Îmi stiliza conturul tristețea unui soare,

neliniștea de trestii în ape cobora;

Și împrejurul deltei,

cu sălcii despletite sub alintarea brizei,

de necuprins mi-era...

Îmi…

În geana-mi stângă simt cum se deschid

Ferestre-adânci din profunzimea lumii

Vreau să-nțeleg dar vreau să mă închid

Și-ncet  să mă  adun  în umbra mumii,

Nu pot să duc întreaga suferință…

Privirea s-a așternut
la tălpile apusului,
ca o apă
gata să stingă
lumina.

Liniștea are gust
tandru,
un afrodisiac,
mirosind a pâine
arsă.

Brațele risipite
coboară
și leagănă în palme
câteva fire
trudite.

Iar timpul,
alteori sălbatic,
stă pe coama
murgului aprig
și tace.

Aș da din viață câte-un an

Pentru o șoaptă de amor!

Mi-e greu să mai trăiesc în van

Cu-atâta dor... Cu-atâta dor!

O, Suflet Scump și Adorat

Din Cerul înstelat cobori!

Te-oi săruta…

Nu mai este timp, posibil că nici nu a fost.

Ne-am ridicat dintre secunde

să călcăm pe macadamul

sub care germinează semințe oarbe.

Simțeam cum ne cercetează,

cum ne pătrund prin…

Călcăm pe ierburi prea cuminți – spuneai

Păziți de fluturi nevăzuți în zbor

Cu aripi - curgător izvor

Și-n voce clopoței aveai…

Sunt mâinile mele visând tuberoze

Cu palme pătate de dulce parfum

Se rătăcise-un strop. Pe drum

Întâlneam sfioase mimoze…

Ne-am întâlnit blând; eu - undă, tu – vânt

Soarele picta lumina spre rădăcini

Ochi străini ne urmăreau, haini,

Buzele-amuțeau, cuvântul era gând…

În părul…

                           răcoarea serii -

                          din roş amurg

                                    coboară

                                         peste

                                         burg

                                                răcoarea serii -

                                                se-arată-n prag

                                                o-tâmpin

               …

În muzeul figurilor de ceară

arde

arde tăcerea

și arde urletul paralizat în silaba de care te-ai împiedicat ieri

arde frigul din lacrima regretelor fără întoarcere

și fulgerul ce spintecă retina oarbă

arde mut liliacul peste oblonul iremediabil închis





uneori ucide incandescența

se scurg ochi și buze

încet

pe coapse

un râu de ceară

tăcerea bate darabana

iar ceara

ceara acoperă orice punte

(chiar și a văilor…

                  liniştea serii -

                   acum o-aud

                                adie

                          dinspre

                                 sud

                                       liniştea serii -

                                       coboară-n dud

                                       se-mbracă-n

                                       verde

                                     …

Liberul Arbitru are numai YAHWE DUMNEZEU!

Dac-al tău destin e rău poți să-l schimbi instantaneu?

Ce trist că păsările nu pot plânge,

și mi-am lepădat pielea ca un șarpe în fața lor,             

nici măcar nu m-au observat,

                      cântă și cântă, își revarsă sufletul,

Mă întreb: pentru cine?

Pentru cine ridică cortinele?

Pe când

Cel care cântă, melodia-i se scurge mereu dintr-o îndatorare.

Își intind trilul franjurat peste orele dimineții,

                                         peste…

(repostare)

E tot în suflet,

tot clădit grămadă,

un fel de haldă

unde ruginesc lumini,

aici valsează gânduri

între pereți furtuna

și urmele-i dezgroapă

cavoul de-amintiri.



E tot aici

cu-un fel de șopot -

dezgolindu-mi câte-o taină

mă îmbracă în neliniști

ca pe-o moarte-n albe haine,

mă aruncă-n fum de beznă,

unde-s orbii heruvimi,

să-nfloresc a lor privire

cu o haldă de lumini.



E…

Lasă picăturile de ploaie

să te înalțe

privind cerul

în

adâncul 

măreției

lui

Dumnezeu

îngenunchează

treaptă

cu…

Vântul l-am cernut prin sită,

Pietrele le-am numărat,

Liniştit să stau în pat,

Cât urechea mi-i păzită

De-o pernuţă îndrăgită

Şi de-un moft aristocrat.

Obiectiv, pe-orizontală,

Ca un bun cugetător,

Curb sprânceana şi măsor

De e rea sau…

Vioara se-ncordează și arcușu’-adună foc,

Din mușchii săi, și omul, din nervii corzilor,

Dau sufletul, cu tremur dau viață unui joc

Din glas de piept cuminte, dar teama grinzilor.

Cum ea cânta în vârful casei, niciuna nu cânta,

Ieșeau vecini la promenadă să se desfete-n tril,

Și tot satul o cunoștea, chiar baba descânta

Să nu fie ceva străin, că prea bine cânta și ril

Brăzdase-n ceruri cu vocea-i îngerească,

O cunoștea și lumea, văzduhul…

Cerul traduce rănile-n albastru

cerul traduce îngerii-n română

din cerneală mai răsare un astru

lumina te scrie parcă de mână

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Venită-i vremea când nu se mai doarme

Şi melcii zburdă apucaţi de streche,

Filosofăm naivi şi docţi, după ureche,

Discriminată moartea ne dă palme !

Erorile umane îşi fac lege,

Răspunderi mondiale îşi asumă ,

Ne-am convertit la empatii de turmă

Şi dăm un like când vrem a înţelege.

Pe seară luna bicefală

Încalecă un inorog de-aramă

Când la parter un grobian…

Mi se înfăţişa strâmb,

ca şi replica scării

obsesiv reclădită din cuvinte,

cu cuie, dar fără de găuri,

de parcă rugăciunea ar avea nevoie de cuvinte,

şi nu cuvintele de rugăciune.

Îşi exprima penibil rimele,

deopotrivă afectate

de sărăcia netrăirii

şi obştesc preamărite

de măgarii domesticiţi de măgari.

Puţea clocit,

întocmai ouălor clocite

(fără canoneala cloştii),

pe care mă…