Cine mătură liniştea

Aruncată neglijent

Pe lângă băncile oftând  plictisite

De  rutina  nopţii citind

Ultimele ştiri pe care norii

Le strecoară discret

În câte-o ploaie de suflete

Migrând spre porţile

Negăsitului Rai.

Încet pleacă ultimul tramvai

Și pot auzi

Cum grămezi de cuvinte nefolosite

Sunt malaxate zgomotos,

Totul se strânge,

Se reciclează postum,

Curăţenia trotuarelor…

În agora nici un filosof

Nu mai vrea portavoce,

Mulţimea perorează

Sub semnul atroce

Al balanţei pe care

 Inima de miel e mai uşoară

Decât carnea

Norilor scoşi din saramură

Iuda  nu vă sărută  pe gură

Doar  spune  despre  alb  că poate

E  sângele  din ninsori ghilotinate

Pe ritmul de la toba mare,

Vă mai doare

 Povestea cu bradul

Ce-şi vinde podoaba

Și se…

Nu era Scufiţa roşie,

Poate Scufiţa prăfuită,

Scufiţa tristă şi puţin speriată

Ce o pornise prin pădurea urbană,

Printre copacii oameni

Şi nori măturând umbrele într-o joacă

Pe care n-o înţelegea...

Şi nu era nici un lup,

Doar câini, unii trişti ca şi ea,

Alţii o întrebau de departe,

O cercetau,

Îi dădeau ocol grăbiţi

În sălbăticia lor citadină aflau că

Ochii ei aveau ceva ce le aducea aminte…

Venită-i vremea când nu se mai doarme

Şi melcii zburdă apucaţi de streche,

Filosofăm naivi şi docţi, după ureche,

Discriminată moartea ne dă palme !

Erorile umane îşi fac lege,

Răspunderi mondiale îşi asumă ,

Ne-am convertit la empatii de turmă

Şi dăm un like când vrem a înţelege.

Pe seară luna bicefală

Încalecă un inorog de-aramă

Când la parter un grobian…