"Nemaipomenit. (Aripile arse/ aripile din cenușă - poate preferata mea metaforă)"
Pagina lui MARIA VASILESCU
Activitatea Recentă
"O poezie rezultată din libertatea și spontaneitatea imaginarului. Mi-a plăcut!"
"O imagine suprarealistă al cărei foc reaprins cutreieră jariștea..."
"Ca pasărea Phoenix, vreodată veți reveni.
Interesant!
Sofi"
Când te-am văzut prima oară
Când te-am văzut prima oarăpajiștile erau arsecerul devenise criptăfocul fusese iarăși uitat –cu privirea ascunsă-n călcâieurmai o femeie moartăcare te purta de brațca pe un trofeu −câteva vieți au trecut de-atunciîn cadențe trucateca niște iluziidespuiate treptat –într-un finalcând nu mai credeamîn niciun Prometeuochii ți s-au aprins din nouîntr-ai mei −de-atunci umblămpe pământcu aripi de cenușăși facem copii –de foc.Vezi mai mult
"frumos..."
"Toamna, anotimpul tuturor contrastelor și al schimbărilor!
Am citit cu drag."
"au fost odata niste oameni care traiau simtind si cum se completau unul pe celalalt, n-au mai avut nevoie de nimic..."
Informaţii pentru profil
- Ce ar trebui să ştim despre d-voastră?
- Sunt redactor de carte din 2000.
- Ce ne puteţi spune despre activitatea d-voastră? (literară, artistică etc.)
- Am publicat (poezie) în câteva antologii și în mediul online.
- Cum doriţi să vă implicaţi? (cititor, autor, administrator, corector, traducător etc.)
- autor
MARIA VASILESCU's Blog
Când te-am văzut prima oară
Postat în Octombrie 15, 2021 la 10:35pm 4 Comentarii 3 Îi place
Când te-am văzut prima oară
pajiștile erau arse
cerul devenise criptă
focul fusese iarăși uitat –…
Toamna asta
Postat în Octombrie 3, 2021 la 8:24pm 4 Comentarii 7 Îi place
Toamna asta
plantă carnivoră
mușcă din mine –
mi-a lăsat oasele albastre
și strigătul vechi
coborât în bernă –
prin vene se zgribulesc umbre
trup gol afară
trup gol înăuntru –
doar singurătatea așteaptă
să usuce apa din pumni
să-și pună tocuri
să-ți prindă mâna caldă
din care vine primăvara –
și eu să cresc la loc
în…
ContinuareAu fost odată nişte oameni
Postat în Septembrie 25, 2021 la 1:39pm 2 Comentarii 2 Îi place
Au fost odată nişte oameni
doi –
o femeie neînzorzonată
şi un bărbat cu vorbe –
și într-o seară a venit vara
apoi un tren roşu
până s-a făcut toamnă
să se vrea –
femeia şi-a astupat urechile
ca să-l audă
bărbatul a închis ochii
ca s-o vadă
până la sfârşit –
și s-a făcut seară
şi s-a făcut dimineaţă
şi n-a mai fost nicio zi.
Pe o frunză de cactus
Postat în Septembrie 17, 2021 la 12:55pm 1 Adaugă un comentariu 2 Îi place
Pe o frunză de cactus
într-o oglindă crăpată
pe o sârmă ghimpată
într-o cămaşă de forţă
sau în genunchi –…
Panou de comentarii (3 comentarii)
- La 1:58pm în August 4, 2021,
Chris a spus...
Bun venit!
- La 5:57pm în August 3, 2021,
Mihaela Popa a spus...
Bine aţi venit!
- La 12:26pm on August 03, 2021, Vasilisia Lazăr i-a dăruit utilizatorului MARIA VASILESCU un cadou...
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
