Cros în jurul trupului

Fug

Cu viteza gândului

Știu

Pe de rost

Biblia iubirii…

întind mâna

înfrunzește un ram

întind mâna

îmi cade un fruct din gură

desfac palma

zboară stoluri de porumbei

umbrele își părăsesc zidurile

copacule

în care îmi curge sângele

sunt însetat

sunt însetat

înfige-ți rădăcinile

în mormântul meu

până mi se vor întoarce…

ființa-ceea secretă a dat azi

câteva lacrimi pământului

a renuțat pentru o clipă

să mai vopsească pielea fragedă

în culorile curcubeului

leoaica își alege partenerul

după puterea caninilor

de sfâșiere

arborii după cum bate vântul

eu doar îmi întind umbra

și mă plec atingând cu fruntea…

V-am explicat cândva, distinsă doamnă,

că nu sunt eu acela care plânge

cu lacrimile ploilor de toamnă

căzând în suflete cu stropi de sânge.

Nici cel dojenitor certând copacii

că în răzoarele de lângă stradă

au ofilit la umbra lor chiar macii

plângând pe Minulescu-ntr-o baladă.

Nu sunt nici vrăjitorul care poate

să vindece iubirile pierdute

întoarse cu regretele lăsate

pe brâul rupt al marilor redute.

Și nici…

După-amiază de piatră.

Eram, de alegeri,

la școala cu pruni.

Săteni gârboviți,

cu priviri de alun,

pășeau indeciși la votare.

Un drapel tricolor,

zdrențuit și murdar,

atârna mortuar pe o poartă.

Pe un drum, corbii gri,

cu politici de fum,

răspândeau circular aberații.

Președinții de secții

fumau sub un tei,

iar un melc temerar

își târa pe un gard anii grei.

Pe…

suntem doar noi,

fiecare cu singurătatea lui.

Pasărea din inima nopții

clatină tăcerea împietrită-n aer.

Îmi faci semn s-o las,

să-și potolească setea.

Drumul ce-i  stă înainte pare fără sfârșit

deși mai este atât de puțin.

Ne-am asumat orce risc când am pornit

până și pustiul…

se izbește

de zidurile camerei.

Deschide fereastră să iasă!

Simt tălpile cum

se afundă-n clipă.

poate nu…

Un lup a zărit prin lupă:

Ce-a făcut un trup din trupă.

Pe un bon, semnat de-o bonă,

S-a schimbat un ton pe-o tonă.

Cu pantofi cu toc şi tocă,

Poţi uita de coc şi cocă.

Un moș întâlni o moașă,

El, cocoș, ea, cu cocoașă.

Iar…

Spre țări străine păsări călătoare

la început de toamnă trec în zbor,

le însoțesc până departe-n zare

cu ochii-ntinși pe-o aripă de dor.

De cum dispar, în cuget se arată

păreri de rău venite din trecut

pe-o margine de umbră răsfirată

peste-amintiri de care n-am știut.

Mă reîntorc, cu gândurile toate,

prin anii duși cu tinerețea mea,

ca să-mi adun regretele lăsate

pe cioburile sparte dintr-o stea.

Tu ai…

se întinde mâna dreaptă

întorcând clanța ușor rece

abia trezită

de căldura ei

rostește:

mâna aceasta face minuni

deschide porți

mângâie creștete

aprinde lumânări

pictează icoane

ridică ziduri

mâna aceasta rupe frunze

taie crengi și rădăcini

smulge…

m-ai renăscut vioară

din coasta lumii tale

bărbatul meu albastru

cu zbor înalt de dac

din iască şi din doruri

din veştede petale

aprins-ai vise albe

în care să mă-mbrac

rănit-ai ceruri aspre

şi în prinos de stele

rupte din bolta spartă

a unui gând fugar

m-ai îmbăiat în noapte

precum un dans de iele

se scaldă-n taină tragic

departe de altar

şi cum tăia privirea

amăgitor de blândă

cărare de…

Fereastra deschisă spre mare

adună miresme la ore târzii,

din geana rănită a zării apare

apusul întins pe trei herghelii.

Cai sprinteni aleargă pe valuri

cu nările reci dezlipite de trup,…

era atâta liniște în univers

că stele se-auzeau căzând

ca o cadență frustă a cailor zăpezii

pe tâmplele-mi zvâcninde

ninsori uraniene se așterneau pe umeri

crescându-mi aripi albe în noaptea boreală

să prind o stea în palmă

mă tot rugam în minte privind imensitatea

iar Gânditorul timp

încremeni preț de-o sclipire anii-lumină

sub felinare…

Trec anii nălucă

pe aripi de corbi

legați la ochi cu fir de sens unic

să se întoarcă la matcă

nu știu 

că sunt orbi

Dante aș vrea să-ți măsor fiecare pas

de la disperare până la împlinire

de la ură până la iubire

din nimic s-a născut acest grăunte rogvaiv

din care a țâșnit durerea

am fost meduza care te-a înțepat…

nu mai am suficient timp

pietrelor

puneți-mi ultima voastră întrebare

numaidecât va sosi moartea
care este mai mare decât mine
cu câteva clipe
și ar trebui să tac în prezența sa
cel puțin din respect...

S-a cernut somnul pădurii

peste blănuri argintate;

Fantomatic urcă murii

rugi pe ziduri ruinate.

Noaptea iese ca o hârcă,

din hățișuri, cocoșată -

suflet rece de năpârcă,

ochi de bufnă speriată.

Ca o lacrimă de-alamă

Luna curge-n reci izvoare;

Verzi năluci ascund în palmă

străluciri…

să vorbim despre iertare

îmi place

să-mi amintesc cele patru anotimpuri și să repet

fără să fiu spânzurată-n gadgeturi – îmi doresc să uităm câteva zile de ele -

ce zici

de o plimbare cu…

să se fi răsucit venele

în sensul cunoașterii

cu gena ta să-mi fi sugrumat

trupul de leoaică

te-aș fi strigat aiurea

ca o surdo-mută

tată 

și iubit

și aș fi murit