sună alarma cineva cere ajutor

în loc de semințe au aruncat plumbi pe câmpurile arate

o umbră ia foc la marginea frigului

înfloresc ghioceii în parcurile orașului

dar semaforul străzii are o singură culoare

iar oamenii își târăsc sufletul între frică și foame

gloanțe nemiloase ca gerul lui februarie

se amestecă peste strigătele de neputință ale…

căutând să-mi golesc inima în noapte

sau în orice alt container imens fără memorie

am mers cu tine pe cărările și trotuarele nopții

fără să ne vedem

în ritmul de a trăi din care știam că nu puteam scăpa

cu orașul mort în jurul nostru

pentru a reconstrui ceva ce nu fusese construit niciodată

imaginându-ne că puteam asfalta lumea cu pașii noștri

ultimul popas a fost o plajă rece care avea o lumină…

  și asta fac în fiecare zi în genunchi

mă rog pentru viață și cer iertare

corpului meu care nu mai adună în el

soarele după-amiezii

linia orizontului este o frânghie

care îmi leagă mâinile la spate



am articulat visul cuvintelor

pe care l-am urmat pe cărări încețoșate

ca una care primește încuviințarea unui…

  te trezești plângând într-o limbă străină,

dacă nu ți-au ieșit cuvinte din gură, ci lucruri, pietre,

să le arunci și să ascunzi cuvântul sub limbă.

cineva te desenează cu ochii închiși și nu îi este frică

să îți contureze orbirea,

simți că în trup ți-a rămas o inimă dar nu este a ta.

îți rozi unghiile a neputință ai putea stinge felinarul zilei

și te-ai…