Antologia „ATLASUL CU DIEZI” – 2017

[Ion Lazăr da Coza]

 

Căutând treapta ce urcă

(Cuvânt-înainte)

 

          În colectivităţile ancestrale, naşterea unui prunc era prilej de nemăsurată şi nedisimulată bucurie, pe care o împărtăşeau toţi membrii, contribuind chiar şi material cu un scutec pentru noul-născut, cu un blid de hrană pentru lăuză ori cu un braţ de otavă pentru vaca ce asigura laptele celorlalţi copii în această perioadă oarecum dificilă a familiei, blagoslovită fie şi a cincea, a şaptea sau a zecea oară. Desigur, ei nu defineau mistic, filosofic ori sociologic evenimentul, însă ştiau că aşa trebuie să fie pentru a li se înnoi sângele, pentru a li se perpetua neamul şi chiar specia. În societatea zilelor noastre, un astfel de fericit eveniment (dar cât de fericit, cât de sublim poate să fie un eveniment planificat, nu ştim!) se petrece în cvasianonimat. Prin sms-uri sau invitaţii virtuale, sunt anunţaţi prietenii intimi, e stabilită locaţia unde „se dă party-ul”, iar „darul” e constituit dintr-un plic în care sunt păluite bancnotele-valută... Nici acum proaspeţii părinţi sau noua societate nu încearcă să definească evenimentul. Nu-i dau vreo importanţă socială. Singura grijă e averea care trebuie sporită şi perpetuată, fără a fi măcar divizată, darămite împărţită la şi mai mulţi urmaşi... Această divagaţie poate continua, însă ea este doar prilejul de a face o analogie, dar şi o antiteză cu viaţa literară din prezent.

          Invers proporţional cu natalitatea, cărţi se nasc şi astăzi, însă bucuriile nu mai sunt aceleaşi. Armate de teoreticieni ai culturii, economişti, sociologi, pedagogi ş.a. continuă să umple rafturi de biblioteci cu tomuri în care e disecat fenomenul, acuzând promovarea subculturii, preţul mare al produsului cultural în raport cu veniturile consumatorului de artă, promovarea obscurantismului sau a degradării individului şi a relaţiei interumane... Motive să ne alăturăm lor, cu nemulţumirile noastre, avem, însă nu vrem să umbrim încântarea produsă de apariţia antologiei de faţă.

          Cunoaştem că au fost, sunt şi vor fi dezbateri dacă astfel de lucrări să se numească antologii sau volume colective. Noi vom spune doar cum s-a născut „Atlasul cu diezi”, urmând ca fiecare să-l catalogheze unde vrea, cum vrea şi, mai ales, dacă vrea. Aşadar, sub coordonarea Vasilisiei Lazăr şi a lui Ion Lazăr da Coza, cofondatori ai site-ului literar-artistic ÎNSEMNE CULTURALE, beneficiind total de ajutorul administratorilor-editori Sofia Sincă, Gina Zaharia, Valeria Merca, Melania Briciu-Atanasiu, Mihaela Popa, Augusta Cristina Călin, Ana Cîmpeanu, Corina Militaru şi Alexandru Bolache, au fost reţinute înspre tipărire, dintr-un surplus de texte literare şi lucrări artistice propuse de către membrii care au dorit să fie antologaţi, numai zece poezii, zece pagini A4 de proză, iar în combinaţia proză-miniproză-minieseu-poezie-haiku-epigramă etc. am selectat şaisprezece titluri, cuprinse în cel mult zece pagini. S-a procedat astfel pentru a ridica valoarea antologiei. Fireşte, dacă recurgeam la trierea creatorilor, strălucirea ar fi fost mult mai puternică, dar cum site-ul e conceput ca un cenaclu online, am pariat cu viitorul şi am inclus, pe lângă autorii validaţi de timp şi de critică (pe vreo cinci-şase dintre aceştia i-am propune, fără reticenţă, la cele mai mari premii naţionale de gen), şi debutanţi mustind de talent, dar şi novici care încă n-au pătruns adânc tainele marii literaturi, cooptarea acestora din urmă dorindu-se un îndemn spre perfecţionare. Am încurajat mai toate curentele literar-artistice, nu doar cele în vogă, excepţie făcând abracadabrantul ultra-avangardism, pseudo-erotismul (pornografia), aşa-zisul curent progresist – promotorul agramatismului, curentul teribilist – freestyl etc. Şi despre rostul antologiilor s-au dus lungi dispute. Cârcotaşi ori nu, mulţi nu văd rolul lor, argumentând că te pierzi în anonimat printre alte zeci de autori. Aşa o fi. Dar să privim şi partea plină a paharului! Un cititor sau un critic, citind o astfel de antologie, te poate remarca şi-apoi să-ţi caute întreaga operă, însă la fel de bine poţi fi ocolit de aceştia... Şi totuşi ce ne mână pe noi, creatorii, în luptă, când vedem că aproape totul e vânare de vânt? Adevăraţii autori nu caută răspunsuri la astfel de întrebări. Ei ştiu doar că nu pot altfel.

          Printre aceştia, păstrând totuși relativitatea afirmației, sunt şi antologaţii din „Atlasul cu diezi”.

          Drum bun spre Parnas, fericiţilor!

                                                                                                                 Ion Lazăr da Coza

FELICITĂRI TUTUROR!

Lansarea proiectului s-a făcut AICI

Manuscrisul noii antologii AICI

[Ion Lazăr da Coza]

Vă asigurăm că e o bijuterie!!!!!!!!!!!!

Nu-i antologie, nu-i volum colectiv, ci (vorba domnului Tudor Cicu, pentru astfel de lucrări) e un superb ALMANAH. 

Nu încetez să mă bucur!

După ce veți răsfoi almanahul, dacă descoperiți greșeli, vă rog să ni le semnalați pentru a le evita într-un eventual viitor almanah... 

[Marioara Visan]

Nici nu imi pot imagina ce volum imens de munca, de stres de ore de truda stau in spatele acestei bijuterii ce voi ati reusit si anul acesta sa o daruiti iubitorilor de frumos. De aceea inteleg bucuria ce va umple sufletul tinand in mana rodul muncii voastre. Abia astept sa o rasfoiesc. Va multumesc din suflet pentru efort, pentru timp sacrificat dar mai ales pentru daruirea voastra.

[Ion Lazăr da Coza]

Mara, dacă antologații și cititorii vor fi încântați - truda colectivului va fi răsplătită cu asupra de măsură!

Drag,

Marioara Visan a spus :

Nici nu imi pot imagina ce volum imens de munca, de stres de ore de truda stau in spatele acestei bijuterii ce voi ati reusit si anul acesta sa o daruiti iubitorilor de frumos. De aceea inteleg bucuria ce va umple sufletul tinand in mana rodul muncii voastre. Abia astept sa o rasfoiesc. Va multumesc din suflet pentru efort, pentru timp sacrificat dar mai ales pentru daruirea voastra.

[Mihaela Popa]

Felicitări și mii de mulțumiri!

[Ion Lazăr da Coza]

Să trăim, că trebuim, Mihaela!

Mihaela Popa a spus :

Felicitări și mii de mulțumiri!

[Ion Lazăr da Coza]

Și noi mulțumim, Denisa!

Tot ce se întâmplă aici, se datorează membrilor!

Denisa Curea Popa a spus :

Mulţumiri! 

[Dorina Cracană]

Felicitări tuturor!

Mulțumim!

[Mariana Suciu]

Mulţumiri! 

[constanta popescu]

Foarte frumoasă! Vă felicit și mulțumesc mult!

[Marioara Visan]

Doamne ce minunatie, va felicit din nou, abia astept sa-i mangai copertile, porti catre sufletul cititorilor. Sa fiti fericiti Ion, Vasilisia, toti cei ce ati contribuit la realizarea acestei superbe antologii. Felicitari si tuturor celor care au contribuit cu boabe de roua din sufletul domniilor lor pentru a darui lumii Scanteie de Iubire.

[gina zaharia]

Cântece pe note de suflet! Sunteți dirijori fără seamăn, dragii mei Vasilisia și Ion Lazăr da Coza! Onorată că fac parte din această frumoasă familie a Însemnelor Culturale!

Această antologie/almanah este un semn de carte în filele vieții. Un semn al celor pentru care Cuvântul reprezintă o parte din existența lor.  Astăzi, bucuria ne încearcă pe toți. Astăzi suntem mai bogați!

Vă mulțumim!

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Mândră, fericită...binecuvântată că vă am aproape şi vă port în suflet. Mulţumesc, cu preţuire şi respect. Felicitări tuturor!

Abia aştept să cânt pe note de trăiri.