punctual, privind un videoclip pe YouTube. Dar metafora culorii voia să înnobileze pânza. Așa că am aruncat un ochi pe google și am încercat să preiau ce vedeam și să îmbunătățesc. Sunt pânze pe care mi-am eliberat sufletul și le-am oferit familiei și prietenilor mei apropiați. Muzica am iubit-o de când eram copil. Eram selectată să cânt în corurile școlilor unde învățam. Când eram profesoară, inițiam tot felul de momente muzicale pe care le integram în proiecte mari pentru Cântarea României, cu care am luat diverse premii. Muzica este în mine. Vocea interioară cântă, râde, plânge. Un zgomot continuu în comunicarea cu Dumnezeu. Lui i-a plăcut cum am ajuns să îmi instruiesc vocea, așa că mă cheamă tot timpul în casa Lui să îi cânt. Nimeni nu mă va putea întrerupe vreodată din cântările de mulțumire pe care le înalț spre cer. CM: Atunci când scrii, simţi nevoia să fii singură, să ai intimitate? Tematica din poezia ta este diversificată. Timpul, meditaţia, spiritualitatea, singurătatea, relaţia cu divinitatea sunt cel mai ades abordate de tine. Care este de fapt substratul acestor mesaje?
CP: Poezia adevărată curge, fără poticniri, ticluiri, reveniri, îmbunătățiri. Când am început să scriu, aveam caiet şi creion lângă mine. Și noaptea mă trezeam și scriam. Fără ochelari era mai complicat. Dar scrijeleam strofele care a doua zi căpătau sens. Adevărata poezie se scrie repede. Ca și cum ai bea, pe nerăsuflate, un pahar cu apă. De nenumărate ori m-am considerat penița prin care Dumnezeu vrea să trimită mesaje pentru omenire. Este iubirea Lui pentru împătimitul de lectură. Scriu oriunde mă găsesc. Cu zgomot în jur, pe șervețele, pe bonuri de cumpărături… Când apare ideea, o scriu. Ea nu trebuie ratată pentru că este unică și nu se mai întoarce. Ceea ce pierzi, nu trebuia să scrii. Tematica poeziei mele este viața mea. Mult surghiun interior. De aici multe căutări, multe înţelesuri, zeci de ani deșirați, cu bucurii răzlețe.
CM: Atât în poezie, cât şi în proză primează filosofia, meditaţia. Cum ai ajuns să vezi strălucire până şi în întuneric, în singurătate, în fatalitate şi durere. De unde vine această putere de predominare a binelui?
CP: Întunericul este partea întunecată a întregului. Revin la balanţa care trebuie să stea în echilibru. Pe un taler, puțin întuneric, declin, urât, puțină vibrație joasă, opacitate, eșec, ură, pe celălalt taler lumină, realizări, energie pozitivă, frumos, iubire. Le-am încercat pe toate de-a lungul timpului. Dar căutând în profunzime, am înțeles că experiențele negative au pozitivitatea lor. Îți deschid ochiul inimii, al înțelepciunii, al cunoașterii proprii. Binele izvorăște din prea mult rău, dacă ajungi să înţelegi ce se întâmplă în jurul tău. În singurătate întâlneşti mulțimea şi în mulţime, singurătatea. În tine locuiesc mai multe lumi. Zgribulite sau nu, în funcție de evoluția personală și încadrarea ei în istoria umanității.
CM: Prin natura meseriei ai studiat opera marilor clasici. Te rog, numeşte câţiva dintre cei care te-au impresionat în mod special şi motivează-ţi alegerea!
CP: Desigur, Mihai Eminescu. Este o personalitate complexă, pe altarul căreia mi-am desăvârsit viziunile. M-am regăsit în trăirile eului liric, în modestia, dar și în amplitudinea tonalităților creatoare, în conceptul filozofic întâlnit pe un plan secundar în lirica eminesciană. Operele sunt un refugiu al hipersensibilității sale. Din simbolism l-am apreciat pe Bacovia cu însingurarea şi traumele sale, rondelurile lui Macedonski sau dezlănţuirile sentimentale ale lui Minulescu. Apoi, ermetismul lui Barbu și modernismul lui Blaga, cunoașterea luciferică și paradisiacă, cele două concepte filosofice ale liricii blagiene. Cu timpul lam descoperit pe Marin Sorescu, pe Nichita Stănescu, pe Adrian Păunescu, Vasile Voiculescu,etc. Nu contează apartenența versului și timpul când este scris acesta, ci felul cum îl construiești, ce transmite el, cât de mare este încărcătura trăirilor expuse.
CM: Este poezia o formă de refugiu, o terapie a sufletului? Când ai început să scrii şi de ce?
CP: Desigur este terapie. În primul rând că îți ține mintea ocupată cu lucruri plăcute. În al doilea rând, eliberezi monștrii care se hrănesc cu timpul tău, cu gândul tău, cu frumusețea pe care nu o împachetezi spre a o oferi. Pentru mine a fost o dărâmare a unei închisori, în interiorul căreia nu știam cum să îmi vindec claustrophobia.
CM: Avem nevoie de literatură? Ce părere ai despre tinerii care sunt dezinteresaţi de cultură?
CP: Desigur. Este viața unei națiuni, este orizontul ei, este progres. Literatura îți mângâie traumele, îți ghidează pașii, îți arată direcția. Este oglinda în care îți vezi corespondentul.
CM: Cum ţi se pare sistemul educaţional actual? Ce ai schimba ca elevii să fie atraşi de şcoală?
CP: Răspund la fel ca toți celalți: greoi, îngrădit, obositor, stufos, dar solid. Chiar dacă pare perimat. Noile generații de dascăli trebuie să fie conștienți de misiunea lor de luminători ai nației. Tot timpul vor fi copii pregătiți și mai puțin pregătiți pentru că nu sunt bine îndrumați spre activitățile din care pot elibera un potențial maxim. Niciodată un constructor de avioane nu va fi foarte bun dacă nu a visat să activeze în acel domeniu. Un dascăl trebuie să aibă timp pentru toți copiii, nu să îi privească preferențial. Să îi cunoască, să îi iubească, să se ofere lor până la epuizare. Așa îi va putea îndruma să aleagă domeniul în care sunt construiți să profeseze. Ei trebuie să fie educați ca să li se deschidă şi ochiul nevăzutului, nu doar cel al văzutului. Ei trebuie să fie conștienți de ceea ce li se întâmplă. În copil trebuie să plantezi sămânța și să ai grijă ca ea să crească. Materiile au subtilitățile lor, pe care unii dascăli nu le oferă elevilor decât tangențial. Ele trebuie aprofundate nu la meditație, ci în școală. Fiecare om este pe pământ ca să eleveze. Unii pot, alții nu. Fiecare are drumul lui. Judecățile nu-și au rostul.
CM: Este FB o evaluare corectă a literaturii internaute? Ce părere ai despre explozia de likeuri primite la unele texte?
CP: Nu. Este doar un început de zbor. Subiectivismul îl întâlnești pretutindeni. Cunoscătorii știu la ce porți să bată. Și, timpul alege. Răbdarea trebuie lucrată.
CM: Dacă te-ai afla acum la lansarea acestui volum de versuri, ce le-ai transmite participanţilor la eveniment, iubitori de poezie?
CP: Să deschidă cutia Pandorei și să înceapă să se cunoască prin orice formă de abordare a sinelui.
CM: La finalul acestui interviu (de vorbă cu autorul) te provoc la un joc de imaginaţie. Schimbând rolurile, ce întrebare i-ai pune poetei Carmen Popescu?
CP: De ce nu lași briza să ne șoptească până la capăt tainele mării?
CM: Te rog, răspunde!
CP: Pentru că tainele sunt multe și omul nu este pregătit să asculte până la capăt povestea și pentru că vindecarea nu s-a realizat în totalitate. Timpul/Timpurile ne apropie și ne despart. Rareori ne amestecă.
CM: Mulţumesc pentru colaborare şi felicitări! A fost o plăcere să te cunosc şi să-ţi citesc volumele. Succes în viitoarele proiecte!
,,Cum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecte
O luptă a celebrității acoperită de sminteală
O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială
O minge spartă între umbre endemic inimii defecte”

(Carmen Popescu - Nu lăsa viața să stea între noi)
Interviu luat de Claudia Minela, pentru a deveni prefața volumului meu de versuri: ”Nu lăsa viața să stea între noi”.

Ce ne puteţi spune despre activitatea d-voastră? (literară, artistică etc.): Prezentare de autor
Carmen Popescu, 10 septembrie 1960, comuna Tătulești, județul Olt
Fiica lui Gheorghe și a Vioricăi Elena
Volume tipărite:
Fruct oprit (Frutto proibito), volum bilingv româno-italian, traducător Tino
Pagno, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2013; Privire cu buzunarele
goale (volum bilingv româno-albanez), traducător Baki Ymeri, Amanda Edit
Verlag, București, 2014; Din chivotul iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae,
Brăila, 2014; În zborul vulturului, Editura PIM, Iași, 2015; Nesomnul deodată,
Vis cubist (vol I), Editura PIM, Iași, 2015; Nesomnul deodată, Vis geometric
(vol II), Editura PIM, Iași, 2015; În brațele luminii, Amanda Edit Verlag,
București, 2o15; Firida unei dezmierdări, roman, Editura Minela, București,
2016;
Jonglerii cu vorbe dulci, volum de copii, Editura Minela, 2016; Viață fără
titlu, Editura Minela, 2016; Virtuți pe ghețuri impudice, Editura Minela,
București, 2017; Locuitori ai aceleiași nopți, Editura Amanda Edit, București,
2018; Nu lăsa viața să stea între noi, Editura Minela, București, 2018; În
brațele ochilor tăi, Editura Minela, București, 2018;
Nuanțe, Editura Minela, București, 2018; Sculptură în lacrimă, Editura
Minela, 2018; Strălucirea cuvintelor (Carmen Popescu - Hazir Mehmeti),
Amanda Edit, București, 2019, Între Tine și mine, el, Editura Minela, București, 2020
Volume online:
Vrajă între bariere, Calameo, 2014; Între Tine și mine, el, Calameo, 2015
Antologii, reviste, almanahuri:
Confluențe lirice, Confluențe poetice-antologie de poezie, Editura PIM, Iași,
2013; Baki Ymeri, Antologie poetică, Amanda Edit, București, 2014; Baki
Ymeri, Valsând printre cuvinte-Antologie poetică, Amanda Edit Verlag,
București, 2014; Să nu-l uităm-Antologie de poezie contemporană dedicată
poetului Adrian Păunescu, Editura Ispirescu, Satu Mare, 2014; Baki Ymeri,
Sunt parte a cerului tău, Antologie poetică, Amanda Edit, 2014; Baki Ymeri,
Întâlniri literare, Antologie poetică, Amanda Edit Verlag, 2016; Charme,
antologie de proză contemporană – selecție îngrijită de Daniela Toma, Editura
Art Creativ, 2018; Baki Ymeri, Boema ’33, Antologie literară, Amanda Edit
Verlag, București, 2018; Carusel cu simfonii tinere, Volum aniversar 4 ani,
Cenaclul de urgență, Ediție îngrijită de Daniela Toma, Editura Art Creativ,
București, 2018; Rochii de zăpadă, Selecție de poezie feminină, Ediție îngrijită
de Daniela Toma, Editura Art Creativ, București, 2019; Albanezul, Nr.1, Cea
mai veche revistă a diasporei albaneze, Carmen Popescu, Bukuresht, 2017;
Sintagme literare, Almanah, Editura Eurostampa, 2019; Monitorul de poezie,
Revistă foileton, cu poezie de bon-ton, Ediția de 10(zece), Selecție 2019
realizată de Ionuț Calotă, Editura Art Creativ, București, 2019, Literatura Română Contemporană, Poezia, Editura Art Creativ, 2020
Prezentator al emisiunii Simboluri de ceară, Radio Vocativ

Cum doriţi să vă implicaţi? (cititor, autor, administrator, corector, traducător etc.): cititor, autor

Carmen popescu's Blog

Spectacol - sonet

Postat în Decembrie 5, 2020 la 3:30pm 0 Comentarii 1 Îmi place

Patinele îngână gheața într-o explozie florală

Respiră în vitrina iernii pe crengile ca o poemă

E o plutire ca o boare o auroră boreală

Sub reflectoare de sfială tăcere-n curgerea boemă

Doar scrijelitul de visare aruncă liniștea în beznă

Ermetic pasul care vine se-ncolăcește fără milă

Doi stropi respiră ideatic sfidând scrâșnirea de pe gleznă

Parc-ar fi carte în vibrații care-și întoarce înc-o filă

Și mâna vrea să…

Continuare

Sonet de toamnă

Postat în Decembrie 4, 2020 la 5:54pm 1 Adaugă un comentariu 1 Îmi place

Și toamna înveli pământul cu vălul plin de nestemate

Un ochi își aruncă spre vară și s-a umplut de bucurie

În inimă doar ploi deșarte alunecau peste câmpie

Spălau cu bucurii versetul în referințele-asortate

Solie mare prin pădure aleargă-n pagini ca stihie

Prăpăd de mâini care se-agață de cer cu forme comprimate

Un salt de ciute care-așteaptă în oglindiri necercetate

Un pas de mâine fără spaime trimis de astre să…

Continuare

În bordelul groazei

Postat în Noiembrie 24, 2020 la 8:40pm 6 Comentarii 7 Îi place

Au rămas

o aripă vânturi și gunoaie

La lumina lumânării adevărul este otrăvit de avariție

Se vrea becul aprins în sala de bal

Se vrea becul aprins pe terasa iluziilor…

Continuare

Piatră pe altar

Postat în Noiembrie 8, 2020 la 5:48pm 4 Comentarii 9 Îi place

Piatră pe altar

Azi așez o nouă piatră pe altarul de-anduranță

În surdină tâmpla zbate zâmbetul fără odihnă

Relaxat în avanpostul unei clape fără tihnă

Cântă-ntruna și vibrează-nmănușat într-o distanță

Nu știu cum să fac magia să rămân în a mea minte

Să n-alerg pe-ncheietura unui țărm fără speranță

Așteptând să vină valul celui timp fără uzanță

Să o prindă dezgolită fără sevă în…

Continuare

Panou de comentarii (3 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

La 9:16am în August 24, 2020, Sofia Sincă a spus...: Bine ai venit, Carmen Popescu să ne onorezi site-ul!

La 1:24am on August 24, 2020, Dorina Cracană i-a dăruit utilizatorului carmen popescu un cadou...: Bine ați venit! Vă apreciez foarte mult. Cu drag, Dorina!
De la Magazinul de cadouri