Cât de frumos au dat mugurii-n floare!

În pieptul tău e iarăși sărbătoare.

Azi duci pe umeri setea de lumină

Și-mbraci, adesea, trena de regină.



Nu ai nevoie de cetăți de seamă,

Tu ești bogată-n mângâieri de mamă…

lasă-te dus de sirene!
de ce să te legi de catarg?
ele sunt fete perene
cu jocuri te-așteaptă în larg!

lasă-te furat de-al lor cântec!
de ce să te temi de fugit?
când soarta te poartă în pântec
oriunde vei fi de găsit!...

lasă-te și bine să-ți pară
că nimfele mării te vor!
lasă-ți viețuirea fugară
lasă-ți și moartea afară
și-aruncă-te-n brațele lor!

Personajul era magic. În fiecare noapte spărgea pânza,

se furișa din tablou,

hoinărea prin sufletul meu

și punea deoparte culorile preferate.

A doua zi îl găseai la loc.

Parcă pierduse ceva, poate privirea uitată…

Încă mai sunt balauri de ţări,

ce se-nalță pe àripi frânte de privighetori,

asemenea cucilor ce-și leapădă oul prin cuiburi străine.

În cuibul cald și primitor, presărat cu guri de rai,

din sfera mare, perfectă, cu aspect…

cine când mi-a fost mai greu

cine vreodată pe lume

a trăit în locul meu

poate cineva a-mi spune?

care dintr-atâtea valuri

marea a putut s-o scoată

din adâncul ei la maluri…

de mare sedus prin destin
talazul fericit îl străpunge
copil al mării - delfin -
nicicând ca noi nu ajunge

că-n lumea cea mare - ocean -
stăpân e cât poate cuprinde
el - care n-are un ban -
nu cumpără nimic și nu vinde

                                                           Mama

                    Mamă  ființă iubitoare

                    Tu mă strigi la o zi mare

                     Și mă chemi dintre cuvinte

                     De la îngerul fierbinte

                     Mamă carte cu povești

                     Ceasurile creștinești

                     Sună cu iubirea sfîntă

                     Lacrimile…

venin-tristețe

călător prin vene

ascult cum mă orbesc

șoaptele sub gene

îmi strigă și-mi arată

ispitele în gând

vreau la nebunie

durerea s-o cuprind

simt aceeași foame

simt cum arzi în vise

ţii din disperare

ușile închise

vreau măcar o cheie

lasă-mă s-ating

focul tău ce arde

pieptănat de vânt…

În ziua când am fost ucis...

În ziua când am fost ucis,

Cu mare greu mi s-a permis

Să mă dezic în mod barbar

De dorul ce mă da' în jar.

În ziua când am fost ucis,

Călău-n grabă a decis

Zidirea unui eşafod,

Împrejmuit de un năvod,

Îmbelşugat de solzi slinoşi,

Rămaşi din foştii păcătoşi...

În ziua când am fost ucis,

Amin-ul mi-l cântam la bis,

Profetic exclamam spre cer

Pretexte unse cu…

Ipohondrie,

Și-un dor nătâng și fantezie...

Un vis închis în foi

Mucegăia o poezie...

Un înger mort, în plin avânt

S-a rupt de cer și de pământ...

Inepție

Și-o mare de discreție,

Cât cerul palid și boltit

Între aripi de înger viu și înflorit,

Ce sparge vântul,

De-l va propti, acoperit,

Numai pământul și mormântul...

Indiferență,

Priviri muiate-n decadeță,

Ce…

mă-mpresurară anii! de-abia mai pot zări
prin cercurile vremii mlădița de-nceput
înghesuit de gânduri... uitat de bucurii
mă ninge azi frunzișul în care am crezut

pe fruntea erodată de vânturi și de ploi
a-ncărunțit seninul și-naltul zbor de ieri
înalt îmi pare gardul întoarcerii-napoi!
mi-aș răsuci destinul spre alte primăveri!

ceață bogată -

poarta casei seamănă

cu a vecinei



     *****



bălți de ploaie -

noaptea toți pământenii…

La uzina Proaste Timpuri,

reformată globalist,

au intrat poeții-n schimburi,

cu avânt capitalist.

Se împachetează liric,

în cenacluri de cancan,…

De-ar creşte grâu din lacrimile tale,

Le-aş recolta pios în palma mea 

Să simt în ea cum rădăcini de jale 

Sluţesc altoiul care ne unea...

Dacă şopteam la timp cu drag în palmă

Un inocent respir peste altoi,

În loc s-apăs butonul de alarmă,

Pitit în neîncrederea din noi,

Acum probabil lacrimile noastre

S-ar fi prelins într-un izvor fertil,

Iar îngerii ar fi sustras din astre 

Sorgintea celui mai iubit copil...

M-am oprit să visez amintiri,

Le privesc cu ochii deschiși.

Nu mai cer, nu mai simt și nu văd

Nici un ciob al ochilor plânși...

S-au uscat și s-au spart de durere

Două zile trăite ca una.

Nu pot să mai cred în tristețe,

Nu pot să vă sufăr minciuna!

Privesc reflecția mării

Și măștile urcă spre rai;

Rotiți-vă goi, fără ele!

Eu stau, să prind mucegai...

Există o lume întreagă

chiar în afară ferestrei mele. O lume în care

fructele se coc mai pline de…

pe umeri ține cerul, pe buze un sărut,
din inimă o floare îi urcă înspre stele
iubirea lui înalță, din gol necunoscut,
o lume fermecată, un joc sublim de iele

în urma lui natura și dragostea domnesc
prietenă-i e noaptea, cu dorul el colindă
asemeni lui sunt zeii ce-n ceruri stăpânesc
asemeni lui e lumea… răsfrântă în oglindă

Dâra se unduia peste toată zona -
asta se putea citi pe tăblița ruginită din față,
părea totul un deținut cu tăblița-n mâini -
din ziduri se crapă de ziuă,
printre mormăieli și voci canine -
oamenii joacă baba-oarba
de jur împrejur și se ușurează
peste înnobilare -
dezlegați la ochi,
oamenii devin orbi.