Răsărit de toamnă cu păsări

[Maria Mitea]

în fiecare dimineață soarele vine la mine,

mă uit pe geam, puțină lumină,
îmi pun haine ușoare,
azi merg eu la el,

ridic dealul,
cineva plânge (o fi o pisică, un lup) mă cheamă să-l iau în brațe:
- nu te speria, e din pricină c-ai dormit azi noapte cu luna,
miroși a lună, te confundă,

*

stoluri traversează cerul de parcă ar traversa ape
-n ochii mei, luna
plină,
gravidă mândră, își scutură brațele, le dă drumul drept în inima răsăritului,
câtă liniște
și viață în aceeaș clipă:
- eu te-am născut, nătăflețule, ți-am dat aer,
până vei crește, joacă-te cu păsările-n raze,
răsfață-le,

(la gălăgia de-afară, sufletul mi-a ieșit,
cine nu vrea să zboare cu dimineața în cap,
i-am văzut ochii
și coada de mormoloc)

*

păsările fac baie-n lumină,
se-nchină,
primesc darul zilei,
coboară de parcă poartă-n brațe un prunc, îl așează cu mare grijă pe câmp,
bat din aripi
își scutură penele de-asupra lui,
se dezbracă de zări,

ciugulesc porumbul căzut din urma combinei,

*

toate păsările zboară către soare,
numai luna se uită la ele ca o mamă,

mama celor stinși în focul renașterii

[Maria Mitea]

Mihai, Gabriela, Mioara, Vasilisia, Alexandru, Mihaela, Dragii mei vă mulțumesc mult pentru lectură și cuvintele de apreciere! Așa a fost acel răsărit de soare cu lună plină,  spectacolul păsărilor, am fost martor. 

[Mihaela Popa]

tare frumos!

[bolache alexandru]

Wow! Ce imagini fascinante cu stoluri de păsări sub razele soarelui de-abia răsărit. Și luna că i mama a celor stinși în focul Renasterii...

[Vasilisia Lazăr]

Frumoase imagini cu păsările slobozite de lună către astrul zilei înspre îndestularea sufletului nostru. Un poem care mi-a dat o stare de bine.

păsările fac baie-n lumină,
se-nchină,
primesc darul zilei,
coboară de parcă poartă-n brațe un prunc, îl așează cu mare grijă pe câmp,
bat din aripi
își scutură penele de-asupra lui,
se dezbracă de zări

[Mioara Manoilă]

Superb! 

Prețuire!

[Gabriela Raucă]

Superbe versuri, încărcate de emoție și mister. M-au impresionat imaginile ce mi s-au ivit în minte, izvorând din poezia ta, pe care am citit-o cu plăcere. Admirație!

[Mihai Katin]

ridic dealul,
cineva plânge (o fi o pisică, un lup) mă cheamă să-l iau în brațe:
- nu te speria, e din pricină c-ai dormit azi noapte cu luna,
miroși a lună, te confundă,un moment  de o  inspiratie  extraordinara, o   expresie  a  caldurii umane   exemplara!

(la gălăgia de-afară, sufletul mi-a ieșit,
cine nu vrea să zboare cu dimineața în cap,
i-am văzut ochii
și coada de mormoloc)   o  metafora  a  fiintarii prin  suflet

păsările fac baie-n lumină,
se-nchină,
primesc darul zilei,
coboară de parcă poartă-n brațe un prunc, îl așează cu mare grijă pe câmp,   poate  nu gresesc  daca  afirm  ca  acesta  este  un  poem  al  mitologiei  pruncului  ,mitologie  crestina in  primul  rand  si  de aici   "Rasarit  de toamna  cu  pasari" este  as  indrazni  un etalon  de inspiratie  poetica!