Nu vom mai ştii cât de mult am mers,

Cât de mult am ars,

Iar visele toate găsind aripi ne vor părăsi într-o toamnă,

Dăruindu-ne doar

Acea stare de singuri în doi, de dialog în necuvinte,

Când ne spargem clepsidrele şi aruncăm toate cheile

De la uşile noastre lumeşti.

Ce urmează?

Ce mai suntem?

Poate doar undeva

Ne ridicăm sufletele în Mo`ai verticali şi…

dimineața

îmi scutură

lumina în ochi

     ***



vântul răcorește

palmele bunicului

uitate pe plug

     ***



sub…

ce iarnă târzie s-a așezat aici

frigul ăsta are palton de cerneală

și nu se va șterge curând

pot dispărea o literă-două dar le caligrafiez ca și cum

viața îmi predă prima lecție din spatele frontului

stai aici liniștea mea…

Căpitanul orb

Soldaţii îşi urmează căpitanul orb,

Au multe piedici de trecut spre casă,

Dar căpitanul încă nu e mort,

Păşeşte şovăind şi nu se lasă

Ei merg de parcă sunt stafii,

Mărşăluind tăcuti către osândă,

Bolnavi, flămânzi, par nişte zombii vii,

Ce  mai visează încă la  izbândă

Pe căpitanu-acesta il urmează ei

El nu mai vede drumul, ci doar vise,

Şi trage-n soartă numai cu idei,

Rătăcitor…

maturitate -

buchetul de ghiocei

pus la ureche

  ** 50  **

verzi şi uscate -

în toate cabinele

nimeni la prob…

muncă în schimburi -

s-a împânzit de poteci

toată grădina



  **  a  **



luna dă liber…

Poetul e o cuşcă ambulantă

(Îşi ţine-n lanţuri suflet şi simţiri),

Culege, dintre gratii, amăgiri

Şi-arareori lumină, printr-o fantă.

(De călimara-i plină de sclipiri

Se reazemă un colţ de parapantă);

Îşi leagă visul de o stea restantă,

Crezându-se din viţă de Cabiri.

Nevindecat de…

plutesc din corole de soare

șoptit cu-adiere de vânt

ce nalt și frumos e văzduhul

pământul ce mic și plăpând...

sămânța mi-o port ca un faun

pe-albastre poteci printre nori

străfulger vârtejuri de aer

s-ascund transparente comori

îmi legăn pe frunze vibrânde

nervura adusă de zbor

și gândul mi-aștern peste pietre

umil…

acum când nevoia de distanțare socială

este vitală

scânteind în noapte

bolovanii din râu

ascut secera lunii



     ***

vântul și ploaia…

E clar că după noaptea de Ispas,

Când popii au cântat la parastas

Mi-ai pus Ionele, nurii, la-ndoială,

De-aceea, am o scurtă bănuială;

Mă-ngrijorează vinul ce-ai băut

Căci m-ai simţit coșmar în așternut,

Eu sunt precum mă știi ca o codană,

Ce-apar în visul tău drept o nirvană!

Te simt profesore atât de mult

Că-mi vine cu urechea să te-ascult!

Mi se arată totul ca-ntr-o carte –

Văd chestii care nu…

vis spulberat -

doar bilete fără loc

la casa gării

**  a  **



cu capul în nori  -

pe peron doar chipiul

șefului de tren





**  b  **…

Ce orologiu bate atât de subtil

Atât de profund în mental,

Un timp ce îl pierdem uneori prea facil

O oră ce face saltul mortal.

Ce ornic se-ascunde în miezul profund

Toate din noi de el ascultând,

Când şi liniştea doarme, bătaia uşoară

Ne mai urcă o treaptă pe unica scară.

Ce pendul ne arată al umbrei popas

Cât ne e drumul şi ce a rămas,

Să cunoaştem mai mult, să uităm mai puţin,

Secunda…

când în locul meu vor pune

pe altcineva

mi-or găsi întreagă tigva printre

bolovani

(ţintirimul e într-un colţ de prund voinic)

și poate vreun hamlet

mi-o lua tărtăcuţa în…

(Rămâne să îmi lași un semn)

,

Ciudata mea cu sâni pân’ la buric

Şi-un ochi privind cruciş către... nimic

Când te-am văzut în vis ca o fantomă

Cuprins de groază am intrat în comă

Erai Rădiţa ce-o ştiam prea bine

Dar nu se potrivea în somn cu tine

Şi precum Lazăr tare m-am temut

Am luat din cană vin şi am băut

Cu gâtul izbăvit de uscăciune

Eliberat de post și rugăciune

Am înviat pentru a doua…

Din cioburi vii de amintiri

Rămase-n palma  mea de dor

Eu te adaug din priviri

Mereu aceluiași fior.

Adun căldură fără glas

Din jarul înecat de fum

Iar în scânteia ce-a rămas

Conserv poeticul parfum.

Cu dorul pot să mai rămân

În grija unui larg minut

De n-ar fi pofta de păgân

Ce vrea să-ți fure un sărut.

Cât de firave-s brândușele de coastă!...

În transparența lor amară și măiastră,

se-nfiorează sub soarele de faur;

Petale scânteind pulberi de aur

respiră-n constelația albastră.



Ce delicat se-aud prin frunze ghiocei,

cum, zornăindu-și dalbii clopoței,

tresaltă-n vântul îmbătat de verde

- viul covor ce prin poieni se pierde,

șerpuitor deschide-n…

concert de greieri -
criză de nebunie
noaptea la țară

   ** 45 **

dorul de casă -
melcii răscolind iarba
după cochilii

  ** 46 **

odaia mamei -
într-un colț o găleată
cu nuci uscate