Plouă pe Istru cu lacrimi de zei, 

miroase a mâluri carnea de zmei,

răcoarea-i fior pe umerii goi,

pădurea ascunde chip de strigoi;

Și plouă mocnit pe floarea de tei,

pe gust de polen, pe arborii grei;

Tăcerea e nor pe buzele moi,

iar câmpul e trist băltind sub noroi.

Plouă pe stâne cu zbierăt de miei,

noaptea de plumb cuibărită-i în stei,

și-i plânsetul alb un cânt de cimpoi,

și timpul e…

Să ningă mult, ca în pruncie, în amintiri să ne topim,
Să ningă molcom și aproape, iubirii candelă să-i fim.

Să ningă noaptea cu măsură, să-i țină visului de cald,
Să ningă-ntruna și năvalnic în ochii umezi de smarald.

Să ningă cu dorinți nescrise, cu pasiune și temei,
Să ningă verde și albastru pe-aleea cu miros de tei.

Să ningă și în primăvară, atâta cât să nu dea greș,
Să ningă peste nemurire cu floare albă de cireș.

Nu mai spun ce supărare

Găinuşa noastră are!

Cât pe ouă a clocit,

Nici măcar n-a bănuit

Că puiuţii săi iubiţi

Nu vor semăna leiţi

Celui care le e tată.

Este chiar contrariată

Că, din toţi, doar unul pare

Că aşa, puţin, răsare.

De ceilalţi, ce să mai creadă?

Nici nu are ochi să-i vadă!

Totuşi, cum e mamă bună,

Lângă ea mereu i-adună

Şi lucrează la proiecte

Să le caute…

Te zăresc în primavară mai frumoasă ca oricând

cu parfum de flori pe tâmple şi cu soarele-n priviri

și te-asemui unei zâne ce prin viaţa mea trecând

a uitat pe-un colţ de suflet un buchet de trandafiri.

Te privesc cum se priveşte visul în livezi cu meri

și te simt ca o mireasmă dusă-n depărtări de vânt,

eşti ninsoarea mea albastră printre clipele de ieri

ce-mi împodobeşte viaţa şi-mi tresare în cuvânt.

Tu-mi eşti dor de…

Pașii mei miroseau a zăpadă,

Gura ta lăsa urme de pradă,

Eu eram fulgul tău de zenit,

Tu erai lupul meu hăituit.



Am cules flori-de-colț ruginite

De pe-o sută de stânci cu ispite,

Am atins Carul Mare și parcă

Ducea-n piept o iubire opacă,



Dar iată că-n târgul de piatră 

Se ascunde-o tăcere furată;

Are haină de jar și îmi spune 

Că…

Furişat, fără sonor,

S-a prelins în dormitor

Şi a stat neobservat

Până când s-a înserat.

Când stăpânii s-au culcat,

S-a pornit pe înţepat,

Unde ,,muşchii lui” au vrut

Şi pe unde a putut.

Cum şi eu m-am nimerit

În sectorul stabilit,

Tacticos, m-a înţepat

Până când m-a enervat

Şi i-am spus, dar fără grai:

,,Va să zică, iarăşi ai

Programare la ciupit,

Încă nu te-ai…

câte litere are alfabetul

m-a întrebat un copil

multe

i-am răspuns

oamenii își recită

zi de zi alfabetul

în cuvinte

ce se întâmplă

când se termină alfabetul

a continuat copilul

rămân cuvintele

în care oamenii au trăit

am răspuns

dar și ele se termină

s-a tânguit copilul

când cuvintele se răresc

oamenii închid ochii

și tac…

ÎN POIANĂ

Căutând gustoasă hrană,

Au ajuns într-o poiană

O vulpiţă şi-un arici.

­ Ei, ariciule, ce zici?

Muşuroaie de furnici

Câte vrei sunt pe aici!

Roşcovana îndrăzneşte,

Spre arici tiptil păşeşte.

Dar acesta se preface

Într-un ghemotoc de ace.

De durere a urlat,

Că-ntr-un ac s-a înţepat.

Iar blăniţa ei roşcată

De furnici e…

Se zburlește-a iarnă...

Se zburlește-a iarnă și pe mări acum

Luna, de ninsoare se scutură-n drum.

Zgribuliți, doi grauri zboară din agud

Buhu-hu! prin hornuri cucuvăi se-aud.…

am urcat pe o stâncă de toamnă

de acolo văd bine ce se mai întâmplă prin lume

de ce femeia din tabloul de catifea

plimbă un diez argintiu

câți spini împart trandafirii albi

în ronduri de suflet

ce melodie fredonează gunoierul de pe bulevard

în timp ce vântură frunzele din garderoba lui octombrie

și de ce trenurile se salută între ele până la…

O pasăre de foc cu aripile-ntinse

își duce zborul dincolo de zări

lăsând prin zare stelele aprinse

pe cerul dintre două depărtări.

Puțini o văd, puțini își amintesc

de frumusețea ei în nopți senine

când ghiocei în lacrimi înfloresc

și-ntregul univers le aparține.

A fost cu ei când al iubirii vis

părea o melodie fredonata-n noapte

și jurăminte-n inimă s-au scris

ca un parfum al piersicilor…

Dispar din lumea asta virtuală,

umblând desculț prin grâie înverzite

ca un libert al urbei părăsite,

ce se retrage în viața vegetală.

Pășesc în lumea verde și reală

pătruns de rădăcini și necuvinte,

ce răscolesc miresmele din minte

și-nfiorează carnea-cereală.

Mă contopesc cu-a florilor urzeală,

tot încolțindu-mi curgerea prin spice;

Stă macul roșu floarea să-și ridice,

trezindu-mă din…

      Dedicaţie   pentru o româncă

                    "Sayonara Carmen San"

Odată, într-o seară când încă nu ştiai

Că vei pleca departe ca Lady Samurai,

Părea în raza lunii, ce-ţi arginta făptura,

Că ninge peste tine cu floare de sakura.…

soarele pe albastrul cerului

năruie catedrale

zidite plăpând

din cenușa cuvintelor

îngerii prezenți

la spânzurătoarea

orelor

 …

IADA CEA FIŢOASĂ

Un ied consoartă şi-a luat

Când i-au crescut şi lui corniţe,

O iadă dulce şi cu fiţe,

Ce îl credea a fi bogat.

Avea o casă bunişoară,

Părinţii…bine educaţi,

Păreau să fie şi bogaţi,

La ei în sat având o moară.

Ieduţa, tânără şi ea,

Prin şcoală iute a trecut,

Căci chef de carte n-a avut

Şi prea drăguţă se credea.

De…

Cum stătea în cuibuşor

Cu micuţul frăţior,

Puişorul Pufulici

Ar fi vrut vreo doi amici,

Că se plictisea aici.

Pe o creangă-apropiată,

A venit o acrobată,

Cu o coadă-aşa stufoasă,

Parcă din poveste scoasă,

Ţanţoşă şi tacticoasă.

Parc-ar fi avut ca ţel

Să-l distreze doar pe el,

Acrobata cea codată

A-nceput să dea îndată

Un spectacol, ajutată

De-un talent…

armistițiu

pietrele păreau a visa în fumul războaielor noastre

doar Dumnezeu deschisese fereastra în cer

și privea cu un ochi

cum se înălța destrămarea pe pământ odată cu ceața…

E liniște și pe pământ și în străfunduri,

și totuși e-atâta zbatere 

în rădăcini și-n seva plantei răsărite,

că soarele pătrunde clorofilă

prin ochiuri de hățiș

să domolească foamea lor de verde;

E liniște în case umile și în ceruri,

și totuși e-atâta zbatere

în guri flămânde ce fumegă speranța,

că Dumnezeu pătrunde pâine caldă

prin coșurile reci

să domolească foamea…