poate unde eram încă tineri

ai fugit Cenușăreaso, de la balul interzis

cu Frații Grimm în rădvanul, ce trăsese sub cais...

am ținut să știu urmarea, dar un rând nu mi-ai mai scris.

ani în șir de-atunci, pe lume, ca-n Villon căzu zăpada

umbra ta-‘n focul din vatră îmi părea Șeherezada.

mi-ai fi spus: „Hoinar prin vise, ca haiducii lui Istrati

încă ești captiv în ele, privind totul ca prin…

scrisoare-ntârziată de pe front

De sus îndreaptă Domnul, ocheanul (presupun)

La-ntreaga omenire prinsă-ntr-un „dans” nebun.

„Ce chin să fii doar om...”, spunea un vechi tribun,

Lui Mircea Eliade, Cioran-ul bun român.

Cum Tolstoi invocase numai război și pace

De-o horă tot o punem, aici de-un timp încoace.

În vreme ce la cobză un menestrel sadea

Balade lângă cruce, celor căzuți grăia.

Cum Doamne, nu…

dar nici tu

semnele se arată pe cer întotdeauna

înainte de a trage înfrânt barca goală la țărm

dar mai bine nu mă întrebi, clar

de când sunt declarat copac

nimeni nu le-a spus ursitoarelor

că într-un cuib de pasăre cântătoare m-au pus.

uneori, aștept ca pe niște clape de orgă

inima mea să nu-și oprească bătăile

și viața, iată, îmi va arăta ștreangul

numai să nu ajung până la…

Mă trage vântul de haină

uneori mi se pare că suflă vântul

în limba ta, prea târzie toamnă!

și nu ar fi că vine și strigă fără gură

cu chipul celui bântuit de sete

așa cum mușcă focul,

dar în valea mea năpădită de buruieni

nu știu dacă și voi ați văzut

un mânz visând sub ochii unor lupi flămânzi?

poate că vina lui e și a mea

ori acolo unde mai scriu

pentru a visa tăcut ca un copac

și…