vorbesc în gând cu mama despre ziua 

în care o să ne revedem 

îi povestesc despre îngerul care vine

noaptea să-mi mângâie visul 

despre înfrângeri și despre nașteri 

deși nu așa se măsoară timpul

îmi spune ea

se curbează timpul peste arbori s-alunge ochiul de frig

acum singura noapte dintre primăveri e trupul meu gol

fără aripi fără buzunare fără zâmbete

alți corbi vor hoinări de-acum prin tinerețea mea

ca printr-o galerie cu desene rupestre

pasărea care mi-a furat zâmbetul a zburat în plopii din lună

am rămas captiv între cearșafuri într-o dimineață ireală

atât de curată încât vedeam urma trecerii tale

pietrele din lună…

s-au plictisit de aşteptare nasturii cămăşii

o tinereţe zurlie ţi-a dezlegat sângele

încătuşat de stâlpul porţii

alergi pe străzi să prinzi răsăritul

să pregăteşti balansoarul pentru ora din turn

e vremea să-ngropi toţi anii trăiţi în zadar

încercuieşti fiecare secundă cu mănunchiuri de iarbă

să ştie îngerul tău unde eşti

vorbeşti cu ferigile din vânt

unu doi trei paşi până la marginea…