Inima mea e durere, lacrima ta e cuvânt

Leagăn de plâns și plăcere, dus doar pe aripi de vânt.

Trage-vom iarăși cortina, străngem miresme în doi,

Vremea-i să curgă lumina, timpul să vină-napoi.

Ceasuri trecute să plouă, crinii să nască-nceput,

Raiul să picure rouă, nu vom simți c-am căzut.

Lutul cuprinde prea tare, știi și în brațe mă strângi,

Vine și ziua în care nu voi afla că te frângi.

Cerul va da…

 Se frâng trandafirii-n grădină, căci bruma, încet, îi ucide

cu ultima-i șoaptă, haină, se-mbracă în versuri perfide.

Se scutură clipa de viață ca frunza de ramul cuminte

și timpul, cu pasul de gheață, își scrie sfârșitul în cvinte.

Și cântecul stins de vioară chiar vântul îl poartă-n năpastă,

natura se duce să moară, amurgul dă ora nefastă.

Se-mbracă și cerul în ceață, cu ochii de plumb și de noapte,

și-i scris, în nescrisa-i…

Am învățat să caut la firul ierbii gândul

acolo tăcerea crește în spirală

rădăcinile murmură istoria îngropată

uitată de zei și neînțeleasă de oameni.

Iarba nu țipă

respiră doar tăcere

împletită din lut și uitare

se înclină cu răbdare

își notează zilele-n calendar

prin umbre scurte sau lungi

prin rouă sau brumă

prin felul în care respiră

fără temeri.

Nu cere să…

Nu-mi plac gândurile ambalate

nici bucățile mari nefeliate.

Au gust de vitrină.

În fiecare dimineață

cu un cuțit fin de conștiință

le tai în zeci de bucăți.

Le așez pe farfuria liniștii

una câte una

întorc fiecare muchie spre lumină

să descopăr clocotul surd din miezul lor

care se zbate să devină

mai mult decât decor.

În mine nu se naște liniștea

decât după ce am frânt

fiecare gând…