Motto:

                                                    Moartea e un somn fără vise...

                                                    fără visul de a te trezi.

Ninsoarea, parcă din fulgi…

Mi-am pregătit gândul să iasă pe stradă. L-am îmbrăcat de sărbătoare

și i-am spus să nu se abată din drum.

- Vino cu mine, mi-a șoptit, mi-e greu să descui poarta cu dreapta,

parcă o schijă s-a oprit în brațul meu și nu pot s-o scot.



Singurătatea ieșise înaintea noastră. Odată cu ea, tot timpul din…

E primăvară-n oasele din noi,

Dar se ascut durerile sub zări!

Ne zbatem printre cruntele nevoi

Cerșind de la înalturi îndurări.

Pe drumuri trec convoi după convoi,

Iar trenuri, nu se mai opresc în gări!

E primăvară-n oasele din…

Dragă Kitty încet-încet lumea începe să se
obișnuiască și cu infernul Spurcata capaci
tate de adaptare a omului își spune cuvântul
Indiferent de mijloace mereu gata de atac și
repliere ecoul pașilor pierduți trezește toți
îngerii de pază
De ciudă
nici
cucul
nu-și
mai
recunoaște
glasul
cu
cu
ri
gu

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

*

liniștea nopții -

doi ghiocei luminând

clipa sub stele…

stăteam pe oasele despletite ca pe aer

iluzia de forme necuvântătoare

a unei întreceri banale

leul cu ciuta furtuna în caer

de coaste amare

la fel și drumurile de pomenire

a

cerurilor neînvingătoare

pe picioarele goale a celor disperați

fuseserăm până la șoapte printre ramuri

despuiați

de fântânile sieși ca o oaste

de trubaduri împărați

de frați strânși în hamuri

de lumină

eram și stăteam cu frunzele pe degete…

scriu riguros

precum un tren s-ar opri în câmpia

(poezie găsită în atelierul autorului)

Întotdeauna, furnicile

mor pe partea dreaptă.

Chiar dacă un

cataclism le-a distrus

creşa,

depozitul,…

Primăvara când se-arată

( glosă )

Primăvara când se-arată,

Soarele înfruntă norii,

Se aprinde zarea toată,

Se întorc în crâng cocorii.

prunii albi

uite steaua mea

s-a făcut rouă

primilor pruni

prin crengi

ea urmează…

Șerpii-mi sug la țâță! Tăunii, din sânge!

Lupii cei albaștri vor să mă-ncolțească –

Chingile, de pântec încep a mă strânge...

Miroase-a trădare,-n ginta chinezească!

Nu pot gălbiorii, stirpea să-mi omoare –

Potcoavele-ncinse calcă pe criblură,

Nările, ni-s pline, cu polen din floare;

În turnirul vieții respirăm păstură!

Mantii de lavandă dau să ne-ocrotească

Pe sub șei de nappa, borjocii,-n pusée,

Pelerini din sticlă vor să…

Eu ți-aș scrie
Dar nu pot
Știu că  îți e mai bine
Inima mă întreabă
Oare cum e fără tine?
Gol în suflet am rămas
Deprimat si îngândurat
Încerc să uit c-ai existat

Eu ți-aș spune
Te iubesc!
Dar nu pot nici să-ți șoptesc

Tu m-ai lăsat..

Iubirea mea..
Pustiu și îndepărtat  ...

de frică ne înviorăm în spaima

de câine a celor mulți

teama de lume și de a nu ști ce se știe este un lanț cu zăbrele

furios asupra sunetelor din care să muște

precum un bazar din buzunarele adolescentilor îndrăgostiți fălci de carne

în păcatul femeii

strigătul mamei

din nori repezit pe nașterea lucrurilor noi

bîntuie prin cârciumi

se desprinde de coroana măștilor și este gata de război

cu oricine

tatăl devenit deodată masculul…

smochinul

smochinul de la drum

s-a uscat…

Timpul a murit sub sticlă,

zdrențuind imponderabil norii zgâriați ai lumii.

Zornăie oglinzi albastre în oceanele vâscoase;

Zborul păsării sticloase s-a întins ca o cometă

în imensitatea neagră, devenind vis…

De ce nu-mi dai nici un semn ?

De ce m-ai uitat ?

Iubesc,ascult si suspin

După iubirea mea...

Singur si posomorât...

Cu greu ridic privirea-n lung

Pe cer al tau zâmbet de-alung

Uimită-mi lasă privirea 

Îngenuncheat ca un creștin

Privesc acel zâmbet străin!