cronica unei zile de toamnă

a început prin a număra ușile caselor pe strada sa

apoi a trecut la ferestre;

niciodată nu i s-au părut mai triste frunzele în copaci.

turnului bisericii i-a făcut cu mâna în treacăt…

dincolo de poveste

ieși din casă să stăm față în față, spuneai.

visam și în vis vorbeam cu copacii

cu cei pe care se așezau păsările cerului

și dorințele mele de a-i vedea

în ninsori de gânduri îngropați.

neclintit eu stăteam mimând fericirea

nemișcat la fereastră ca un om de zăpadă.

așteptam să vină iarna

să pot dansa pe jăratecul poemelor

după cum vezi trăiam printre amintiri și…

era timpul să răsară luna

astăzi, bunicul va căra secara din câmp

dar mâine,

mâine va înhăma din nou caii pentru totdeauna

și gara cu ferestrele bătute în scânduri

îmi va aminti că eu și cu tine

am avut aici, doar speranțe

ori poate o insulă de frunze

și câte puțin din niște amintiri ce nu vor apuca toamna.

poate nici n-ar strica să-ți fi spus

cât de mult durează să-mi adun…

 nu aveam aripi

viața se depărtează ca un vis de fiecare dintre noi;

zboară mereu prin locuri greșite -

numai gândurile se vor lovi într-o zi de-o planetă

cum vor izbi caii în goana lor

potcoavele aurite de lună;…