atracție

[petrut dan]

scriu

să-mi ascund iubirea

într-un volum cu foile înnegrite de ploaie

 

amintiri din altă viață mă învinuiesc de

lucruri pe care mereu le-am ascuns în sertare

păreri de rău

îndoielnice

nume de femei care mi-au spus

lungă ne va fi suferința până dimineață

mai ales dacă nu vorbim

 

puncte sărate substituie persoana pe umărul căreia aș plânge

dacă dumnezeu nu ar exista

în monedele cu profilul tău

de pe fundul unei fântâni dedicate oamenilor loviți

din senin

de iubire

 

mă înconjor cu resemnarea caselor vechi

aproape mistice

așteptările pentru dragostea care va veni ar putea depăși

limite

precum căsătoria

moartea părinților

sau

independența financiară

 

ador să țin dragostea cu fruntea în pernă

fără vreo variație de ton, volum sau precizie de articulare

convins că nu știe cum să răspundă

ori

viața nu a învățat să asculte

 

fiecare noapte vine cu doza ei de ilegalitate

- o dorință ce doare până ajungi să renunți

eu și nevoia de somn ignorăm orice sfat sau cuvânt socotit

al științei

în luminile aprinse de ape nu știu dacă sunt prea tânăr

sau

lutul din mine nu acceptă felul tău de a iubi încă

îmi taie suflarea

precum

luna când începe un cântec

 

[petrut dan]

- doamna Floare Arbore, mulțumesc frumos de cuvinte, cu drag!

- Monica, mulțumesc, o săptămână frumoasă îți doresc, cu prietenie!

- domnule Mihai Katin, aveți mare dreptate, vă mulțumesc pentu observație, cu stimă!

- domnule Ioan Culiță, am citit comentariul dvs și vă mulțumesc, așa este cum spuneți despre ''dulcele gust al dorinței împlinite'', cu respect!

- Mihaela, drag de trecerea ta, mulțumesc!

- Lisia, impresionant comentariul tău, amplu și bine argumentat, poetic și plin de căldură, cu metafore și comparații ce-l duc aproape de actul artistic! Mă bucură aprecierea ta și faptul că te apleci cu interes și plăcere asupra textelor pe care le postez, iar atenția și observația ta naturală se transformă în comentarii atât de frumoase, cu drag, my lady!)

[Mihaela Popa]

poem clar, limpede, minunat și original scris, ca de obicei, admirație!

[Culiţă Ioan Uşurelu]

În viață, repetăm niște cercuri până nu mai avem timp și putere să le repetăm. Repetăm iubiri, greșeli, lupte, bucurii. Da, repetăm până când lecția este învățată. Repetăm până când așteptările ne sunt oprite de dulcele gust al dorinței împlinite. Excelent text!

[Vasilisia Lazăr]

scriu

să-mi ascund iubirea

într-un volum cu foile înnegrite de ploaie

 

amintiri din altă viață mă învinuiesc de

lucruri pe care mereu le-am ascuns în sertare (...)

Citeam versurile acestea și mă gândeam ce norocoși suntem noi poeții că deținem acest har. Poezia și când tulbură dă o liniștire aparte. Lacrima taie, dar șuierul ei e un cânt! Doar în trilul păsărilor de pădure mai simți asta! E analgezicul cel mai natural și calea cea mai sigură spre vindecare. Frumos poem! Mi-a străbătut coridoarele inimii asemeni unui pelerin aflat într-un fermecător periplu solitar. M-am bucurat să mă simt înfiorată de frumusețea lui tulburătoare. Am citit multă poezie de dragoste și multă mi-a plăcut, însă a ta are ceva aparte, un inefabil al ei și numai al ei. Ochiul cu care privești iubirea este al unui bărbat matur, trecut prin filtrul experiențelor care ți-au lăsat cicatrici în suflet, dar aceste „urme” dau un suflu special, aș putea spune unic, poeziei tale. Găsesc în ea un limbaj proaspăt al tandreții și rafinamentului senzual, o anumită blândețe dar, în același timp, surâsul unui motan de Cheshire care a văzut multe și știe multe. E o poezie elegantă și tandră, cu colțuri rotunjite, o poezie care nu zgârie și nu rănește, ci curge natural ca o respirație, fără poticneli sau opinteli, precum un fluviu lung și liniștit. Poezia ta trebuie degustată, și nu citită. Precum un vin veritabil consumat, într-o seară romantică, în doi... În plus, deține forța unei simplități hipnotice, adevărate. Să poți însă crea acea maiestuoasă simplitate, ai nevoie de mult har poetic, multă erudiție și mult meșteșug. E arta pe care doar poeții aleși o dețin.

așteptările pentru dragostea care va veni ar putea depăși

limite

precum căsătoria

moartea părinților

sau

independența financiară

Sublim!

[Mihai Katin]

nume de femei care mi-au spus

lungă ne va fi suferința până dimineață

mai ales dacă nu vorbim

fara  numele  lor  noi  am  exista  doar  in  memoria  cifrelor

mă înconjor cu resemnarea caselor vechi

aproape mistice    

este necesara  aceasta stare!

fiecare noapte vine cu doza ei de ilegalitate

- o dorință ce doare până ajungi să renunți    

metafora luciditatii ce  ne  oblica  la  o  moralitate ascunsa  a simturilor

lutul din mine nu acceptă felul tău de a iubi încă

îmi taie suflarea

precum

luna când începe un cântec   

ce  dureros  sa fim fiinte  perene  gandind  in nemuriri!!!

cu  multa  admiratie!!!

[Monica Pester]

Oo, tocmai, Dane, m-ai înțeles perfect. Niciodată n-aș putea spune despre tine că ai un bagaj lexical sărac! Departe de mine gândul ăsta!! 

Am accentuat ideea care pe mine mă emoționează profund, aceea  care îmi transmite în cuvinte simple și obișnuite, nu ditirambice și contrafăcute, o stare profundă, eu personal, după ce îmi revin din prima impresie, caut adâncimea emoției în colțurile ei cele mai adânci. Spuneam deci ca arta și talentul tău constau în acea secretă așezare a cuvintelor ce prin chimismul pe care îl formează, asta fac, explodează în sufletul cititorului! 

Și mai spuneam că, personal îți sunt fan pe viață. 

Mica mea expresie umoristică este adăugată tocmai pentru a detensiona starea în care, de obicei, scriu. Nu are absolut nici o conotație aiurea. 

Spor în toate, admirația mea!

[petrut dan]

Monica, nu sunt sigur că am înțeles, dar îți mulțumesc! Acolo cred că trebuia să fie „băieți și fete”, una pentru că sunt sigur că nu ai vrut să lași doamnele pe dinafară, a doua nu cred că în vreun text ce-mi aparține, adrisantul să fie de genul masculin, că atunci vorba prietenului Dan Puric, înseamnă că ne-am schimbat fiziologia, ceea ce nu cred, cel puțin în cazul meu!))) Despre partea cu vocabularul sau lexic cum te exprimi în comentariul tău, ce să zic... imaginează-ți scena când Romeo îi spune Julietei c-o iubește și ea îi reproșează lexicul sărac sau simplu și se răzgândește, având în vedere slaba lui pregătire intelectuală,))) lăsându-ne un pic confuzi în fața legitimei întrebări: dar de câte sau ce fel de cuvinte este nevoie ca să spui te iubesc?

Dragostea este un lucru simplu, dar pe care lumea îl complică prin diferite interpretări, viziuni sau puneri în scenă ciudate și care uneori țin de fantastic, am zis că nu este cazul s-o mai complic și eu prin cuvinte, majoritatea celor care iubesc sunt oameni simpli, un fel de „proști, dar mulți”, ceea ce face ca măcar din punct de vedere al piețelor dacă nu și al artei s-o scriem în cuvinte simple și nu prea multe, nu de alta dar nimeni nu-și dorește o dragoste ce se lasă înțeleasă doar cu dicționarul sau mai rău, diluată! Dacă ne referim la muzică, acolo lucrurile stau și mai rău; dacă în limba română sunt vreo 31 de litere, portativul are numai 8 note și, cu toate astea, zilnic apar tot felul de creații din toate genurile, ca să nu începem de la Adam și Eva că și ei în felul lor se bucurau de faptul de a cânta ca și de iubire, evident! Dpmdv, nu contează numărul sau complexitatea cuvintelor atunci când vorbim/scriem despre iubire și lucrurile simple ale vieții, ci doar felul cum le aranjezi, în asta constă arta și talentul, ca să nu mai zic de faptul că, cu cât ai un lexic mai bogat și complex, arta îți iese mai bine! Părerea mea!)

Dorina, mulțumesc frumos, seară minunată să ai! Cu drag!

[Dorina Cracană]

Cat de frumos! Un poem care-ti taie rasuflarea. Felicitari!

[Monica Pester]

Este într-adevăr, o adevărată artă să transmiți atâta emoție cu atât de putine și, să zicem, banale sau normale cuvinte. Un neavizat sau un cititor superficial ar spune, vai dar ce bagaj lexical subțire are acest poet!

Chimismul care se construiește însă, în spatele acestor cuvinte, înșiruite așa, fără noimă, ca un puzzle liric, este de o intensitate absolută!

Să nu uităm că inima are și ea în proprietate o rețea neuronală cu care, să zicem, gândește!

Așadar, la lucru, băieți ! Să scăpăm de sentimentul de a pândi descărcările emoționale expuse clar de autor.

Vă spun eu, nu există! Trebuie săpat!