Ce faci de Black Friday

Aştepţi la coadă, îţi salivează dorinţa,

Anulezi neputinţa de a răbda, aştepţi fără îndurare

Şi delirezi încet, ascultă Megadeth

Ascultă-ţi inima cu alt bioritm, te amprentezi pe un stick

Nu rămâne nimic, doar satisfacţie,

Revelaţie, ai dat lovitura, îţi străluceşte dantura,

Pluteşti cu aripi de staniol,

Capul în gol, straniul mentol,

Culoare albastru funk, argint capucino,

Hai,…

Când viața mă trezește și tot ea mă îngheață,

Culeg din ceruri vise și-n tine simt trăire

Să regăsesc o dată pierduta strălucire,

Furându-ți clipa albă ce încă îmi dă viață. 

Și simt că-mi stăpânește dorita mea gândire,

De dor mă strânge visul și buzele-mi răsfață;

Aruncă-mă-n azurul ce nu îl văd la față

Plutind spre nesfârșitul avut în stăpânire.

Când vorbele duioase gonesc ura-ndrăzneață

Și…

ne sare timpul din picioare

prea largă e căputa

antecamera inimii înșiră pe sfoară pustiul

tranșeele prea dese ne strică festinul

între bordură și mlaștina privirii

luăm cu asalt cuptorul

perpelim zeloși pe…

Cu mâna streaşină pe frunte, 

Scrutez prin ochiul meu firav 

Azurul tulburat spre munte 

De griul Marelui Zugrav.  

Ades, şi cerul cel din noi 

E-ntunecat de norul greu –  

Şi-n ce furtuni şi aspre ploi 

Ne poartă fiii lui Atreu*! 

Ce-ar fi să fiu un exorcist, 

Acel care alungă răul 

Din cel pătruns de antihrist? 

Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul? 

Să fiu acel ce mută…

Ninge în iunie, ninge-nfundat,

O mare de fluturi inundă pământul,

E timpul fiinţei ce n-a mai plecat,

Şi sufletu-mi spulberă vântul.

Ninge-nfundat abisul de aripi un vis,

Al clipelor de nerăbdare,

Când în adâncuri stă ferecat

Freamătul viu ca o chemare.

E al durerii din urmă cuvânt,

Ce tainic străfulgeră gândul,

Avântul că tineri aievea vom fi pe pământ, 

Pe drumul ce azi îl cutreieră…

Bate vânt prin odăi, cad pereții din grindă,

Glasul mamei l-aud, cum din cer mă colindă,

Și din cântu-i duios, ler și mir se prăvale,

Brațe frânte mă țin sub firidele goale...

Cuibărită de dor, apa-vie-mi strecoară

Ca o piatra de râu, ca o piatră de moară,

Păsări grive se bat pe o scoarță de lauri

O suveică învârte aripi negre de grauri,

Lupi flămânzi mâ pândesc într-o eră lăuză,

Îi gonesc, vrând-nevrând, zurgălăi…

Într-o lume-n care lupii piei de oaie și-au făcut 

Eu visez că scriu poeme despre albul absolut,

Urme de seringi și vise-n colț de stradă se preling,

Eu, boem, mai scriu poeme și cu ele vreau să-nving? 

Din țărână iese sânge, bat războaie reci la porți,

Plâng icoanele-n biserici, sfinții tac de parcă-s morți...

Numai gândul meu nu tace scrie stihuri pe pereți 

Într-o lume înțeleasă-n rimă, numai de…

Adesea mă întorc în gândurile tale.

Din amăgirea lor respir lumina sfântă;

Iubesc durerea ei… Cuvintele - petale,

Desprinse din cel nimb, alină când cuvântă.

Când îi răspund chemării adeseori: învață!

Ascult vioara - cântă cu notă siderală

Și îngerii deschis-au aripi pentru o viață,

Zburând privirii tale de astăzi, ancestrală.

Miresmele din visuri, fiori de iasomie,

Veghează-n zori culoarea…

                *

       petale roşii…

Sunt soldatul nechemat

al inocenței,

în aceste abatoare ale mediocrității,

În care încearcă să ne facă

a deprinde lucrurile ignoranței.

Să ne proiecteze imaginea

într-un viitor neîmplinit.

Ne irosim aripile

în timp ce suntem forțați

să răspundem, la împlinirea celor 7 ani,

de ce credem că este considerată

copilăria cea mai fericită vârstă?

Nu cumva este ştiut că, de atunci încolo,

nu va mai fi vorba despre strălucirea…

sunt un șoim care îți apără umerii

zbor de trei ori pe zi să știu

de câte ori îți potrivești după mine

sufletul

într-un ceas ticăie rar

nimic din ce împărțim la apus

nu se-mplinește în cărțile pe care le-ntind

arunc un băț apelor de deasupra de cer și

nici o pânză nu rămâne în larg

ce bătaie de vânt îmi pipăie umerii

mă iubești pentru că zbor

nu vei muri

am oase de…

Se duce timpul verii,

Molcom ca un fuior

Şi înapoi nicicând el nu se lasă dus.

Ca un sfârșit de viață în suflet pâlpâind uşor,

Făr-a privi în urmă preaplinul ce s-a scurs.

Sclipirea din apusuri aprinse de jăratec,

Plecate fără urmă în universuri noi,

În zboruri rituale spre orizont tomnatec,

Îmi lasă-n suflet zbateri de necurmate ploi.

O, vară, mândră vară a tinereții mele,

Vânjoasă eroină cu falduri de smarald,

Împodobind…

Negru este cerul – negură văpaie;

Norii de cenușă, groși, îl cotropesc,

Cu albastrul palid aspru se-ntretaie

Încrustând tavanul domului ceresc.

Liniștea se-ntinde până peste poate, 

E-o tăcere cruntă de-nceput de lume;

Revărsate-amarnic peste tot și toate

Lupte-ncremenite par să se consume;

Dar din depărtare, dinspre orizont,

Griuri destrămate-n scânteieri de alb

Prind să se ridice către-azurul bont –

Galbena fâșie…

Luminile-nserării, săruturile serii,

Deschid o lume nouă ce-mbracă vechi mistere.

Privește-mi nurii care sunt fructele plăcerii,

Atingerea lor blândă cu aripi efemere

Privirea-ți vrea să fure pe-o mare-nvolburată

Ce-așteaptă alinare a trupului fierbinte.

Dorința mă inundă, tăcerea-i delicată,

Ascultă-mi răsuflarea ce parcă vrea să-ți cânte,

Cu buzele iubește-mi privirea ce te-adoră

Și scaldă-mă-n cuvinte…

„...În’40, atunci când s-au urzit

hărţile după  croială nouă –

un creion de ştersături tocit

a tăiat şi-un cimitir în două” (Nicolaie Dabija)

mă-ntreabă lumea de-s basarabean…

țara îmi face cărare

vrea să mă vadă iar

anii mei au rămas

în pragul casei bătrâneşti

în pereţi şi-n vetre

agăţată de firele lumii

mă dor paşii de-atâta umblat

buzunarul sufletului

duce o grea povară

mă scotocesc prin sânge

şi aflu dorul

fericirea mi-a rămas acasă

biet lerui-ler

străbunii mă cheamă

din rame vechi

copil mereu în drumul spre…

Seninul e tărâmul celor puțini,

celor care nu stau la coadă 

și își primesc porția fără efort.

Nu-ți fie teamă, fată albastră.

Când vei cânta în corul îngerilor

te vor urmări fantomele trecutului

dar tu vei sta dreaptă.

Seninul îți va aparține în eternitate

Atunci vei putea aduna cioburile

pierdute pe trasee întortocheate

si nimeni nu te va mai judeca.

Frica e a celor slabi.

Glasuri necunoscute îmi…

Simt veșnicia din cuvinte

In graiul nostru strămoșesc

Cu dor, cu glie, cu morminte

Cu tot ce crește-n plaiul românesc

Acest tărâm din care mă trag eu

Cuvintele în care eu gândesc

Sălășluiesc in suflet și în gând mereu

Cu glasul mamei, cu întâiul „te iubesc”.

Cu obiceiuri sacre, cu credință

Cuvintele din graiul nostru sfânt

Cu tot ce-i viu și tot ce-i neființă

Vor dăinui în veci pe-acest…