Să intri-n absolut

[Monica Pester]

Scriu însă fila îmi rămâne albă

Cerneala se întinde invizibil

Vreau să adun cuvinte într-o jalbă,

Dar rezultatu-mi pare previzibil

Să zugrăvesc tabloul vieții repezi,

Când altă viață mă așteaptă-n prag

Cu ape noi, izvoare și mai limpezi

În care și trecut și viitor se-atrag.

Flăcări din taina nopții am s-ascund,

Când voi depune jurământul pe altar

În zbor de libelulă-am să pătrund,

Renunț să-ngrop statutul de hoinar

Și intru cu speranța mea albastră

Să-mi celebrez sfârșitul și-nceputul

În punctul unde voi închide o fereastră

Și unde mă voi întâlni cu absolutul.

[bolache alexandru]

Încă o poezie meditativă în care gândirea filozofică se îmbrățișează cu o puternică trăire emoțională. Dorința ta de a atinge absolutul, speranța ta albastră de a celebra începutul și sfârșitul m-a trimis cu gândul la nimicnicia omului... Sunt genul de poezii care te pun pe gânduri. Mulțumim Monica!

[Monica Pester]

Adevărul este , Dane, că ideea aceasta ( cu extinderea ei ) mă frământă de ani buni. Am intrat prin studii medicale și spirituale în astfel de domeniu dar  pentru a ajunge la înțelegerea deplină, îți trebuie câteva vieți. Poate, suprapusă liricii , ar deveni o idee mai abordabilă, mai cuminte !

Îți mulțumesc pentru apreciere și imbold !

[petrut dan]

Atractivă ideea de a încerca absolutul chiar și (numai) într-o manieră lirică, ai scris frumos și ne-ai dat de gândit, ideea Lisiei bună de păstrat, poate vei face și volumul acela într-o zi, cu drag!

[Monica Pester]

Mă bucură mult ce-mi spui, Gabriela.

Nimic nu e ușor . . .

Mulțumesc frumos !

[Gabriela Raucă]

Impresionant mesajul acestei poezii, care continuă seria reflecțiilor tale asupra unei teme ce te preocupă. O tristețe și o filozofie interioară, care dau un farmec aparte scrierilor tale, pe care le citesc cu placere.

Prețuire!

[Monica Pester]

Voi îndrepta inevitabilele aritmii. Ideea aceasta e veche alimentata de multe lecturi. Dar știu totuși ca n-am exploatat-o suficient. Chiar îmi imaginam comentariul tău! 

Îți mulțumesc frumos, bună Lisia!

[Vasilisia Lazăr]

Scriu însă fila îmi rămâne albă - neapărat virgulă înaintea conjuncției.

Sunt mai multe ruperi de ritm, însă două nu le pot rezolva. 

Vreau să adun cuvinte într-o jalbă, / Vreau să adun cuvintele-ntr-o jalbă,

În care și trecut și viitor se-atrag. / 

Flăcări din taina nopții am s-ascund, / Din taina nopții, flăcări am s-ascund,

Când voi depune jurământul pe altar / 

În punctul unde voi închide o fereastră / În punctul un' se-nchide o fereastră

Și unde mă voi întâlni cu absolutul. / Și unde voi atinge absolutul.

Marșezi pe aceeași idee, posibil să scoți vreo carte pe această temă. Refuz să cred că te gândești doar într-acolo. Cu micile imperfecțiuni, poezia ta e frumoasă. Iar cerneala simpatică (invizibilă) să știi că se citește doar la căldura inimii. :) Cu drag!