Doamne,

de câți oameni buni

ai nevoie

în ceruri?

Ți s-au înmulțit cetele de îngeri,

iar pământul zace în beznă

și lacrimi.

Moartea trufașă

nu mai dă târcoale,

nici nu ne mai cerne,

ci a devenit stăpână

cu drepturi depline

peste viață.

Și-a înfipt nestingherită

steagurile biruinței

în sufletele celor condamnați

să poarte durerea.

Cu genunchii…

Oriunde te întorci găseşti doar uşi,

Refugiu pentru suflet fără soare,

În inimi, noaptea scrie cu mănuşi

Scrisori de vindecare prin răbdare.

Tăceri surâd cu ochiul prins în geam,

Nu mă mai mângâi cum făceai odată,

Pe trepte, sunt doar frunze dintr-un ram,

Din vara cu privirea deportată.

Perdea de umbre proiecteaz-un zid

Pe liniştea din zilele lacustre,

Cu foşnet de atlaz, un timp arid

Păşeşte pe cărările…

Cu brațe-ntinse Dumnezeu

Cuprinse universul meu

Și-l împărți, din neam în neam

În flori aprinse prinse-n ram.

În frunze verzi și în petale,

În gânduri stranii ancestrale,

În racle sacre și morminte

În doruri aprige și sfinte.

În armonii culori spectrale,

În curcubeie magistrale,

În ceru-albastru și răsfrânt,

În negrul trainic de pământ.

În fuga norilor pe vânt,

În lungi…

Se taie pensii și salarii

C-un scop considerat uman,

Că dacă nu mai ai un ban

Vei respecta ce spun mai marii.

Se bate apa-n piuă-n van

Și-s tot mai răi funcționarii,

Când taie pensii și salarii

C-un scop considerat uman.

În parlament doar titularii

De portofolii fac un ban,

Și strigă câte-un om sărman

Că în guvern se-ascund tâlharii,

Ce taie pensii și salarii.

Îţi spun un gând, nu îmi răspunde

Eu vin de nicăieri, mă duc niciunde,

Sunt între maluri fir întins

Ce-mparte orizontul necuprins.

Sunt starea lui a fi când nu eram,

Răsfrânt altar oglinzile visam,

Tu plăsmuire de femeie rug

Muşcându-mă ca mărul dat în pârg.

Eu sunt o urmă de cuvânt

Prin iarbă urma pasului de vânt

Şi gurii tale semnul de…

Motto: Spirit treaz în veșmânt de etern peregrin,

             poetu-i profetul dintre margini bizare

             de lume bolnavă ce rânjește-n declin;

             e râul ce curge din aval spre izvoare.

Cu ochii minții, reci, secătuiți de vise,

privești finalul trist, te-ntrebi de-ai vrea să mori,

sau ai murit demult... și-n gropi pe veci deschise

îți scrii doar epitaful, înveți cum să cobori.

Degeaba în vacarm să 'năbușești…

Câmpii de bronz se rumenesc în soare,

înflăcărând grânare înspicate;

Din stepe vechi și-onirice regate

pândesc umbroase păsări răpitoare.

Se deslușesc, în zori, seceri flămânde

ce…

De parcă-aș fi o dună mutată din Sahara

În parcul dendrologic al basmului livresc,

Rotit  de-un vânt ce face prin mine țukahara

Mă paralepisez și păsări lăți lungesc.

Aduc ceva-ntre straturi, ceva-ntre cald și rece,

Un antioxidant din spume de…

sonet

Purtând pe umeri aura-i de sfânt

S-a ridicat Ștefan, - măritul Vodă

Și când văzu că viața-i incomodă

Certă miniștrii din guvernământ.

Că au adus în țară o metodă

De parcă sunt jurați cu legământ,

Să vândă țara ca pe un veșmânt

Uzat și rupt ce nu mai e la modă.

Și neputând să sufere  isprava

Dădu „pricaz” de-a tremurat dumbrava

Și-a adunat pe răi și sicofanți

Și de pe…

Tuturor celor apropiaţi mie,

Rude şi prieteni(DE CUMETRIE?)

dar şi scriitorilorilor(DE MESERIE!)

Eu Mony Constantin fără să ezit,

Le urez un PAŞTE FERICIT!

Cu ouă roşii şi cozonac

Fiecaruia după merit şi plac!

La mine poţi să găseşti

Şi celebrul vin de Odobeşti!

Am la discreţie după…

pe pământ a trecut înfioratul aprilie

melcii pe pajiști au ieșit din cochilie

a trecut cocorul peste grâul meu verde

prin mine o primăvară grăbită se pierde

în mâluri s-au prăsit insecte și pești

cu rouă se adapă ochii mei lumești

s-a-mbrăcat în verde mătase și balta

ca lumea ce s-a dus nu va mai fi alta

soarele s-a dus și s-a pierdut în abis

de soare m-am prins ca o floare de-un vis

aprilie a trecut... așa cum am…

Duium de băşicuţe pe pielea-mi fremătândă;

Mă-ncearcă epidemic o poftă de amor;

Mă ospătez stingher de-o patimă crescândă

Cu gând rănit la tine, pătruns de dulce dor. 

Mi-e palma urzicată de freamătul plăcerii --

Ea ţíne minte pielea cu drag ce-o mângâia --

Când trec avid-feroce prin locul desfătării

Şi dezgolesc cu vrere ce dezgolit se vrea.

Ating uşor -- fior; ating intens -- demenţă;

Te strâng vârtos..,…

mă poartă trenul vieții cu spatele-nainte

conductorii în haite mă-ntreabă de bilet

îi mituiesc cu lacrimi și teancuri de cuvinte

să-l roage pe mecanic să meargă mai încet

și-i rog cu cea mai tristă privire de sub soare

să-mi caute și mie un loc să-mi odihnesc

țărâna ostenită de-atâta căutare...

ce scump a fost biletul și încă-l mai plătesc

cu lacrimi, umilințe și valuri de sudoare…

de-atâta vreme,…

Doamne, cât aş vrea să-mi fiu,

însă  oasele-mi bătrâne

se reazemă de pustiu.

O, şi câte-aş vrea să ştiu…

însă  mintea-mi limitată

vede apă şi se-mbată.

Cerne-mi, Doamne, grâul…

Psihedelic, flori de gheață

Îngeri amăgesc din zbor;

Se-nfioară-n dimineață

Roibii fluturi și mi-e dor

De livada curgătoare,

Unde vântul e morar…

Se plâng crăițele ce mor

Pe bruma strălucind în soare,

Că nu există îndurare

Și nici vreun factor protector.

N-au parte de răscumpărare

La veșnicul conchistador,

Se plâng crăițele ce mor

Pe bruma strălucind în soare.

Adesea se îmbracă-n dor

Dar nu-și găsesc nici alinare

Și, mintea-și pierd de disperare

În vreun bordel  din Sobibor,

Se plâng crăițele ce mor.

Nu-i om ce n-a trădat...
E om ce nu mai vrea s-o facă;
E păcătos, dar lepădat....e de păcat...

Nu-i sfânt ce n-a greşit...
E sfânt ce nu mai ştie cum s-o facă;
Cu vina în Scripturi eternizată...e păcătos la nesfârşit...

Nu-i Dumnezeu ce s-a-nervat...
Dar cred că uneori ar vrea s-o facă;
Când plebea de păcat salvată...se-ntoarce-n propriul păcat...