Se-aude un freamăt de creste.

Pădurea, de vânturi țesută,

ascunde privirea de ciută

sub brazii șoptind o poveste.

Mă mirui cu cetini păgâne,

amurgul frumos mă doboară;

Din suflet o pasăre-mi zboară;

Și lupul din mine rămâne...

Respir sanctuarul tăcerii

și-mi umplu făptura de viață;

Prin ochi îmi pulsează…

încerc să mă-mpac cu tine

viaţă

poate aşa voi scăpa de stigmatul

primit la naştere

de mare damnat

gata oricând să fie trimis

spre Auschwitz…

o să mă aburc pe spatele tău

ca pe un măgar fără şa dârlogi samar

picioarele-mi prea lungi

n-au decât să se târâie prin ţărână şi spini

n-ai decât să mă…

Ciudată mi-e vremea și sufletu-i mut.

Din nori plumburii răzbate o stea

lucind enigmatic cu colți de mamut,

pupilă de zmeu și trenă de nea.

Mi-e pasul un tremur pe roșu' frunziș

- copită de cerb căzând argintiu;

Port răni de săgeată înfiptă pieziș

sub licăr de zori apunând arămiu.

Simt aerul greu, vânători de granit

și gândul amar al tristei…

Amurgul sângeriu al pietrei încolțite

așterne liniștea dinaintea vânătorii.

Ultimul stol de zmei face înconjurul periferiilor

și se-ascunde în turnul de oțel nituit, prin care a crescut un baobab;

Câinii... Se-aud câinii pământului,

chelăcăind înfundat din fântâna lumii;

Orașul gigant, șters de culori, îmbrățișat

de autostrăzile lianelor și ruginilor, își topește înălțimile

- nisipul deșertăciunii…