Casa părintească

[Corneliu Neagu]

Rămasă neatinsă-n mintea mea,

străbuna casă-n care m-am născut

cu amintiri mă cheamă în trecut

s-o mai revăd cum o știam cândva.

Dar de mă-ntorc acolo, uneori,

pe locul ei găsesc o altă casă

ce se înalță mult mai arătoasă,

însă răceala ei îmi dă fiori.

.

Ai dispărut și tu, iubită mamă! –

te-ai dus precum copilăria mea

și poate-acum privești de undeva

când dorurile mele te recheamă.

Betoane grele-au invadat grădina

iar pomii strânși în ele se sufocă,

coroana lor se-ntoarce echivocă

să caute-ntre ziduri reci lumina.

.

Au fost sădiți de tata-n clar de lună

căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,

pleca la muncă să avem pe masă

ce trebuia ... pentru o hrană bună !

Tu, mamă, l-așteptai cu masa plină

și îl priveai cu ochi adânci ca marea,

ca să-i alungi din cuget întristarea,

în suflet să-i aduci numai lumină.

.

V-ati dus, și el și tu, iubită mamă...!

și frații mei, apoi, în urma voastră,

doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,

mă-ntorc acolo bântuit de teamă.

Privesc din drum și mă întorc grăbit

plângând copilăria mea trădată

și casa părintească dărâmată,

neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

 

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei Alexandru Bolache, vă mulțumesc din profunzimea sufletului meu pentru acest mesaj emoționant! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc frumos, stimate prieten și coleg de condei Petruț Dan, pentru acest mesaj emoționant! Gânduri alese din partea mea!

[bolache alexandru]

Am citit poezia cu lacrimi în ochi... Superbe versuri domnule Corneliu!

[petrut dan]

Impresionantă scriere, copilăria este perioada din viață cu care nu ne vom mai întâlni niciodată, părinții, frații, surorile, tovarășii de joacă și casa, mai ales casa părintească, toate aceste amintiri nu vor putea fi înlocuite oricât am vrea deși cred că nimeni nu vrea, cu respect!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, stimată doamnă Manuela Munteanu, pentru acest comentariu delicat și emoționant! Onorat!

[Manuela Munteanu]

Cât de emoționant!!! Am citit cu inima și vă felicit din toată inima mea! O dovadă grăitoare despre cât de adâncă rămâne în noi imaginea familiei.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu multă prietenie, stimate coleg de condei Mihai Katin, pentru acest comentariu frumos și emoționant!Onorat!

[Mihai Katin]

V-ati dus, și el și tu, iubită mamă...!

și frații mei, apoi, în urma voastră,

doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,

mă-ntorc acolo bântuit de teamă.   este  una dintre  cele mai  dureroase  rememorari   si  de aceea  versurile  au   dincolo   de drama   o  putere  de a da amintirii partea ei  de nemurire!

cu  multa  pretuire!

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Vasilisia Lazăr, vă mulțumesc, cu prietenie și respect, pentru acest comentariu emoționant. Cuvintele dumneavoastră de apreciere înseamnă foarte mult pentru mine, îmi dau bucuria faptului că versurile mele ajung până la corzile cele mai sensibile ale sufletului celui care citește aceste versuri! Este o mare onoare pentru mine!

[Vasilisia Lazăr]

Se spune că pomul care-și uită rădăcinile nu-și merită coroana, iar dumneavoastră nu le-ați uitat, dovadă (și) acest poem. Un poem care pătrunde până la cele mai abisale şi fierbinţi corzi ale sufletului. Un poem al întoarcerii la rădăcini și al dorului. Un poem plin de sensibilitate și lirism, un poem pe care nu trebuie să-l ratezi. Felicitări! Mi-au dat lacrimile...