Seară de vară de Sânziene

[Stanescu Valentin]

 

                                        Amurgul coboară precum o cascadă

                                   în tonuri ţişnind multicolore.

                              Conturul aprins stânge totul în nadă.

                         In ochiul meu tăcut tresar aurore.

 

               Fruntea-mi încordată de ziua ce s-a dus,

          mâna ta adânc unduitoare

     ca un balsam mi-o-nseninează în apus.

Gura ta e-o caldă aşteptare...

 

De niciunde apărută briza nopţii

     penduează lin frunza cea de nuc

          şi se stinge-ncet peste-naltul porţii.

               In liniştea ritmată către somn te duc.

 

                    Luna lunecă din aşternutul zării

                         şi vine vremea stelei timpurii.

                              Gândurile noastre bune se dedau visării:

                                   zorile să fie numai armonii!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela, primesc un comentariu deosebit din partea Dumneavostră. Vă spun sincer, sub vraja unei seri de vară, am scris aceste versuri cu o structură în gând, apoi am ajuns la creionul dornic să finalizeze pe hârtia albă această poezie.

Astăzi am avut bucuria de a vedea, pe la orele 14 şi ceva, un număr de 8 membri online! Începusem să mă sperii de singurătate când deschideam pagina Cenaclului şi era un singur nume, Valentin Stănescu. Să ne vedem mai des, să postăm mai des, să vibrăm mai des dincolo de tumultul zilei...

[Mihaela Popa]

o splendoare, bucuroasă las semn de lectură

[Stanescu Valentin]

Alexandru, mulţumesc pentru comentariu. Cu toţii trăim cu plăcere seara de vară singuri sau aproape de cei dragi, uneori fiind inspiraţi de frumuseţea ei glăsuind poetic. Aştept cu plăcere versurile tale. Stimă!

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă în ton cu o seară de vară. Natura descrisă frumos în culori calde!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, sunt uluit pentru acest comentariu literar pe care îl primesc precum un dar. Inginerul rătăcit printre cuvinte vă mulţumeşte pentru valoarea literară pe care o daţi vârfului meu de lance, forma grafică a poeziei mele modeste. Am fost surprins de neatenţia mea pentru cele două greşeli: ţişnind şi î-ul fără căciulă.

[Vasilisia Lazăr]

Poezia evocă frumusețea și magia unei nopți de vară, plină de imagini lirice și simbolice.

Amurgul coboară precum o cascadă/ în tonuri țâșnind multicolore.

Descrierea apusului ca o cascadă colorată sugerează frumusețea efemeră a momentului și bogăția de nuanțe ale cerului în timpul serii.

Conturul aprins stinge totul în nadă poate face referire la apusul soarelui, când lumina apune și totul se învăluie în întuneric.

Aurorele din ochiul meu tăcut este o imagine poetică care exprimă sensibilitatea și emoția privitorului, dar și o figură de stil pentru momentele de reflecție interioară.

Briza nopții și frunza de nuc prezintă liniștea nopții și mișcarea subtilă a naturii.

Poemul are un caracter meditativ și contemplativ, exprimând dorința de armonie și liniște interioară. Imagini precum luna care „lunecă din așternutul zării” și steaua timpurie creează o atmosferă de mister și de trecere spre tărâmul viselor.

Legătura cu Sânzienele, sărbătoarea tradițională românească a nopții de 23 spre 24 iunie, simbolizează magia, iubirea, fertilitatea și legătura cu natura. Dorința pentru armonii și vise bune reflectă speranța și optimismul pentru zile mai bune, pentru liniște și împlinire spirituală.

Versurile sunt pline de imagini vizuale și sonore, folosind metafore, personificări și simboluri pentru a crea un peisaj poetic bogat. Ritmul este lin și ritmat, mimând curgerea naturală a nopții și a viselor.

În concluzie, poemul „Noapte de Sânziene” transmite o stare de liniște, reverie și speranță, invitând cititorul să se lase purtat de frumusețea naturii și de magia acestei nopți speciale, în care gândurile bune și visurile capătă o valoare aparte.

ţişnind / țâșnind

Puneți diacritica la „Δ.

[Stanescu Valentin]

aDa, titlul acesta a apărut ad-hoc... în momentul în care postam poezie. Calendarul îmi arăta ziua de Sărbătoare. Astfel a apărut şi completarea de Sânziene. Să scriem colorat, să visăm color! Nu am deschis Insemnele să văd dacă ai mai adus ceva.

[Ada Nemescu]

Ce dialog ad-hoc sub influența Sânzienelor! Mă bucură astfel de întâlniri, dar mai ales versurile luminoase și colorate! aDa

[Maria Mitea]

... e real Valentine, e real, păi nu ai văzut la știri cum se rup munții ... cad peste turiști ... unde altădată erau ghețari  ... 

facilă

măi poete, talpă lată,

fierbe creerul sub toacă  ... 

ia mai scrii o poizîi, 

alfel văd cum te evapori 

                                           ... 

[Stanescu Valentin]

Maria, dacă şi-n polul boreal vremea şi-a uitat parola nu e de glumă, e real: Terra şi-a pierdut busola!

 

de căldură schimb maieul

nici la umbră nu-i mai bine

se dilată ADN-ul

fierbe apa în piscine...