Nimic, nimic

[Ana-Maria Butuza]

Ce să spun –

am avut noroc.
altul ar fi zis doar:
„uite-ți camera.”

dar tu știai.
că nu-mi place
nici să gătesc,
nici să mănânc singură.
prefer să plătesc
să mi se aducă.

azi, mai mult ca oricând,
nu-s bună de nimic.
niciun gest.
niciun dichis.
mă rog…

intru.
mă așez.
rămân așa –
cu gândurile trase după mine
ca niște rufe ude.

și deodată – bam.
dulapul cu sticlării.
nici măcar cioburile
nu mă mișcă.
altădată m-aș fi făcut praf.
acum nu.

rămân
tăcută.
nemișcată.

tu intri.
întrebi:
„ce dracu e aici?”

nimic…
nimic, zic.

[Ana-Maria Butuza]

Domnule Grig Salvan,

vă mulțumesc din suflet pentru fiecare lectură atentă a textelor mele, pentru modul profund în care le pătrundeți sensurile și pentru încurajările care mă ajută să merg mai departe în dorința de a scrie.

Sprijinul dumneavoastră e un gest pedagogic de care am cu adevărat nevoie, mai ales în această teamă constantă de a mă exprima în public.

Vă mulțumesc!

[Grig Salvan]

O scurtă secvență cinematografică a vieții noastre cotidiene în care nimicul domnește peste tot ca un „zeu al zilei”, dar în care trebuie să ne păstrăm calmul și echilibrul și să luptăm cu lehamitea ce ne pândește la fiecare pas...

[Mihaela Popa]

o abordare interesantă

[bolache alexandru]

O poezie de stare, o poezie despre... Nimic. Un motiv poetic pentru o poezie modernă.

[Vasilisia Lazăr]

Poemul pare a fi o introspecție asupra unei zile grele, în care totul pare să fi fost consumat, iar eul liric se află într-un moment de tăcere și reflecție, în care cuvintele lipsesc, iar gesturile sunt absente, dar gândurile sunt încă agitate, ca niște rufe ude - încărcate de emoție și necurățate. Prezența persoanei invitate în situație, care întreabă „ce dracu e aici?”, accentuează sentimentul de alienare și de neînțelegere, iar răspunsul „nimic” pare a fi o barieră, o încercare de a ascunde adevărata stare de suflet. Titlul „Nimic, nimic” și repetarea cuvântului „nimic” în final sugerează sentimentul de gol, de lipsă de sens sau de lipsă de speranță, dar și o încercare de a minimaliza sau de a ascunde durerea. Cel puțin interesantă ideea din acest poem.

[Ada Nemescu]

Cred că surprinzi prin franchețe. 

Mai apoi curgerea sfoară a poemului tău îl ține pe cititor ancorat în realitatea povestită. Per ansamblu se poate spune că este o definiție (mai largă) a nimicului. aDa

[Ana-Maria Butuza]

Mulțumesc!🙏

[Maria Mitea]

Un poem cum rar citești, ca un magnet duce cititorul în starea nimic-ului.

Felicitări!