În vatra veche focul iarăși joacă,

Sclipind în ochi de prunci nerăbdători,

Iar gerul aspru pare că se-mpacă

Cu lumea-ntreagă, sub un cer de flori.

Pe geamul înghețat, în mii de stele,

S-au zugrăvit păduri de argintul…

ai rătăcit ninsori în părul ce-am iubit

și-ai cheltuit dulceața pe-un ghimpe cu venin

ești piatra călătoare ce pleacă la cerșit

o lacrimă de ghiață într-un pahar cu chin

uitarea e balsamul ce-mi mângâie obrazul…

Rătăceam, tăceam, tăceam

Peste liniștea agrară;

Vântul stepei, fără ham,

Mă purta ca pe-o povară.

Nu aflam dinspre boltiri

Nicio suliță de soare…

Moș Crăciun digital

Moș Crăciun în pielea goală

scoți zăpada din spital

curge cerul parcă-i smoală

Moș Crăciun în pielea goală

Moș Crăciun cu joben

poposind pe-această coală

a…

Mă întreb ce urmează:

Afară-s luminițe de Crăciun

Și nefericire, lacrimă, suspin

Ce picură-n lumini.

Țipăt, clinchet de clopoțel, voce de buhai,

Trecătorule mai stai,

Ascultă bocetul de nai

Ascuns în cetini!

Tremură nehotărâtă vorba,

Se ascunde în scâncetul lemnului înghețat,

Mă întreb ce mai urmează,

Câți colindători vor fi la colindat

Acum, în acest vertij ciudat,

Un…

Atacată de propriii receptori,

carnea dârdâie în surprindere -

un fel de atac raider, dar fără beneficiar.

Roşu pe dinlăuntru, drept mărturie vieţii;

roşu pe dinafară : neprevăzut-împins-silit

prin crater de maţe ţâfnoase.

Sub tălpi, mocirlă fără ţărm

în care e proiectat întregul mănunchi de găuri de cârtiţă,

descuiate turbat cu piciorul

şi care acum trag de mocirlă,

de parcă-ar fi scobit-o cu un…

Trec zilele toate, cu umbrele lor,

Și-și adun-amprentele, istovitor,

Unele stau, dar altele zboară,

Să-mi nască în sânge o floare rară,

Se-ntind pe lespezi reci ca și boala

Sau râd în soare uitând răscoala

Anilor grei ce mă strâng în spate

Și-a amintirilor adânc îngropate,

Mă uit în jur să-mi găsesc o cale

Dar nu văd decât molecule goale

Ce se zbat puternic în…

Un alt apus se-aprinde peste zare,

Nori negri se-agită dinspre răsărit

Răscoliți de-un vânt cu chef de hoinărit

Și cu dorințe mult prea arzătoare.

Gânduri, acolo-n asfințit se-adună

Să stăvilească astă încercare

Ce are semne clare de…

Ninge ca-n vremuri de altădată,

Aștept cu nerăbdare noaptea de Ajun,

Privesc nostalgic bradul de Crăciun,

Reamintindu-mi viața, toată!

Copilăria-mi pare îndepărtată,

Sunt atâtea amintiri făcute scrum,

În focul anilor pierduți în fum

Mai pâlpâie molatec luminițe de Crăciun.

Focul pocnește viu în vatră,

Mai vine o noapte de Ajun,

Se-aud buhaiele din drum

În noaptea albă,…

Începe cu o poezie

primul buchet de raze al zilei

o cafea cu spumă de zori

cu inevitabila pătrățică

de

ciocolată

savurată

în fotoliul din bibliotecă

inventemul nopții…

 Motto:

Atunci când ți-e sete, fericirea e un pahar cu apă.

(Liviu Rebreanu)

Poteci, poteci încinse, sub razele năuce

Visează țurțuri sloi, pe la ferești și porți,

Halucinantă vară, aminte nu-ți aduce

De răcoroase ierburi, ai vrea – dar nu mai poți!

Iar dacă orizontul s-o micșora întruna

Ca o fatalitate, blestem nescris pe ziduri,

Printr-un complot de taină a stelelor cu…

păi, măi nene, pe maidanul

răscolit de sentimente

se ciucesc șapte mimoze

chinuite de talente.

când fițoase, când viclene,

pe maidanu-alunecos,

își clătesc sub vraja lunii

trupul de la brâu în…

Vreau să-mi fii și zi și noapte,

Să te supăr, să mă ierți,

Vreau să-mi fii și foc și șoapte,

Să mă strigi și să mă cerți.

Vreau să-mi fii când plouă-n mine,

Când nu spun ce simt și doare,

Când m-afund prin gânduri pline,

Când mi-e dor și n-am scăpare.

Vreau să-mi fii și fără teamă,

Și cu dor și cu fiori,

Să-mi reciți o epigramă,

De la apus și până-n zori.

Vreau să-mi fii și…

Fluturi mii,

Cu aripi fin ascuțite,

Bisturie reci, otrăvite,

Cu seva dulce–amară

Din fructul căzut

Pe trunchiul înfrânt,

Își croiesc drum

Către suflet —

Muntele Sacru.

Dar piatra e tare,

Pădurea e deasă,

Vulturii aprigi

Își apără casa.

În cercuri plutesc

Sub pieptul de nori,

Ce scapără fulgere

Și tună cu ploi.

Se dau lupte grele,

Câmpia e plină

De vulturi și fluturi…

Ni-s triști strămoșii, Mamă, când văd că tot descrești,

Din cer, vor să strecoare sub lespezi frământări,

Ca să adune-acasă români din patru zări

Și peste arc de veac, cămașa-ți să-ntregești.

Îți sfredelesc adâncuri aceiași cruzi stăpâni

Ce-n cimitir prefac pădurile-ți bătrâne...

Rănite toate urlă: ”Deșteaptă-te, române!”

Și bobu-n spice plânge, să nu-l azvârli la câini...

Recită-n valuri Nistrul, trist ”Doina” lui…

Ascultă cum fiece clipă îţi dă bineţe

Atât de plăpândă

Ea te întreabă pe fugă,

În licărul vieţii e lungime din fir,

E sămânţa infimă

Ce umple clepsidra ascunsă,

E frântură de rază ce ochii mângâie

Şi pleacă, o alta ajunge din urmă,

Din toate fără să afli

Faci ora rotundă ori dreaptă,

Legământul din faptă,

Zălog în cuvânt,

Cu ea ai măsură peste pământ

Şi umbra ţi-o poartă în…

O poezie dus-întors

Costel Zăgan-Georgică Manole

LȚ et comp.

kilometri trecând 

ca niște strofe imaginare

doar mașina vorbește

în legea ei

mâncând kilometru

după kilometru…

cea mai frumoasă poezie de toamnă

era brunetă și avea ochii căprui

îndruma

uniformele neuniforme de azi

sau aștepta la semafor

sub cerul încercănat

vremuri mai bune

tălpile sale striveau

cu un surâs diplomatic

boabele de struguri

până când se auzeau nechezând

pe ulițe buzdugane rătăcite

pe alocuri avea părul nins

ca un sfârșit de noiembrie

cea mai frumoasă poezie de toamnă

încăpea…

Dac-aș ști cine-i Femeia

Ce de YAHWE îmi fu dată,

Aș avea acuma cheia

La ce-am fost... și-oi fi vreodată.

Când și când văd vreo femeie

Cu-al ei chip și simplu-i port

Semănând cu-a mea…