Florile dalbe verzi de măr,

Îți culeg ninsori din păr,

Le topesc, să nu te doară,

Fac din ele primăvară

În călcâie să-ți răsar

Verde crud dintr-un lăstar.

Din clinchet de clopoței,

Desfac miez din anii mei

Ți-i trimit cu împrumut

-Talisman- să-l porți la gât.

Şi-ntr-un colț de calendar

Îți închid timpul hoinar,

Între ziduri plumbuite

Să învețe să te uite.

La mulți ani, oameni…

De-atâta verde s-a trezit pădurea

Şi suflă ca nebuna furtuni.

Într-un copac a ruginit securea

Iar în lăstarii lui cresc doi lăstuni. 

Fereastra mi-e deschisă spre visare,

Când dimineața trage de lumină.

Tăcerea urcă spre un colț de zare,

Pe o culoare ce-n penel suspină. 

În primăvara ce tresare-n muguri,

Un gând striveşte dur o amânare.

Amurgul se strecoară printre rânduri

Cu paşi desculți şi…

Aș mai trăi ca să petrec,

Cu păsările să mă-ntrec,

În zborul lor să le imit.

Dar... poate m-am copilărit

Îmbătrânind.



M-aș vindeca de anii mei

Și ei acolo-niște zmei

-zburând cu tot ce mi-a fost dat,

spre un apus întârziat

Plin de păcat!



M-aș îmbrăca în răsărit

Și aș trăi cum n-am trăit.

Din verde mi-aș croi covor

Și cuib, din țipăt de cocor,

De-ar fi să mor!



M-aș duce prin păduri de plopi

Și-aș învăța…

De vară

Mărul brațele-și întinde

Peste ochii dimineții.

Spini și ace răzvrătite

Își trezesc din somn scaieții.

*

Ca o arătare sumbră

Se ivește dintr-o dată 

O imensă, neagră umbră,

Peste grădina secată.

*

Doi ciulini și-o pălămidă,

Țepoase şi guralive

Râd de-o plantă cam timidă,

Nu că ar avea motive!

*

Un păianjen prinde-n plasă 

Dintr-un zbor, o biată…