O altfel de esență

[Monica Pester]

Plecarea ta ce ieri mă-nfiorase,

Pictându-te în chip de corifeu

În apă neagră sufletu-mi lăsase

Știind că am iubit un semizeu.

Acum nu mă mai iert, orice aș face.

Când toți se-adună în Olimpul lor,

Inima mea în cioburi se preface

Dar am uitat definitiv cuvântul, dor

Și încă-mi reaprind neîncetat

În lupta mea pentru posteritate

Puterea de-a salva ce am păstrat

Icoane vechi cu sensuri dilatate.

Rămân supusă unui altfel de portal

Ce cu lumină se apropie de mine,

Și-mi liniștesc astfel esența de vital

Recunoscând doar semnele divine.

[Monica Pester]

Iată, iată de ce -s în stare ! Ehe, cât m-am chinuit să ajung până aici. 

Numai sertarele mele pline de caligarafie lirică, știu ! Plângând că nu le  răsfoiește  nimeni.

Gluma e glumă dar îți mulțumesc frumos, Dan , aprecierea ta mă onorează !

[petrut dan]

Anumite scăpări de ritm ce pot fi îndreptate, dar progresul poetic este evident, idei frumoase, inedite, din ce în ce mai bine folosită scrierea și încadrarea lor în strofe, cu drag!

[Monica Pester]

Ok, aștept. 

[Vasilisia Lazăr]

Îmi place determinarea ta. Am să te sun și am să-ți arăt o altfel de metodă prin care să-ți verifici ritmul în poezie. Aici nu pot explica, ar zice lumea că am luat-o razna. :))

[Monica Pester]

Lisia, fată minunată. Știu că ai perfectă dreptate. Este și motivul pentru care te iubesc și te prețuiesc . Crede-mă, n-aș fi găsit  un mentor mai bun .

Cu adevărat poezia clasică e greu de abordat. Și cu adevărat nu am ritmul în sânge. În afară de faptul ca mai fac o greașală, dau drumul scrisului la prima sau a doua mână, fără a-l mai prelucra mult.

Eu îți mulțumesc din tot sufletul pentru apreciere, critica și profesionalismul pe care mi-l arăți. 

Vo fi mereu prezentă aici, până voi învăța prozodie sau vă veți plictisi de mine.

[Vasilisia Lazăr]

„Lisia, hemoglobina mea, se pare că nu e deloc încărcată cu ritm sau metrică.”

Se poate, asta nu înseamnă că nu poți fi poet. N-aș vrea să par eu, de fiecare dată, zâna cea rea, doar eu să-ți atrag atenția în acest sens, iar restul să vină să spună: „vai, ce frumos!”. Pentru mine, poezia clasică trebuie să respecte toate regulile poeziei clasice. Și dacă nu semnalez anumite nereguli, înseamnă că m-aș abate de la scopul acestui site care are în vedere șlefuirea creațiilor membrilor și repararea greșelilor. Altfel nu putem evolua. Ar fi ca pe facebook, unde postăm, primim like-uri și atât. Eu doresc ca un autor să evolueze. Eu nu am spus niciodată că o poezie a ta nu ar fi frumoasă. Ba da, toate sunt frumoase, au mesaj și transmit emoție. Eu doar m-am legat de formă. Îmi dau însă seama că nu ai ritmul în sânge. Ritmul se simte, pur și simplu. Se simte fără a număra silabele (cum fac mulți) și fără altă scremeală. Unii vor spune că sunt prea scrupuloasă, că pun accentul pe ceva ce nu se mai poartă. Daaa, și DOOM-ul a făcut reguli pentru toți, acceptând forme pentru care, cu ani în urmă, eram aspru penalizați. A făcut reguli ca să împace pe toată lumea, în viziunea mea, decizie total greșită. Ca să mă întorc la subiect, daaa, pentru unii poate ritmul nu contează la poezia clasică, pentru mine, contează, și nu doar pentru mine. Poezia clasică nu e ușor de scris, ca să fie perfectă. Inclusiv trebuie să respecte ritmul. Și am înțeles, tu nu-l simți. E ok. Dar de ce te încăpățânezi să scrii în continuare la fel și nu încerci versul liber, care îți oferă o arie mult mai largă de acțiune, care te ajută să exprimi exact ceea ce vrei să spui, care nu te încorsetează așa cum o face poezia clasică și care, de ce să nu recunoaștem, a căpătat mult mai mult teren și apreciere din partea criticii, în ultima vreme? Întreb doar, nu vreau să și faci cum zic eu, dar, crede-mă, intenția mea este dintre cele mai nobile. Așa consider eu că pot ajuta un autor să evolueze. Mi-ar fi mult mai simplu să spun „superb” ori „ce frumos”, dar asta nu te-ar ajuta cu nimic, poate doar ar gâdila puțin orgoliul. Sper să înțelegi că și acest comentariu a fost făcut cu sinceritate și cu cea mai bună intenție. Aștept să te citesc în continuare! Drag!

[Mioara Manoilă]

Foarte frumos, Monica!

[Gabriela Raucă]

Foarte frumoasă este poezia ta, Monica!

Tristă dar frumoasă!

Câteva ieșiri din ritm au stricat puțin melodia, dar ai compensat prin gingășia sentimentelor tale, atât de sincer prezentate în vers.

Te citesc mereu cu mare plăcere!

[Vasilisia Lazăr]

Ai stofă de poet! Scrie liber! Lasă-te decorsetată de aceste reguli prozodice.

[Monica Pester]

Lisia, hemoglobina mea , se pare că nu e de loc încărcată cu ritm sau metrică.

Cred că mai am mult până să-mi țes oarece stofă de poet.

Încercările astea, după cum observi, eșuează. Nu știu ...

Cât despre linia ideatică a scrierilor din ultima vreme , ce să spun , reprezintă amprenta și relieful unor faze prin care fiecare putem trece.  Deși, în mare parte, îmi acoperă viața ...

Mulțumesc pentru îndrumări Lisia, dragă !