noi suntem condamnați

de visele de ieri

cum am putea

să poruncim

prezentului

să ierte

să-i spunem

că visul e greșit

mai așteptăm

să treacă noaptea

dar

doar năluca știe

că fumul

e mai greu

cu mult mai greu

decât o funie

ce leagă

de ștreang

un răsărit

în care clipa

e doar un fruct

oprit

au înghețat cuvintele

literele-țurțuri

prăvălindu-se

rai sculptat în smoală

era un foc altădată

cu limba

până la destin

gușterul

a învățat

tabla înmulțirii

mai apoi uitarea

ooof ce doare

Apollo

își face harachiri

luna sângerează

dar la priveghi se…

suntem mai puțini

din ce în ce

mai puțini

unii cred că lumina

e un sâmbure de salcie

alții că e doar 

un pariu

pus de melci

eu știu sigur

au îngenuncheat

copitele întunericului

dincolo de linie

punctele ard

în opaițul

startului ratat

nu putem renunța

dar e o dâră

ancoră renăscută

în buricul

cenușii

rămasă

când pe hornul

cu patru…

gușterul

vorbea

două limbi străine

se  îmbrăca

de la răsărit

în raze de firmă

legenda spune

că avea trac pe scenă

dar în sinea lui

întunericul

stătea ca o cloșcă

pe talpă speranța

ticăind

între

două rugăciuni

meteorice

naufragia

în buricul

unui curcubeu

somnambul