Nu era Scufiţa roşie,

Poate Scufiţa prăfuită,

Scufiţa tristă şi puţin speriată

Ce o pornise prin pădurea urbană,

Printre copacii oameni

Şi nori măturând umbrele într-o joacă

Pe care n-o înţelegea...

Şi nu era nici un lup,

Doar câini, unii trişti ca şi ea,

Alţii o întrebau de departe,

O cercetau,

Îi dădeau ocol grăbiţi

În sălbăticia lor citadină aflau că

Ochii ei aveau ceva ce le aducea aminte…

Venită-i vremea când nu se mai doarme

Şi melcii zburdă apucaţi de streche,

Filosofăm naivi şi docţi, după ureche,

Discriminată moartea ne dă palme !

Erorile umane îşi fac lege,

Răspunderi mondiale îşi asumă ,

Ne-am convertit la empatii de turmă

Şi dăm un like când vrem a înţelege.

Pe seară luna bicefală

Încalecă un inorog de-aramă

Când la parter un grobian…

Când proṣtii ştiu să strige la mulţime

De la tribuna prea sus înălţată

Şi mii de gură cască vin să-i vadă

Gustând din mierea speranţelor deşarte

Voi credeţi că de milă avem parte

Căci lăudăm pe hoţii ce ne fură?

Un Dumnezeu de noi nu se îndură

Suntem acum norodul ce nu are

Pe lumea asta un popas, o stare,

Ne bucură doar pâinea de pe masă

Şi tot ce e aici, în astă casă,

În rest chiar…

Uneori sunt verdele ierbii

Prin care arunci furnicilor

Boabele secundelor nocturne,

Uneori tremur ascultând

Respiraţia frunzelor

Ce şoptesc poveṣti despre noi

Când descoperim la un colţ de stradă

Intrarea spre rai,

Strigă spre noi un înger

Trecând în fugă

Undeva măcelul  începe,

Poate dincolo de munţi,

Poate  doar  visele  fac implozie,

Uneori am senzaţia de carmin

Când îţi muşti…