muzele, atinse cu buzele

în cești, de porțelan, armenești,

cu coapsele desfăcute pe axele

voievodale, se coc între țoale...

caise, pe tăvi sticloase, pot să li se

printeze, cu sosuri franceze,

fecioriile, când se pun…

Uneori îți vine

să arunci totul de pereți 

să strivești orice urmă de zid

să te îmbraci în zale reci 

și să pornești la lupta cu tine

tu luptător și înger 

singur în dimineți 

Dragă Kitty religia salvează lumea

Atât Punct Sau două puncte fieca

re cu lumea sa Aici este problema

esențială Lumea mea Lumea ta Lu

mea lui Simțul de proprietate distru

ge vieți Însă nu poți…

În urmă-i rămâne cetatea pierdută,

cu porți nesătule de aur și lume,

în față e câmpul și-un vultur ce zboară

pe-aripă de gânduri, spre locuri străine.

Nebunul ce-și poartă frunzișul în traistă,

flămând, zdrențuit, cu opincile sparte,

își târâie pasul spre creste de munte.

Acolo e vântul ce spulberă foamea

și sfinxul de piatră bătrân ca pământul,

e iarba de leac…

domol calc

să nu-mi strivească tălpile vreo piatră

îndiferent cât de mică ar fi ea

oricare dintre ele

e un posibil mesager

către sticlele prăfuite

ale unei ferestre sfinte

apa trupului clipocind

își trece palma

peste creștetul acelei stânci singuratice

în timp ce încep toți copacii săi…

locuiesc într-o inimă curată

ca o casă nouă

aici

pereţii odăilor

sunt acoperiţi cu pacea ultimului vis

dar cel dintâi împlinit

aici unde

fruntea zorilor târzii se descreţeşte

e locuinţa mea de viaţă dorită

e locul în care pot să-mi dorm tâmplele

pe umărul iubirii

ca la sânul mamei

am coborât în adâncul albastrei mări

pe trepte de ceaţă

muşcând din infinit să-i pot păşi pragul

pe când oamenii

mă…

       Ochii-mi  sunt 

       într-o revărsare 

       continuă

       căușul palmelor

       a devenit

       cimitirul comun 

       al tuturor celor

       văzute și nevăzute

       fiecare șanț

       săpat de unghii

       un nou mormânt

       genunchii au

       rămas…

femeia care nu mă vrea

mi-a pus fluturii din stomac

în insectar

să-i poată admira în fiecare zi

drum lung şi înalt

mă ridic

din alergarea mea udă

printr-o lumină de poveste

am început să prind suflet

prietene

abia acum

când iubind cu nepăsarea libertăţii

simt că şi fericirea doare

până-n adâncul nebănuit de clar

al sângelui

sfioasele trepte de lut

ca nişte ecouri plânse

se-nfig ghemuite în structura şoaptelor

drum lung şi înalt

pentru îngerii acestei stări

ştii

am tot căutat

şi nu l-am…

O frunză n-a mai vrut să cadă

Pe-un ruginiu covor din stradă.

Un timp a zăbovit, să şadă

Pe-un ram, mult şi-a dorit să vadă

Cu ochii plânşi, prima zăpadă.

Dorinţa-i, iată,…

      Pornind

      din punctul zero

      ne trasăm propriul grafic

      forma lui depinde

      îndeosebi de scara de valori

      cu plusuri sau minusuri

      dobândite

      în funcție de variabile

      găsim soluții

      ce ating pe verticală

      un maxim ori un minim

     …

 Pe trup îţi cad poezii femeie

înger sau demon te recită

şi cine-ar vrea să ţi-l descheie

să-ţi cearnă sufletul prin sită

Înger sau  demon te recită

de se ridică pân' la cer văpaia

totuși luna s-a răcit pe plită

greu îmi cade la stomac odaia…

Se-nnoadă gânduri într-un pahar cu apă,

În grele ceasuri sufletul ni-l cere.

Precum luceferi beau nectar din sfere,

Din ele-n taină visele…

ți-am rămas

într-un tramvai

dator...

ne ducea spre-un orizont

ciudat

unde stelele își trag

la polizor

limbul…

Prin orologiul razelor solare

curg pterozauri călători pe timpuri;

Își proiectează umbre pe nisipuri

cu-aripile de vânt - epoci hoinare.

Plutește în derivă corabia cu morți,

un val atinge pupa cu buzele livide,

în labirintul rece atâția mateloți

s-au rătăcit spre ceruri cu brațele deschise.

Pe-nșelătorul luciu al umbrelor din radă

sclipesc epave albe încremenite-n noapte,

cu fruntea aplecată, un pescăruș clipește

când în adânc un pește începe să înoate.

Încet, din nefirescul tablou al morții lente

se nasc perfide alge cu adn-ul mistic,

miriapozi telurici…

aduc tristeți, 
amurguri cu sperențe'nduplecate, 
un răsărit cât do minor în terci
și porcul se hrănește din bucate!

Am iubit întotdeauna

Lumina gândului creator

Ce troienește lumea

Cu străluciri nemuritoare

Petalele sale calde, catifelate îți pictau

Pe obrazul bronzat și în priviri

Fatale luciri!

Pe fruntea ta, într-un balet maiestuos

Stelele-și uneau degetele grațios

Într-o coroană albastră de perle.

În văluri străvezii

Cu romanițe și maci se gătesc

Sânzienele, măiestrele nopții

Și horesc lângă fântâni, prin poiene

Cu voluptatea…

se așezase pe iarba uscată se prefăcea că stă la soare dar sigur medita

de la o vreme refuza să mă însoțească peste tot

părea derutată dar nu avea încotro

purta aceleași haine cu mine

uneori ceva mai decoltate așa încât năvălea primăvara în sân

iar gerul părea un trecător amețit

în pantofi de culori diferite

uneori se asorta cu luminile din las vegas

alteori adormea într-un fagure…