Selecție naturală. Măcelul naște perfecțiune.

Encefalul îmi e de prăjit, incalzirea globală 

Insomnia-mi macină măduva, substanțele mă domină.

Pot sa respir, dar simt că mă sufoc

Umbra s-a întins, o pată neagră pe perete

o fi înger? O fi demon? Oi fi eu? Sau e doar în subconștientul meu?

Diviziunea e imposibilă, deja nu mai disting

Ce e om și ce e fabricat de un creier bolnav

Cine sunt? Ce suntem defapt, diviziuni…

Bronzat de explozia solară.

Albul cristalin, puritate de eprubetă,

Maxilarul dansează un vals de care mi-e scârbă.

Becul s-a ars,

midriază cronică, spectru vizual distorsionat.

La capătul tunelului, judecătorul și psihiatrul trag linii pe perete,

Eu caut ieșirea, ei îmi vând serotoninergice.

Picioare de plumb, urc jos și cobor în sus,

Levitez spre iad, pe drum salut trei frați îngeri.

Îngeri căzuți, aripile…

Într-o zi am să pun tot zahărul din cămară

în ceaiul tău,

toată sarea și tot uleiul în tocană.

Tot ce ți-e interzis.

Am să amestec cu o lingură de lemn

și am să-ți servesc o porție mare,

printre săruturi.

Hai, doar n-ai să-mi spui că nu e…

Se-aștern frunzare-n toamna vieții

Cum se aștern tăcerile pe drum

Când plânge roua dimineții

Peste corole fără de parfum.

Pe câmpuri au rămas scaieții

Ca niște gânduri scrise-ntr-un postum,

Iar niște ciori pe stâlpii…

Penelopa ieșise pe locul doi

la concursul de miss

dar Ulise

de cum o văzuse

rămăsese vrăjit

știa c-o să plece

pentru mult timp de-aici…

Poezia țâșnește din lucruri

Dumnezeu se oprește în drum

soarele se culcă în muguri

omul răsare dar nu știe cum

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

                      şi ziua stelele sclipesc se-nvârt pe cer

              dar ochiul meu n-are putere să le vadă

       doar gândul meu le simte-n undă pe când pier

în sine-n nove explodânde în tornadă

îmi este gândul prins în astă carapace

       iar chingile de timp mă duc spre înainte

           către un gol de clipe-n care-n totul tace

               şi voi vorbi-n alt timp şi loc fără cuvinte...

frunza valsează -

codru-n alai

în toamnă-i

galben

pai

frunza valsează -

vântul caval

ne-ncântă-n

ritm de…

Căpătuitu-m-am cu-un dar,

Cu-o briză, parcă din tămâie,

În beznă, vieţii mărturie,

Cu-aroma chipului-quasar.

S-a stins descântul inodor,

Când nările-mi încrucişate

Văzduh gustos de libertate

Au inhalat întâmplător.

Nici azi în stare s-o cuprind

Nu sunt de-a-ntregul şi deodată,

Decât bucată cu bucată

Şi lăcrimând din când în când;

Decât stilând şi cumpănind

Mireasma, încă juvenilă,

Cu cioburile de…

Dacă anturajul te ridică

sau te coboară,

aleg să stau în preajma ta, poezie,

poate într-o zi ajung poet.

MOTTO: Și de-ar crăpa Pământul, să-i văd lumii capătul, lumea me... - cântec popular

Mă poartă iarăși gândul

Ocolind Pământul

Spre capătul lumii-n pustiu

Prin ceruri suprapuse din real

Peste un pod transcedental

Să caut începutul și sfârșitul

Deși de multă vreme știu:

„Finitul nu cuprinde infinitul!”

Și totuși dincolo ca-ntr-o oglindă

Stăruie speranța unui sens

Stropi de lumină caută să cuprindă

Dimensiunea infinită a…

Philippidice lebede astrale

prin norii albi plutind în zbor invers

se tot perindă agale-n rotocol

A existat cândva în locul gol

o ultimă imagine pierdută-n Univers...

Unde sunt gingașele flori din primăveri

și zilele în care vântul lin colindă

peste culoarea toamnei

nespusă în vreo limbă?

Parcă a fost ieri

Cand se rotea privirea!

Unde sunt verile cu râul și pădurea

Lanul de grâu cu macii roșii

Și cimitirul cu…

ursul carpatin -

ce să mai spun?

trupul lui

era

brun

ursul carpatin -

zic adevăr

l-am văzut

sus în…

          se citește luminoasă, fină precum carnea roză

                                         despicată de Pluto,    cu

buricele degetelor

                                apăsând coapsele Proserpinei,

lacrimi înghețate

pe obrazul

     fără sedimente,

împletire de aer și buze,

                                         șlefuite de ultimul act de milă,

(dar oare ai încredere în privirea ta, ace pe marmură,

îți spun istorii …

Nu râd de lăcomia altora,

câștig într-un fel și pierd tot așa,

îmi este greu să las în urmă necazul și bucuria,

doar mă gândesc la ziua ce-mi trece

din viața mea.

Între cer și pământ

sunt liberă și fără griji

și, într-o clipită

îmi trece timpul astfel.

Tu ești așa, eu sunt ce sunt,

cu sabia în mână îmi caut dreptate

și cu speranța-n suflet năzuiesc

până departe, în altă…

De când îl furajez doar cu secară,

Și-i amintesc de lupta cu Himera,

Într-aripat îmi spune kalimera 

Pegás al meu, din când în când, se cară.

Și în Olimp dă palme cu copita,

Având o alergie către zei,

C-au dispărut centaurii femei,

Când vor să-l călărească cu ispita.

Dar intră-n Notre-Dame ca un macron,

Cu Melanippe să își ia…

Iubir al meu, cum îmi spuneai,

mi-ești drag de numa', numa'!

și dacă știu că numa' ea-i

întotdeauna, una,

cum este dulcele-n cafea,

și sarea în mâncare,

așa mă întâlnesc cu ea,

așa și ea mă are.

Și dacă-n brațe își dorea 

la fel ca să mă strângă,

când nu-mi iau ochii de la ea…

Doamne Doamne ești acasă

ai spus să bat și vei deschide

deșertul lumii mă apasă

deșertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat și vei deschide

pustiu-i Doamne peste tot

și morții vai nu-s în morminte…