frunză galbenă frunză tristă

ce coboară spre lut uscat

of! lacrimă într-o batistă

de ce-ai venit de ce-ai plecat?

spre alte zări îţi treci culoarea

în alte mantii te îmbraci

de ce te prinde resemnarea

acum când mă priveşti si taci?

eram voinic tu erai verde

şi eu cobor cu paşii mici

spre clipa-n care ne vom pierde

ce să-ţi mai spun ce să-mi mai zici?

n-am ce să-ţi spun n-ai ce să-mi…

Am să mai vin când vara urcă dealul 

Și-un strop de regăsire a căzut

În cuib de rândunici ce trag de voalul 

Albastrului cu iz de început.

Am să mai vin când toamnele se-alintă

Printre livezi cu gust de amintiri

Când din copilării, talpa rănită

Înalță zmei prin albele trăiri.

Am să mai vin la început de școală

Când ingeri albi, prin timpul efemer

Adună cerul dintr-o călimară

Uitată-n banca de lângă…

Am pătruns în pădurea cu arbori îmbrățișați;

Încă mai purtau urme de gheare

adânc înfipte în carnea lor tremurândă,

deși zmeii zburaseră demult spre timpuri de piatră și-ntinderi de permafrost;

Printre ramuri pulsau raze ca-ntr-un joc de șotron, 

dezvelind de umbre ultimele frunze rubinii și amare;

Soarele îmbrăca pădurea cu pulberi…

Octombrie, nălucă solitară

Cu mersul prins în zbuciumări de vânt

Și-aromă tămâioasă sub veșmânt,

Ne scuturi crengile-arămite iară,

Să îți pudrezi pe gleznele bronzate

Lumina grea a frunzelor ce mor,

Să spargi al lor jăratic sub picior...

Un rai al perseidelor brumate

Împrăștiat, ca apa fără vaduri,

Îți freamătă văpăi pe unde…

Adună, iubito, tăciunii pe vatră

și pune cu râvnă butuci peste jar! –

auzi oare vântul în horn?- parcă latră,

mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!

.

Și spune-mi aceeași poveste uitată,

din cartea…

Trezește-mă în miez de noapte,

Când vezi pe fața mea durere,

Alung-o cu o mângâiere,

Rostindu-mi numele în șoapte

Sau în tăcere!

Și îmi citește, printre rânduri,

Mesajele, în somn trimise,

Alintă-mi pleoapele închise

Și, sărutându-mă pe gânduri,

Prefă-le-n vise!

Alină-mi somnul și-l veghează,

De-ar fi să fie noaptea toată,

Până când zorii se arată,

Privirea să-ți rămână trează

Și împăcată!

Apoi, din…

Nu știu pământul sterp să-l ascult

Să mă strecor prin nisipuri, nu știu.

Nu știu puținul și nu știu nici mult

Din plânsetu-adânc al țărmului viu.

N-aud memoria straniului timp

De  dinlăuntrul secret…

Ascundeţi-vă în case

V-am închis ferestrele şi uite

Trag perdeaua nopţii...

Luna se stinge încet ,

Adoarme,

Visează cum

Vă golesc oraşul de lumini,

De numele străzilor,

Semafoarele clipesc albe,

Fântânile adapă norii,

Vin caii mării turcoaz ,

Caii singurătăţii cu coame sure,

Caii iubirii

Însângeraţi de biciuirea trădărilor

Din războaiele fricii,

Priviţi şi ascultaţi…

De-ar fi cerul interzis

te-aș seduce-n mare,

ca un matelot promis

mrejelor barbare... 

Dacă te-aș avea pe val,

nu vei ști pe unde

aș…

Prin podul casei, într-o ladă veche,

Aproape șters, pe-o foaie de hârtie,

Mai e un vers de când eram pereche

Scris într-o oră de caligrafie.

Mai e și un ierbar cu păpădii,

Iar într-un colț, un fir de liliac.

Mă răscolesc secundele târzii

Când toate în prezent mi se prefac.

Sub sania de lemn cu clopoței

-cadoul de la tata cel mai drag,

E o tăbliță cu toți anii mei

Și niște ghinde prinse în…

M-aș întoarce în trecut

 trecutul nu-i de mine

și cuvântu-i surdomut

se pornește dar nu vine

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote 

care trebuie traversat când se lasă noaptea

din temnița beznei te privesc ochii păianjenilor

ei și pendulul care îți înghite viața

stingi înadins lumina

pentru a păstra în secret amintirea ei

toată lumea știe să uite un calvar tu nu poți

te doare trupul de parcă toată bătrânețea

din lume s-a adunat în tine

cât de întunecată e amintirea lumii

cât gol în acest labirint în care te izbești mereu

de un car de semne

iar tu…

Nu ! Moartea nu este decât plecarea 

Spre-un țărm  de care nu îți amintești

Spre valul ce-ți anunță înserarea

Și care te așteaptă pasnic să-l iubești.

El se prezintă înaintea tuturora,

Se-alintă, ca să vadă cum primești

Vestea ajunsă doar în dreptul scării

Pe care vei urca de hotărăști.

Moartea nu ia, nu vrea să te claseze,

Ei i te dai din-tr-un elan interior.

Nimeni nu pleacă fără să…

uneori mă trezesc

de parcă aş fi ţinut timpul în

braţe întorc după tine

mai mult de o mie şi una de nopţi

l-am facut să aştepte

până ţi-am scuturat luna de

primăvară sunt

cel mai rău paznic al inimii mele

înduioşează când strigă la mine

gratiile

pentru două vieţi nu

ştiu unde este mijlocul apei  

de-un călcâi frunze-

n priviri de urme pe mine

nu mi-ai lăsat nopţi pentru altă poveste

schimbătorii de bani…

          Motto:

          Gustând păcatul, suntem îngeri.

          Altfel

          Ce s-ar face, cu atâţia oameni, Dumnezeu?

Puteam să ucid ca mercenar plătit

de magnaţi putrezi

sau de vreun guvern psihopat

ca ei să impună

ideologii,

sau fantoşe de regi, de preşedinţi, de parlamente...

Paşnic, puteam să fiu ucis

de vreun evlavios misionar care-aş fi fost...

Am…

Nu mă pierd, nici nu mă regăsesc,

Pe palierul minții nu găsesc

Un fel prin care să-mi măsor calibrul.

Mă aflu într-un soi de echilibru.

Cu milimetrul sau cu kilogramul

Aș fi perfectă-n toate dacă gramul

Ar măsura emoții sau teroare.

Mă fac că nu răspund la provocare.

Sau dacă metrul, mila, centimetrul

Ar încadra, de pildă, perimetrul

În care noi ne-am descifra iubirea

Și i-am…

Ziua  celor  trei  fabule!

Fabula unei muşte

O muscă privea dosul unui cal

Avea şi ea un ideal,

Să fie luată în seamă

Să nu trăiască de pomană!

Trebuia să fie în miezul acţiunii

Şi nu de râsul lumii.

Era clar discriminată,

De peste tot afară dată,

 Trebuia urgent o rezolvare

La această stare!

Privi…

Cât s-o fi plimbat pe strună

Plânsul sufletului tău,

Ca să oglindească-n cântec

Ce-are bun și ce-are rău?

Cât din lacrima ce-ți curge

Este vis, sau este dor,

Cât din sfânta ei lumină

Este somn, sau este zbor?

Uite! Vezi? N-aș ști a spune

Dacă-al tău duios arcuș

E dulceață, sau otravă,

Prăbușire, sau…

Ciudată mi-e vremea și sufletu-i mut.

Din nori plumburii răzbate o stea

lucind enigmatic cu colți de mamut,

pupilă de zmeu și trenă de nea.

Mi-e pasul un tremur pe roșu' frunziș

- copită de cerb cu gând argintiu;

Port răni de săgeată înfiptă pieziș

sub licăr de zori răsărind arămiu.

Simt aerul greu, vânători de granit

și gustul amar…