Țepi de arici sub curcubeu

[bolache alexandru]

eu sunt o coajă de suflet

pe care a alunecat destinul 

strivită de roțile dragostei

pe o stradă cu sens unic

privirile sunt vinovate 

când privesc curcubeul

dar mâinile sunt inocente

și privesc cu poftă

deși ele nu pot atinge Rogvaiv-ul

și mâinile au ochi

uneori lăcrimează 

pentru că trăiesc într-o lume

în care prietenii 

sunt doar arici 

zburliți pe nedrept

minciuna e împăratul dezbrăcat

plecat la plimbare

deși nimeni nu strigă

împăratul e gol

ea are cele mai frumoase 

haine 

haine

și diplome cu părul lung

primite pe drept

într-o lume nedreaptă

 

[bolache alexandru]

Mă Man mă înțeapă uneori țepii ariciului acesta... Mulțumesc pentru comentariu!

[petrut dan]

Ma man, ai devenit foarte social de la un timp, de unde această vehemență, adevărat controlată, dar totuși, zi-ne și nouă s-a întâmplat ceva deosebit, ai vreo supărare pe viață de te-ai pus cu temele astea pe noi, sau vrei să te alegem președinte?))) Alex, mi-a plăcut stilul, scriere, descrierea, totul, ma man!)

[bolache alexandru]

Wow! Mulțumesc mult Gabriela! Mă bucur să aflu că aceeași temă se regăsește în poezia ta pe care nu o știam!

[Gabriela Raucă]

O poezie despre adevăr și minciună, despre sinceritate și fățărnicie. O revoltă, deloc agresivă, mai degrabă sunând a resemnare. Un suflet gol, a cărui coajă este strivită, în cele din urmă, de nedreptățile și decepțiile timpului fără întoarcere.

Imposibilitatea de a face vreo schimbare, de a acționa în vreun fel este simbolizată de mâinile, care nu pot atinge, deși văd realitatea și lăcrimează pentru ea.

Împăratul dezbrăcat, dar preamărit pentru valoarea hainelor sale, cea mai complexă exprimare a realității actuale, mi-a amintit de una dintre poeziile mele:

"În timp ce adevărul umblă gol,
Minciuna schimbă straie numeroase,
De-aceea-n jurul lui facem ocol
Și acceptăm minciunile frumoase."

Mi-a plăcut mult poezia ta, Alex! Am citit cu plăcere!

[bolache alexandru]

Mulțumesc, Manuela! 

[Manuela Munteanu]

Alex, mă bucur că ai scris despre anomalia despuierii de caracter și despre ,,Hainele cele noi ale împăratului", atât de la modă! Plus că ai făcut-o cu mare grație... Felicitări și aplauze!!! (RoGvaiv) 

[bolache alexandru]

Doamna Vasilisia, va mulțumesc pentru lectură... Uneori dezamăgirile te copleșesc, dar ne revenim noi!

[Vasilisia Lazăr]

Da, din păcate, trăim într-o lume a dezamăgirii. Un poem bine scris, Alex. Mi-a plăcut. 

[bolache alexandru]

Vă mulțumesc domnule Mihai Katin pentru comentariu!

[Mihai Katin]

minciuna e împăratul dezbrăcat

plecat la plimbare

deși nimeni nu strigă

împăratul e gol.....sunt  versurile  necesare  trecerii mai  departe  pentru   a suporta  si  intelege   avvatarul  acestei   doamne:

ea are cele mai frumoase 

haine 

haine

și diplome cu părul lung

primite pe drept

într-o lume nedreaptă

 cu  toata  admiratia!