știu că e mai bine să nu privesc înapoi

e vreme prea multă și o ceață deasă între anotimpuri

o pădure întreagă de străini cu valize în mână un adevărat

domino cu piese care nu se mai leagă



azi noapte m-am întors la tine ai fost pentru o clipă

aripa ruptă a…

   și ea nu a fost niciodată violentă

ochii doar se opresc din privit mâinile din îmbrățișat



viața e un râu ce dă în mare un drum ce duce la alt drum

nu poti să-i lași atât de triști și de singuri pe cei morți

îi vizitezi și nu te mai întorci atât

rămâi cu ei în lumea lor tăcută în care nu mai latră câinii



de fapt moartea nu trăiește într-o…

  poate așa se plăsmuiește existenta

din tristeți fugare și picături de ploaie

când amintirea rămâne singurul lucru cert



ajută-mă Doamne să o iau de la început

să se usuce odată mlaștina asta din mine

și iartă-mă că îmi fac griji

pentru ființa mea vremelnică



știu că nu Tu ai făcut tunelul durerii atât de lung

de vină e…

în altă horă care înnoptează lumina dintre mână și inimă

în altă noapte albă și rece care îmi umple locul gol

dintre coaste

sufletul meu copil desculț cu istoria lui

cu bucuria lui de a merge iar de mână cu mama

din poveste în poveste din vis în vis



nu aici

în altă viață se va întâmpla poate minunea

când îmi vei ghici gândul și el te va…