de parcă sărutul meu ar fi ajuns pe buzele tuturor femeilor

de parcă ochii lumii m-au fixat gata să creadă 

totul îmi reușise atât de bine că începusem să plâng 

în gând 

mi-am spus 

n-ar strica un moment de splendoare a trupului

 

dintr-odată mă simțeam responsabil

câte pânze nu înalță iubirea în drumul spre celălalt

îmi biciuiam trupul să facă mișcările ce mă reprezentau 

cel mai bine 

așa cum fiecare celulă își cunoștea locul 

tot așa nu…

Adevărul de-a ce se joacă

suntem paiațe sau actori

iubirea ce te-a lăsat mască

te-ajută din tine să zbori

Suntem paiațe sau actori

minciuna te-ar lua la trântă

cum a făcut-o de atâtea ori

lâsând inima neagră și frântă

Minciuna ți-ar lua la trântă

iubirea ce te-a lăsat mască

dar spre nori parcă se-avântă

adevărul de-a ce se joacă

Suntem paiațe sau actori

te naști iubire  să ne…

Copaci în agonie pierd frunzele pe rând,

Din zarea cenuşie se surpă munţi de sare;

Se mai topeşte-un cântec, se mai usucă-un gând,

Şi-n gri se pierd credinţe ca fumu-n depărtare.

În pustiitul suflet mai zboară un golumb,

La cina mult visată azi nimeni nu-l îndeamnă;

Ne-ncearcă-o amintire, cu degete de plumb,

Iar focul din privire se umezeşte-a toamnă.

Şi plouă mult prea rece, şi plouă…

Prin cercul Oglindă privesc înapoi 

În cercul Speranță, în cercul din noi

Prin bezna-lumină, să urc, să cobor?

Mă-ncumet în vise și visele dor.

Sunt fluturi pe plajă, se-neacă un om

Macondo-i departe, mi-e teamă s-adorm

Închideți apusul, ne-ntoarcem în mit

În locul în care se moare subit.

În locul arid ce se umple treptat

Cu zidul ce crește pe un pătrat

Preface văzduhul în limbă de…

Mă duc să mor puțin de sărbători

Să nu mai știu de trista nuditate

A violinelor  rămase și uitate

În târguri vechi din țara cu viori

Mă reconstitui pe nesigure poteci

Pe mine, cea din bâlciurile de vară

Și mă întreb confuză, unde ești

Și unde te-ai ascuns întâia oară ?

Plecam în doi cu vara peste munți

Și ne pierdeam in depărtatul  loc

Unde ardea azurul într-un joc

Cu coamele pădurilor…

Te-am căutat prin ani rămași departe

Și câte întâmplări s-or fi topit, 

Câte păduri de noi s-au desfrunzit 

Prin timpul nemilos ce ne desparte.

Te-am căutat prin țări fără hotare,

Prin depărtarea stinsă-a unui tren

În ritmul unui nesfârșit refren

Cântat de-o gară tristă, la plecare.

Te-am căutat și prin singurătate

Și prin absențe, răscolind absurd,

Printre scrisori rămase într-un…

zborul l-am învățat

în copilărie

era ușor

dădeam din aripi

apoi descântecul 

lăsa demonul

într-un zbucium 

care inunda viitorul…

Mai știi, iubite, când, în noapte,

Sub flaut fermecat de iele,

Gustai tămâia gurii mele

Stingându-mi de pe buze șoapte?



Mai știi când chicotea și luna

Înspumegată printre aburi?

Dulci ape șiroiau în jgheaburi,

Iar tu-mi treceai prin plete mâna.



Ce taine ascundeai stângaci

Când, prin șuvițele rebele,

Îmi presărai lumini de…

sunt cernute nopțile de-alerte

și se alege sâmbăta din ploi,

sub apele torentelor incerte

titanicul se pupă-n bot c-un sloi.

revenind, ca după o tornadă,

toamna-și intră-n drepturi pe deplin,

la lumina unui bec de stradă

plânge sub acant un manechin.

străzile cuprinse de-astenie

poartă șal de fum centrifugat,

fantoma de la operă-ntârzie

prin subsolul altui vis ratat.

într-un salt de mâță…

Te-am căutat la mai multe adrese,

deși câmpul nu mai avea flori la ferestre.

Le luaseși să te joci cu mine de-a v-ați ascunselea prin păduri,

să le prinzi coronițe la fiecare izvor și copac

sub care te răsfățai copilărește.…

Sa mor, visând mereu, cu visele sub pernă

Și lacrima să-mi știe durerea, când cobor

Să-ntorc clepsidra vremii subtilă și eternă

Ce mi-a lăsat pe limbă, străin, cuvântul dor.

Fantasme dă oglinda, mă fulgeră în noapte,

Din depărtare urlă un veac de amintiri,

Sunt creangă de mesteacăn, uitată și de moarte

 Plecări în grabă  număr, puținele veniri.

Acum, o iarnă lungă, cu iz de-ncărunțire

Îmi bate-n…

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,

Şi albe flori de apă în cercuri se desfac,

E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,

Cu-aromă de gutuie şi plânset de copac.

În târgul plin de vise şi umbre androgine,

Prin care trec alene trăsurile de ceaţă,

Suntem albaştri fluturi, în mândre pelerine,

Cu aripile grele şi inimi mari de gheaţă.

Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori

Şi toamne cad milenii, în…

De mâine Alba ca zăpada

Va fi o altă fată

Nu va suferi de vreo boală

Poate doar de inteligenţă artificială

Îi vor adăugă un nou sex

Va avea un algoritm imens

Să-şi selecteze piticii

Sau luptătorii

Va semna un agreement

Cu gladiatorii

Şi se va expune în forme ne dimensionale

În primele o mie de seriale

Despre fata de alb,de  verde şi indigo

O veţi admira imprimată solo

Pe retina cu care priviţi…

mi-ar plăcea să-mi vorbești ca unei zile de naștere

să-ți mângâi părul

ignorând primul lucru interzis de credință

furia cărnii

plăcerea trupului să comande mintea

până la refuz

plină de senzațiile cuvintelor auzite prima oară

sarea să urce din tălpi

în lipsa fierului să-mi pierd echilibrul

tu și eu

supraviețuitorii unei iubiri lăsate să circule liber

prin capitalele cu finaluri brutale de…

Pe gât şi pe coapse omizi mişcătoare,

închise-n tunicile seci –

Îți calcă-n picioare, broboane de sare,

cu degete strâmbe şi reci.

Reuma din oase în trup ți se-nfige

ca floarea de muced în beci,

În tine de teamă şi umbra se stinge

luându-şi adio pe veci,

O boală imundă inundă pământul,

luntraşii aşteaptă să treci,…

Te-am lăsat pe o colină

la o margine de sat,

unde zmei cu chip de îngeri 

joacă hora ce-au furat.

Unde frunza plânge-a doină 

ce se-aude-n depărtare

şi răspunde pân'-aici, 

chiar în cuiul ce mă doare.

Te-am lăsat cu cerbi înfipți 

în săgețile din arcuri

şi cu urşi născuți a milă 

pe sub băncile din parcuri.

Te-am lăsat fără fântâni,

unde altădată caii

mângâiați de mâini…

    ****

Îmi cerne

primăvara pe mesteceni

ultimii fulgi,

rostogoliți de vânt

pe muguri de ramuri  plăpânde

și tâmple brodate cu-argint...

Un fulg rebel

pe gene se agață,

ca o secundă să-i privesc trăirea,

căci pentru el,

secunda-i nemurirea

și-n lacrimă se scurge

ca într-o…

Vara obosită a plecat spre seară

într-o zi senină, fără pașaport,

când, pe ocolite, apăruse-n gară

trenul neuitării găzduit în port.

.

A lăsat în urmă toamna revenită

cu un vânt sihastru rece și…