las-o plată!... canibalii trec de zonele confuze

cu ficați pe epoleți smulși din trupurile crude

și se duc pe unde iarba nu se vede, nu se-aude,

doar, așa, în dorul lelii, să prezinte ploii scuze...

peste limitele limbii, din amiezile difuze,

cu iubirile…

parte ce coboară

partea ce se-nclină,

ansa numărului par te-a

tras din șir,

din rădăcină...

când din trei, din cinci, din șapte...

nu vei ști pe care parte,

viața ta,

de…

cale de-o doină
biblioteca-i ţara
la Eminescu

Costel Zăgan , FULGER ÎN DOI TIMPI

(eminesciană)

Păşesc pe ţărmul nou pictat

Cu degete de mare;

Tu eşti la stele candidat,

Eu biată muritoare.

Un val se-agaţă de picior,

Când geniul tău mă-mbată

Şi ca-ntr-o scoică, mă-nfior

Sub visele-mi de fată.

Cu tine-n gând (parc-am fi doi),

Zglobie urc spre lună,

N-aud, „de-i pace ori război”,

Poverile cum tună.

Privesc la meteori cu jind

Şi temeri…

erai pe o insulă de sare supraviețuiseși șase zile

a șaptea ai prins o mulțime de pești

dar le-ai dat drumul în apă

și ai pus totul în cârca refluxului

zadarnic întindeai brațele palmele tale spintecau foamea

buzele tale sărutau aerul

te mințeai că ai masa plină

și te rugai să adormi într-o barcă de salvare

să nu crezi că nu te-am văzut

peștii aceia m-au hrănit ani întregi

singurii solzi pe care i-am…

Veacuri sfărâmate pe hârtie,

Călimări uitate-n poezie,

Făcut-au pe a visului aripă

Să dăinuie Cuvântul peste clipă.

Din gânduri care curg într-o risipă

Şi din talanţii vremii se-nfiripă

Veacuri sfărâmate pe hârtie,

Călimări uitate-n poezie.

Şi câte-a suportat dalba câmpie

Din tot ce-a revărsat timpul în pripă,

În viaţa ca o cernere de clipă,

Vor deveni şi-n cele ce-or să…

Femeie!

E-n stilul meu

să mă agăţ de lume

cu elegante braţe de speranţă.

E-n stilul meu

să mă cufund în griji,

să mă machiez cu lacrimi,

să rabd inutil de frumos,

să mă reculeg.

În gânduri să plonjez.

E stilul meu.

Să alerg cu părul  fâlfâind în vânt,

să joc şi să mă joc.

Să mă desprind de pământ.

E-n stilul meu,

Aşa cum ştiu, să…

                      "Remember"

Eminescu n-a murit,

nu e timp destul să moară

plânge doar, neauzit,

pentru neam şi pentru ţară.

Un strigoi…

Răsfrânge-mă în tine,

Minunea zilei mele,

Îmbată-mă de bine,

Fereşte-mă de rele,

Şi-mi ţine noaptea vie

Alunecând prin seară,

Din drum, mai fă o vrie,

Iubeşte-mă, să doară!

Răstălmăceşte dorul

De-a noastră primă clipă,

Când Cupidon-Amorul

Ne-a săgetat în pripă…

Şi-mi dă acea privire

Să ţi-o păstrez în suflet,

Când fluturi, în neştire,

Valsau prin zări de umblet!

Răsluminează ternul

Cu stele…

zidul se umpluse de iederă
așa încât nu se mai cunoșteau
urmele acelea de palme 
sângerânde
nici ziua în care făcuse pact cu cerul
să-l sprijine

Când marea-şi luă sărutul înapoi

Cu tot cu val, cu şoaptă, cu oftat,

Rămase plaja tristă-n sânii goi...

Şi suspină nisipul: - Ce păcat!…

 cu toate aceste cruci

din mine

le răscolesc rădăcinile

izbind haotic

 vraiște

în mușuroaie fantomatice

de parcă aș fi primul cultivator

de dumnezei

temător că și sezonul acesta

va fi compromis

că nu-mi vor ajunge lacrimile

 și din nou

numele

numele scrijelite cu dalta

cu sânge

se vor topi în neamintirea mea

terifiat

că iarăși mă voi târî vierme

pe aleile…

potop de anotimpuri

ți-au acoperit trupul

lâncezit în uitare

de-aș fi avut la îndemână

timpul

și arca lui noe

să fi salvat

cuvintele

de acolo de unde vine ploaia  -

gonită, alergată, peste câmpia nebună,

prin care se tăvălesc turme  -

vino-mi iubire; împarte-mă!...

se desverzesc ierburile și se aude pădurea

cum se încântă în folii de cupru…

Se anunță eclipsă,

una mare, acoperitoare.

În librării se vând rețete

de supraviețuire.

Printre foile cu arogante pretenții,

impostură și tupeu, publicitatea agresivă.

Cărțile smerite și pline de praf,

cu poezia în cuvânt se usucă...

Pune, mamă, ștergarul alb pe masă,

am oaspeți și vreau să le servesc iubirea

pe taler de argint, să strălucească,

să lumineze cărările.

Nimeni nu va mai putea spune

că…

sonet

De răsăritu'-mi curge-n valuri line,

Ofrandă nu voi cere de la viață,

De-ajuns e cerul care mă răsfață

Și zâmbetul ce îl împart cu tine.

De ce-aș alege rolul de paiață

Când desfătarea calea dreaptă ține?

Cât soarele mijește pe coline,

Vom cerne roua strânsă în fâneață.

Pe înserat, vom recita poeme

Sub lampadarul boltei de mătase,

Lăsând să zburde măștile boeme

Prin iarba care mintea ne…

Când tu ai sunat

plecasem deja în căutarea umbrei

pe care am lăsat-o pe o bancă,

la amiază,

în parc.…

Tandru îmi odihnesc privirea

 în ochii tăi, iubite.

Dă-mi dragostea din ochii tăi proptiţi de orizontul toamnei arămii.

Încântă-mă cu gânduri îndrăzneţe,

cu  arome  ascuţite răsfaţă-mă, ca vântul toamnelor târzii.

Peţeşte-mă cu galbene  gutui.

Dă-mi formă cu săruturi aurii.

și nu se scurg!...

vâscoșii meliferi vîzvijuiesc

pe caraimanul în amurg

arhipelagul arabesc.

fiori brizanți,  sub bagdadii,

cu fanioane zdrențuite

aduși de beldițe sanchii

se zighiresc pe…