trag de perdea

raze

pline de sexualitate

fiecare dintre celulele tale îmi este dragă ba în suferință și durere

mai dragă

împing statistica-n stradă

fac uitat mirosul frunzelor putrezite

pentru câțiva euro

poți să grăbești moartea oricui

își exprimă îndoiala

că vei trăi ca un emoji cu urechile mari

și cel puțin o pagină de socializare îți va purta

numele

în altă ordine

de idei

un număr rușinos de poezii…

dacă nu te-aș iubi

lumina s-ar tulbura

încercând să străpungă vitraliile tristeții

culorile ar îngheța

iar viața n-ar fi decât un contur străveziu

din tabloul în care trăiești

dacă nu m-ai iubi

literele și-ar destrăma albastrul

cuvintele ar face riduri

s-ar îmbrăca în umbre

și eu aș muri implacabil și anonim

pe dinăuntru

dar ne iubim...

– bieți căutători de fericire…

Mi-e frig.

Un frig de parcă

l-aș fi desenat cu tuș negru

când îmi număram

inelele de sub scoarță.

Primele erau albe, luminoase, zvelte

Ultimele ?

Zbârcite și fără încheiere.

Mai am timp.

Am timp să-mi observ și rădăcinile 

dacă sunt bine înfipte în pământ.

Am timp chiar să socotesc

câte planete am atins

cu degetele înfrunzite,

câte sunt cele cărora

le-am schimbat…

primăverii în care

nu mai ești

mă încolăcesc strângând

prea tare.

Ploaia îmi tânguie

diminețile 

în care nu mai exist.

Roua

căzută pe piatra ce sunt

se topește sub stropii grăbiți,

râuri curg pe umbrele mele,

pe sculptura dorului

și a durerii.

Incremenită, cu fruntea

plecată-n pământul din tine, aștept

brăzdată de anii ce-mi lasă în…

oameni la apă

să bem în cinstea nevestelor și amantelor

de nu s-ar întâlni niciodată

când îți văd trupul

ca un copil nu mă bucur să zic

iată

os

din oasele mele carne

din carnea mea

această corabie cu pânzele

în vânt își expune părțile intime  

uleiul și toate comorile arabiei furate

pentru bărbatul promis

cel mai dulce omagiu scutirea de moarte

în timpul…

Privesc peste vreme, uimit te revăd

trecând majestos pe podul Triana,

pe valuri albastre tresaltă coroana,

desprinsă din umbra-ți rămasă pe pod.

Ești Doña Alba, sau Doña Sol? –

aleargă prin minte această-ntrebare,…

****

Neobosită,

moșica a renăscut căsuța

așa cum a visat-o de copil,

un rai

al sufletelor alungate

din raiul lui Adam dintâi,

fin purgatoriu

al mâinilor muncite

de neodihnă și migală,

al palmelor bătătorite,

al feței arămită-n soare...

Doar inima

zâmbește-a…

nu fi trist doctore

azi iarăși fac

transplant de retină



pupila destinului schimbă filtrul

oglindește anii…

Valsează timpu-n brațe de netimp

În ritm de răsărituri și apusuri

Se-nclină însăși fruntea lui Olimp

Să preamăreasca sensul din opusuri.

De jos, de sus, Pământ și Panteon

Lumina și-ntunericul visează 

Un vals în doi pe-o scenă-n Odeon

Și trupurile lor se-mpreunează.

Un pas-nainte, altul înapoi,

La stânga și la dreapta nemuririi

Întruchipați într-unul amândoi

Uitând de rânduielile…

Când ai privit peste ocean, ai văzut un leagăn în bătaia vântului,

pahare sparte în mii de reproșuri

și petale de trandafir. Un văzduh de petale.

Apoi, cineva ți-a bătut la ușă. S-a umplut timpul cu porumbei,

i-ai…

                                           15 Octombrie 2018

Prin ochii mei

viitorul devine trecut.

Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?

Lumina care îmi inundă ochii,

se pierde în adâncul sufletului meu:

nimic mai cald, nimic mai rece,

nici ploaia de vară ce repede trece

nu capătă altă formă,

alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!

Închid ochii,

nimic mai există!

Printre scântei, în…

Îmi număr ploile prin flori, trăind din setea lor fugară

Ce potolesc într-un izvor nevinovata lor comoară

Și-mi iau apoi din vraja lor un strop mărunt de profunzime 

Căci mă învață să nu mor și știu tăcerea s-o exprime.

Îmi număr zilele ce trec și frunzele ce stau să cadă

Ce se înalță, își petrec nemuritoarea lor paradă

Și-mi iau apoi din calmul lor câte-o tăcere trecătoare

Să mă inunde uneori și liniștea să mi-o…

Sunt lacrimă de început, a celui de abia născut

Din spumă albă, val de soare și cu aromă de cicoare

Sunt urma unor pași cerești pe care-n piept îi ocrotești

Când ploaia dă iar să înceapă, cu norii grei, mustind de apă.

Sunt umbră-n dor de lună plină, ce îmi apare în grădină

Cu tot amurgul ce coboară când încă nu știi că e seară

Sunt curcubeu înfiorat,  în șapte suliți marmorat

O vrajă, țesătură fină, din…

Curgea apusu-n zarea clară,

o clipă-a stat în vârf de fag

ca un arcuș peste vioară

cu ultimele corzi drept prag.

Dar îl trăgea-napoi îndată

o mână de vrăjit scripcar

de tremura pădurea…

Lună tristă, tristă, tristă, dac-ai ști că sub

cupola-ți

ginta omenirii calcă peste oase de granit

- oameni spulberați de bombe și copii cu vise șchioape ce-ngropați sunt în moloz -

ai zbura spre alte sfere rușinată de…

O, tată, da,

nu-mi vine să cred,

dar te-am visat

pentru prima oară

de când ai plecat

pe drumul fără-ntoarcere...

Dar a trecut mult, mult timp

şi, totuşi, eu te-am visat

şi erai tânăr şi vesel, tată,

şi ştii care a fost primul meu gând

atunci când m-am trezit din vis?

Da, acesta a fost:

Mă chemi la tine, oare, tată?

Cum n-aş veni…

Cu-atâta drag, iubitul meu tată,

dacă te—aş găsi

vesel şi…

   ****

La carul mare,               

trăgea o căprioară șchiopătând,

o Diană

cu arcul rupt de o sălbăticiune,

iar lupii

stăteau gata s-o răpună,

țintind o masa bogată

pentru haita flămânzită.

Și-au rupt însă colții

în cioburi de stea căzătoare.

Și tu,

fericită,

mângâiai cu…

Un timp am fost o libelulă solitară.

Îmi purtam cu grație

filigranul pe aripi străvezii.

La întrecere cu fulgii de plop,

scoasă din tipar și realitate

Zburam adeseori, plângând 

spre o destinație neștiută,

nici măcar aleasă la întâmplare.

Eram născută cu aventura plutirii.

Soarele îmi topea delicat argintul

și mă vrăjea până la tăcere.

Acum soarele meu se ascunde

după o libelulă rănită.

Mai…

Privesc dincolo de pereți.

Forța mă trage de mâneca hainei.

O țigară mi-ar prinde bine acum, dacă sunt ultimele momente,

întreb în timp ce pipăi buzunarul din dreptul inimii.

Nimic!

Bătăile încearcă să se grupeze rănite.

Cerul pare o haină împărțită de molii.

În depărtare păsări mâncate . Luna încă nu iese soarele întârzie

mișc perdeaua. Este prima oară când îmi aud umbra vorbind

despre următorul conflict…