În taină

[ELENA AGIU-NEACSU]

Haide să-mpărţim melancolia-n doi
şi-mpreună să fim una
mână-n mână, amândoi,
iar când deasupră-ne-s stele,
cerul cu bolta albastră,
să înflorim glicine la fereastră!
Şi unul pentru altu-n paşi de dans,
să ne pară viaţa joc
de contradans...
tu şi eu, eu şi tu,
acelaşi eu cutremurat
de viaţa ce fierbe-n tumult,
neîncetat;
Am vrut să fim
şi-am reuşit,
un singur eu,
legat pe veci,
bătătorind aceleaşi vechi poteci;
Când eu sunt tu,
iar tu eşti eu,
şi-n paşi de vals
sprintăm, valsăm neîntrerupt,
în taină, ca la început.

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc frumos!

[Grig Salvan]

Contopiți amândoi într-un singur „eu”, e starea spre care tind toate iubirile. Totul în doi, melancolia și bucuria, pasul și dansul, totul ca o taină, ca un joc magic. Parcă așteptam și ceva mai surprinzător în limbaj și în imagini, dar e bine și așa. „Văzut, Plăcut”, cum se spune.

[Mihaela Popa]

semn de popas

[bolache alexandru]

Despre iubire ca un tot unitar... Doamna Chindia cam are dreptate...

[chindea maria elena]

Rețin doar ideea valsului - dar filozofia din spate este destul de simplistă și modul în care ai făcut-o nu aduce nimic nou, ci urmează doar cărări bătătorite. Ar mai trebui lucrată!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Pentru muzicalitate, mi-ar fi plăcut ca finalul să fie acesta:

Când eu sunt tu,
iar tu eşti eu,
şi-n paşi de vals
valsăm mereu,
în taină, ca la început.

Oricum, mult mai bună ca precedenta. Am citit cu plăcere.

[ELENA AGIU-NEACSU]

Vă mulţumesc frumos!

[gina zaharia]

Un vals al cuvintelor pe acordurile iubirii. Frumos!