Doña Alba, Doña Sol

[Corneliu Neagu]

Privesc peste vreme, uimit te revăd

trecând majestos pe podul Triana,

pe valuri albastre tresaltă coroana,

desprinsă din umbra-ți rămasă pe pod.

Ești Doña Alba, sau Doña Sol? –

aleargă prin minte această-ntrebare,

dar umbra căzută pe unde dispare…

O, Doña Alba! … O, Doña Sol!

.

Exultă pe soclu Adolfo Becquer,

în parcul central Maria Luisa,

când simte venind, odată cu briza,

parfum de amantă cu iz adulter.

Ești Doña Alba, sau Doña Sol? –

rămâne pe gânduri poetul Becquer,

iar ploaia de toamnă, căzută din cer,

se scurge ca lacrima Doñei Sol.

.

Din lacrimă crește un tainic mister,

adus peste timp în parcul Luisei

pe soclul întins sub aripa brizei

de unde privește poetul Becquer.

Ești Doña Alba, sau Doña Sol? –

se-ntreabă retoric Adolfo Becher

Dezleagă deodată temutul mister –

e Doña Alba ... nu-i Doña Sol!

.

Aș vrea să-l ajut pe poetul Becher,

o caut prin parcuri pe Doña Sol,

dar ploaia se cerne deasupra domol

din norii întinși fără margini pe cer.

Cu gândul mă pierd haotic în gol,

învins mă întorc în camera goală,

poetul Becher se tânguie-afară –

O, Doña Alba! ... O, Doña Sol!

.

(Aduceri aminte din Parcul Maria Luisa, Sevilla, 1999)

[Amanda Spulber]

Știu prea puțin despre poetul spaniol ca să pot dezlega misterul, dar îmi place ritmul poeziei, care seamănă și a vals, și a romanță. Îmi place și jocul de cuvinte. Ca o paralelă între Eminescu și Bécquer, se pare că acesta din urmă nu ar fi fost complet romantic, așa cum nici Eminescu nu a fost. Ar fi avut înclinații spre suprarealism, tente de umor negru și ar fi explorat și o parte mai directă a erotismului.

Poate poetul aștepta femeia poezie. :)

"¿Qué es poesía?, dices mientras clavas
en mi pupila tu pupila azul.
¿Qué es poesía? ¿Y tú me lo preguntas?
Poesía... eres tú."

Ce este poezia?, zici și-mi țintuiești
pupila cu-a ta pupilă de azur.
Ce este poezia, mă-ntrebi și nu ghicești?
Poezia... ești tu.

Poezia dumneavoastră este o frumoasă incursiune culturală pentru care vă mulțumesc.

[Chris]

textul este ca o calatorie in timp, ati impletit cumva cele doua personalitati poetice Eminescu- Becquer si cred ca ambii ar fi fost foarte incantati de textul acesta.

[petrut dan]

Un poet scriind despre altul, desigur liantul este tot o formă de iubire, misterioasă, cu apariții ce te duc cu gândul la „Femeia în alb”, cu locuri unde poezia face ca umbrele să dispară, întrebări ce-și găsesc locuri de joacă mintea celor care interacționează, indiferent autor sau cititor, o purtare prin parcul cetății, pe poduri, probabil preferate de artiști și îndrăgostiți, categorii din care și dl Neagu face parte cu siguranță, un poem care îți cere să revii și să-ți păstrezi până la final dorința de a înțelege un mister ce pare că nu-și va găsi curând rezolvarea, cu stimă!

[Grig Salvan]

Superbă baladă a trăirilor de pe alt meleag, cu referințe culturale din alt univers de civilizație, care reverberează în suflet asemeni unei melodii de pe țărmuri exotice.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc pentru aceste aprecieri elogioase, dar vă rog prietenește nu vă subestimați valoarea, de câte ori am citit versurile dumneavoastră am avut revelații sublime, pentru că scrieți cu mult har! Gânduri alese și respect din partea mea!

[bolache alexandru]

O poezie deosebit de frumoasă! Mă bucur că ați spus că face parte din volumul de debut. Arată câtă experiență aveați când ați debutat... Și eu am debutat în 2014 adică destul de târziu însă poezia dumneavoastră este de departe mult mai valoroasă. Felicitări!

[Corneliu Neagu]

O, Doamne! Un comentariu în limba lui Adolfo Becquer - mare și plăcută surpriză, stimată doamnă Mihaela Popa! Vă mulțumesc cu prietenie și respect! Onorat!

[Mihaela Popa]

un poema muy hermoso, señor Corneliu Neagu, felicitades!
:)

[Corneliu Neagu]

A fost o lectură utilă pentru mine și voi ține seama de aprecierile și îndemnurile dumneavoastră, stimată doamnă Vasilisia Lazăr!

[Vasilisia Lazăr]

E adevărat că acele comentarii de care ziceți nu ne prea încântă, dar, pe un site literar, cel puțin știi că ești citit, pe când, pe facebook, ne îmbătăm cu apă de ploaie, 95% din cei care apreciază nu citesc, iar foarte mulți nu se pricep. Un comentariu de genul „semn de lectură” e oricum mai mult decât nimic, mai ales când e lăsat acest semn pe un site de literatură, fiindcă pe un site de literatură activează doar cei care au legătură cu literatura. Și apoi, cel puțin aici pe site, un astfel de comentariu are simbolistica lui, și anume că nu prea a plăcut cititorului ce a citit, dar că a citit. Iar de faptul că a citit puteți fi convins. Și apoi nici nu putem avea pretenții la comentarii gen critică literară. În primul rând, nu suntem critici, apoi doar o mână de oameni comentează, iar restul doar așteaptă să fie citiți și comentați. Și o fac din pasiune, nu e nimeni plătit pentru asta, așa că orice semn lăsat ar trebui să ne onoreze. Să nu vă supărați pe mine, eu vă apreciez, știți foarte bine, însă încerc să fiu realistă. Mi-ar plăcea și mie să găsesc la textul meu, dar și la altele, măcar un semn de apreciere de la dumneavoastră. Și de la alții care n-o fac...