Azi a fost o zi-nsorită

peste câmpul alb de nea.

De sub solzi de ger ivită

am zărit privirea ta...

Mă priveai c-un iz mirat,

curioasă într-un fel,

când din palma mea de-odat’

ţi-am întins un ghiocel...

L-ai primit cu bucurie

lăcrimând cu dor de el,

să-l aşezi bijuterie,

inimii un clopoţel !

E simbolul primăverii

şi-al iubirii sol peren,

semn celest al…

Răsturnându-se-n spirală, Sufletul, în noi hotare,

trece calea din Lumină în condens, prin alt destin,

alegându-şi Clipa, Locul, primind altă-nfăţişare,

reînnoită-n cicluri dese, de la chin pân’ la festin.

Toate-s noi, dar învechite, ce vezi azi mâine-i poveste,

ce-a fost ieri a fost părere... Jocul Minţii-i Creatorul

ce aşează-n şiruri Timpul, ce va fi trecând în este

şi ce-a fost crescând la baza sferei care-ţi e…

Din palma mea izvorăşte iubirea

pe care o sorbi însetată, cu dor.

Gândul meu ca un fluture

întinde aripi largi în zbor,

tu floare de mac arzândă în lan

aştepţi sărutul meu pereche,

inima cântă prin al tău cuvânt

şi piatra te simte-n ureche.

Sub privirile noastre-n tandem,

muşchiul pădurii ni-i pernă,

umbrele se-mbrăţişează:

glorie clipei, eternă!

Coboară Doamne în mine

în ceasul serii în care

zarva lumii se-aşează-n tăcere.

Vino la masa Sufletului meu

să o binecuvântezi cu harul Tău

şi nu lăsa copilul Tău netrebnic

să bântuie cărările nopţii

fugind de faptele zilei închise.

Îndulceşte Doamne lacrima ce alunecă

pe obrazul vârstnic al trupului meu.

Deşertăciunea, ca o iederă aspră,

mi-a prins Trupul şi Mintea,

fără glas, gura mea smerită Te…