Înlăcrimând pădurile desculțe

[gabriel cristea]

Mlădie și hoinară-i Simplitatea, 

Bucolic fluierând prin grâne coapte;

Rotesc în juru-i mreje murmurânde

Și lăzi cu-amețitoare nestemate;

În van roiesc - e-o novă călătoare! 

Nu-și face chip de aur din țărână, 

Căci ochii ei sunt cântece solare, 

Înlăcrimând pădurile desculțe

C-un chihlimbar ce cotropește-o frunză, 

Precum soldatul, lumile barbare. 

Fântânile bătrâne o respiră, 

Tot scârțâind din cumpăna semeață;

Coloană senectută-a nesfârșirii

Sunt mesele tăcerilor de piatră, 

Peste penumbre-ntinse de milenii… 

Și-atunci, pășește-n zbor hoinara lunii, 

Rebelă fluierând prin prin miez de noapte;

Se-nvârt în juru-i albe constelații;

Și-n liniștea din grâie răsfirate

Ibovnică îmi este Simplitatea…

[bolache alexandru]

Nu vă cred în stare să schimbați... Și dacă nu e cu supărate aș dori să renunțați la apelativul domnule dat fiind că suntem colegi de condei... 

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Monica, pentru apreciere! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihai, pentru apreciere! Din fericire, nu am mulți bani pentru a publica când și cât mi-aș dori,  iar dacă ar fi fost să-i am, sigur aș fi scris numai prostii. :)) 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Gabriela Raucă, pentru comentariu și apreciere! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ema, de corectură și apreciere! Bine că m-ai făcut atent, altminteri aș fi trăit cu impresia că mi-a plecat îngerul păzitor în vacanță. Dar nu, el veghează! :)) 

[gabriel cristea]

Mulțumesc mult pentru comentariu, domnule Alexandru Bolache! Sper să n-o schimb niciodată cu Trufia, acea fată siliconată, plină de fițe! :) 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Lisia, pentru frumoasele și inconfundabilele tale comentarii! Mă bucură faptul că ți-a rămas în minte acea replică memorabilă a sacerdotului, din filmul Dacii, rol interpretat de regretatul maestru Emil Botta. 

[Monica Pester]

Da, ò mare desfătare poemul tău, Gabriel. Simplitatea e intotdeauna sinonima cu frumusețea!

[Mihai Katin]

Nu-și face chip de aur din țărână, 

Căci ochii ei sunt cântece solare, 

Înlăcrimând pădurile desculțe

C-un chihlimbar ce cotropește-o frunză, 

Precum soldatul, lumile barbare.    m-a  bucurat  enorm  acest  mod  de a  reda frumusetea POEZIEI! Este o  bucurie  sa aflu  cat  de  frumos  se poate scrie ,cat  de  virtuos  este  stilul  clasic  si  regret  ca  totul  ramane  o  parere  virtuala  dar  poate  un asemenea  poem  v-a  avea  parte  de un  public  care   sa  afle  ce  este cu  adevarat  un poem  si  un poet  CONTEMPORAN!!!

[Gabriela Raucă]

Am citit cu plăcere această odată închinată simplității, valoarea adevărată a omului de calitate. Sună ca o autodefinire a ta ca om, a conceptului de viață și a caracterului tău.

O poezie superbă! Admirație sinceră!