preludiu în E minor

[Vasilisia Lazăr]

dimineața se-ntinde leneșă fără idei

ne consumăm ultimul rest de iubire

 

fericirea are viață scurtă îți spun

ea se întâmplă o dată

numai durerea de mai multe ori

 

o geometrie a infinitului din tine

prinde contur pe gleznele mele

ceasul de la palat bate de șase ori

 

de ce ți-e teamă

lasă viața să te rupă în bucăți

privește-le apoi cum dansează în aer

 

te voi iubi cum nu te-a iubit nimeni

 

se-aude un pian undeva departe

sângele nostru acoperă muzica încet precaut

moartea așteaptă la marginea unei șosele cu soare

[bolache alexandru]

Întâmplător știu că E minor este de fapt mi minor, un acord care aduce cu sine multă tristețe, nostalgie, durere. mi este și prescurtarea la mine... poezia este despre viață, despre durere, despre moarte. Dincolo de concluziile autorului asupra vieții , dincolo de imaginile create atât vizuale cat și fizice, există un tablou care transmite un colaj de sentimente care induc o trăire profundă dar și o oarecare fragilitate a existenței... Poate că la fel ca în poeziile domnului da Coza există o acceptare a vieții cu tot ce înseamnă ea, inclusiv durere. Da! Sunt multe simboluri, metafore și mesaje. Poezia este simplă dar profundă. Este încărcată și te încarcă pe de plin cu sentimente. Eu consider că acesta este rolul unei poezii! O poezie artificială, tehnică, o poezie care nu transmite nimic, dar e tehnic perfectă nu mă satisface. De aceea îmi place poezia doamnei Vasilisia. E o poezie care te răscolește, te face să te gândești la fragilitatea vieții! Mulțumim, Vasilisia!

[Ada Nemescu]

Aparent, un calm de început de lume și dragoste. 

De fapt, parcă aud: decât o viață moartă, mai bine o moarte vie!

fericirea este cea mai scurtă clipă

aDa

[C.Titi Nechita]

Aș spune totuși că după fiecare durere urmează și o nouă fericire, o nouă melodie. Cântecul este durere dar și împăcare!

[Maria Mitea]

 cine oare se lasă rupt în bucăți de viață?

”

de ce ți-e teamă

lasă viața să te rupă în bucăți

privește-le apoi cum dansează în aer” - ”lasă viața să te rupă în bucăți” - îndemn fatal, dar

scirs cu mare putere în voce,

convingere,

provocare, 

ca cititor după așa citire , mai mai că m-aș lăsa, mai mai că aș crede și promisiunea ” te voi iubi cum nu te-a iubit nimeni” - pentru că ”dimineața se-ntinde leneșă fără idei” 

”dimineața se-ntinde leneșă fără idei

ne consumăm ultimul rest de iubire” -cuvântul ” consumă ” îl simt cumva tehnic, dur, consumă mecanic, repetat, ca un făcut, - adaugă duritate acelei dimineți leneșe, 

mă gândeam , când am citit ”leneșă” la ceva mai moale, un abur, sau poate aroma disecată de ultimul rest de iubire... îmi place mult cum se potrivește ”ultimul rest de iubire” - ce mai m-a captivat scrierea :) iar ”fericirea se întâmplă odată” - e de milioane versul, și adevărat, și îl poți dezvolta să enervezi pe căitătorii de fericire veșnică...

[Vasilisia Lazăr]

Costel, muzica si poezia sunt o rugăciune. Citat de Simone de Beauvoir. 

Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Stănescu, originalitatea nu constă în a nu imita pe nimeni, ci în a nu putea fi imitat de nimeni. :)
Vă mulțumesc!

[Costel Zăgan]

Muzica se strecoară printre cuvinte: muzica, de fapt, este sufletul poetului. Muzica sau eternul feminin. 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, de privesc ca-ntr-o oglindă poezia Dumneavoastră, oricât aş întoarce cuvintele nu pot să îi prind esenţa într-o Valentă. Parcă nu îmi vine a crede că nu există o cale... Mi-a plăcut această dimineaţă a sufletului în doi.

 

 

noaptea ne-aduce

forţă cu drag

dar în al

zilei

prag

 

noaptea ne-aduce

zorii hotar

ce vor să

zâmbim

iar

[Vasilisia Lazăr]

Grig, îți mulțumesc cu drag și recunoștință pentru minunatele cuvinte!

[Grig Salvan]

O atmosferă matinală de liniște și tristețe, de abandon și acceptare a vieții așa cum e ea. Remarcabile versuri:

„de ce ți-e teamă

lasă viața să te rupă în bucăți

privește-le apoi cum dansează în aer”

la fel și cele din final:

„se-aude un pian undeva departe

sângele nostru acoperă muzica încet precaut

moartea așteaptă la marginea unei șosele cu soare”