Gândindu-mă la tine în seri fără ninsoare

cream imaginar o lume doar a noastră,

livezi cu fluturi albi ce învăţau să zboare

purtau pe ramuri cerul cu mantia albastră.

Nu deranja nici frigul sosit din întâmplare

eram un rug aprins de doruri şi nevoi,

simţeam pe umeri clipa ca semnul de mirare

în umbra unei lacrimi, din ochii trişti şi goi.

Mutam aievea zarea cu palma tremurândă

să văd dacă-n livezi aceeaşi fluturi zboară,

sau dincolo de…

(pantúm)

Cade iarna peste vie,

Ca un voal de pânză gri;

Sub a nopţii draperie

Zboară gânduri în fâşii.

Ca un voal de pânză gri,

Cerul mantia-şi răstoarnă;

Zboară gânduri în fâşii –

Amintiri vuiesc din goarnă.

Cerul mantia-şi răstoarnă,

Peste câmpuri, peste văi;

Amintiri vuiesc din goarnă,

Ochii lui îmi sunt călăi.

Peste câmpuri, peste văi,

Urlă vântul în…

Eu sunt la fel, iubito,-n acest an

am pus doar visurile l-a-mplinit,

dorind să aflu câte-au fost în van

şi câte dintre ele m-au rănit.

În rest e-o dimineaţă foarte rece

se-anunţă ceaţă-n zonele de jos,

tu dormi când visul te petrece

prin gingăşii de suflet luminos.

Cu mine somnul s-a lăsat învins,

este târziu să picure pe pleoape,

un răsărit din ceruri s-a desprins

şi a căzut de geană mai aproape.

Eu sunt cum tu mă ştii de-o…

se așterne pe obrazul dimineții

firav

 o șuviță de nepăsare

 ceasul bătrân al bunicii

din bucătaria edenului

merge înapoi

 poate timpul  nici nu există

plouă

plouă de jos în sus

Marilyn Monroe

adăpostește toate amintirile din viitor

sub rochia ei albă

 Dumnezeul tău te-a uitat

sau poate niciodată

 nu a vrut sa te…

dă-mi ochii înapoi

să-mi cer iertare

s-aud cum se-mplineşt-un vis de floare

puterea pietrelor să tac

acum

când pe sub ape tulburi zac

şi mângâierea-ntâiului cuvânt

dă-mi-o 'napoi

cât cerul plânge-n gând

lumina lunii că speranţe nu-s

puterea soarelui când este la apus

da-mi timpul înapoi

pentru plecare

spre-acolo unde niciun zbor nu doare

Bucolică

Cerul întins pe pământ se lipise de zare

Când mi-au atras privirea lupii în azimut

Mergeam amândoi fără putință de scăpare...

Am privit soarele sus. Și mi-am zis că e mut.…

Primeşte astăzi razele de soare

să le păstrezi în fiecare gând,

şi poate-n altă clipă viitoare

vom încălzi cuvintele pe rând.

Nu vreau nimic, decât să-ţi fie bine

oricât ne-ar blestema în seri târzii,

aceiaşi sfinţi cu ochii de feline

goniţi din rai prin alte galaxii.

Să te ascund cu sufletu-n pădure

unde sălbatici cai se odihnesc,

printre miresme fragede de mure

şi nechezat de mânji să te găsesc.

Să-mi spui de ce-n atâta…

La tâmplă sărutul tău s-a ofilit

doar mâna-i simte lujerul de dor

şi lacrima ce între buze s-a strivit

s-a transformat, iubito, în fior.

Adeseori rămân parcă-aşteptând

să înflorească pomii-n plină iarnă,

să stea din nou cuvintele la rând

cât cerul vrea ninsorile să-şi cearnă.

E felul meu de-a te-nţelege uneori

când rănile uitate sângerează,

şi trec aievea umbre printre flori

speriate că în lacrimi se-nserează.

La tâmpla mea…

încifrarea unor idei

și descifrarea pierderii de vreme

te-au așezat în spirala sinelui

ai numărat zilele

dar nu anii

ai numărat iubitele

însă nu iubirile

privindu-ți  podul palmei

am rătăcit

înmulțind și împărțind de-a…

Ad astra

Pătruns de-un crez, mergea spre piramide,

Sperând s-ajungă-n vârful omenirii,

Îl îmbiau, cu zâmbete perfide,

Oștenii prăfuiţi ai nemuririi.

De pretutindeni se iveau iscoade,

Pe vajnicul drumeţ să-l ispitească:

Trosneau, în pomul vieţii, crengi, de roade,

Dar limba lui, uscată, ca o iască,

Tot fărâma cuvinte-n rugi fierbinţi,

Târându-și umbra-ncinsă prin pustiuri,

Şi orizontu-i scârţâia-ntre dinţi.

Nisipul de-mprumut, cu-amare…

Când buruiana verde

Acoperă copacul

Iar guguștiucii gureși

Pe ramuri îşi fac veacul,

Zdrobită e tăcerea

Puşcată cu salivă.

(Neghina pare coaptă

Şi bună de…

 Poveste ca și cioplită în piatră

De-o vreme, ninsoarea îi trecea și lui

direct prin inimă.

Era o tristă zi de iarnă și acel băiețaș era singur

singur și tremurând de frig pe-o bancă, în parcul din oraș.

I-o fi fost…

Trăiesc un timp  ce parcă s-a scurtat

 Cu puşca mea  pătată de rugină

Trag  tot mai des în foc încrucişat

  Cuvântu’ acela terminat în… şină

 Sunt un nostalgic “ fără viitor”…

Mereu încep cu-aducerile-aminte

de parcă mâine viaţa s-ar sfârşi

şi dincolo de toate cele sfinte

s-ar destrăma şi verbul a iubi.

Ar putrezi prin sentimente dorul,

iar teii-ar înflori în linişte târziu,

ghicindu-mi într-o palmă viitorul

şi-n alta amăgindu-mă că-l ştiu.

Există-ntr-adevăr un fel de teamă

ascunsă-n neputinţa unui gând

şi-aud un glas ce uneori mă cheamă

din alte sfere sincer şi plăpând.

Mereu încep cu întâmplări…

spune-ți-ar un cult, sub leandru,

poezii de zeltil yigru;

încânta-te-ar măcăleandru

când își pierde echilibru;

de mai circuli pe estrade

în bluzițe de zăpadă

și cu ambele…

           Planeta Fărcaș

S-a dezlipit din ceruri o lumină

Şi i-am sorbit licoarea consistentă,

Am jefuit cereasca ei grădină,

De sudoarea cea imarcescentă;

Suflet crăpând a trupului găoace,

Privind, prin ochii-nguști, ca prin firide,

Sub bolta lumii stinse, de dincoace,

Înalţă vesperale piramide ;

Din tulnic a făcut un jgheab de stele,

Ce-au năvălit pe zarea prăfuită

Şi pământenii s-au hrănit cu…