culorile naturii rup tăcerea 

și-mi sărută sufletul rănit,

flămînd de iubire

îmbrățișez orizontul

 și îți dau toată dragostea  toamnă

dar dansează cu mine și eternizează clipa

fiecare frunză îndrăgostită de apus s-a înroșit

imprimând pământului zâmbet roșu-n asfințit

cerul împrumută nuanțele tale

miresmele mă învăluie ca o ceață 

 iar glasul vântului răsună rece

vei pleca toamnă, cum pleacă și…

noaptea când fluturii dorm

învăluiți de frig

îți dăruiesc trupul de dorințe

și mă înalț în lumea lor de ultraviolet

să mă iubești, am devenit tu

 mi-ai tăiat aripile, 

mi-ai robit visele

e numai alb și negru paradisul tău…

dar port în suflet văpaia naturii

și visez libertatea în culorile toamnei 

cu ochii închiși îmi dau drumul în gol

voi învăța să zbor

în toamnă am gustat tristețea 

și am simțit un mormânt.

furată de vânt în rafale prăfuite

am gustat  fericirea

și-am simțit inimioare bătând 

în amarul vieții.  

apoi m-am privit în oglindă 

și am simțit un dor nebun 

după ani și ani tot ți-am bântuit sufletul

și te- am căutat cu privirea printre stele

să te cert 

cum de ți-ai lăsat iubirea 

în deșert?

sting febra  nopții

în roua dimineților de vară

privesc norii și respir culoarea cerului



sunt praf de vânt,

un punct cu inima deșert în lacrimi

încătușat de lanțurile sorții



impulsuri nervoase îmi lovesc aripile

să zbor într-o lume adâncită de trecut

cu umbre neclintite ce freamătă-n singurătate



sărutul de pe mână îmi sfidează armura de gheață

te vânez ca o artemis și te alung din orice vis

ai ajuns târziu rătăcind prin…