Sunt...

[Monica Pester]

Sunt lacrimă de început, a celui de abia născut

Din spumă albă, val de soare și cu aromă de cicoare

Sunt urma unor pași cerești pe care-n piept îi ocrotești

Când ploaia dă iar să înceapă, cu norii grei, mustind de apă.

Sunt umbră-n dor de lună plină, ce îmi apare în grădină

Cu tot amurgul ce coboară când încă nu știi că e seară

Sunt curcubeu înfiorat,  în șapte suliți marmorat

O vrajă, țesătură fină, din marea-ntreagă de lumină

Toate-acestea sunt în mine, sunt sculptate, sunt divine

Eu sunt parte din resort și-acum reprezint un Tot

Sunt trimis din lumea mea, s-o reconstruiesc pe-a ta

Să-ntorc   cheia vieții  noastre, în respir de flori albastre.

[Mihaela Popa]

semn de popas

[Monica Pester]

Plecăciune, Poete, am înțeles tot !

[petrut dan]

Rămân la părerea de acum două texte, de la cel de aici și de la toate pe care le vei scrie în vers clasic, mă abțin!) Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Nu sunt clare, strofa 3 e în alt registru, are altă melodie, ia verifică. Am ajuns exact de unde am pornit, cu diferența că „ceasul” a fost înlocuit cu „cheia”. A doua variantă de care zici, cea cu cheia, probabil a fost doar pe documentul tău.

[Monica Pester]

Da, draga mea, Lisia , așa este. Prima variantă era - ceasul -. De-abia a doua a fost  - cheia - .   Am pus - cheița -  pentru că vraja ta personală de mentor m-a acaparat. Acum lucrurile sunt clare. 

Mulțtmesc pentru ajutor și indreptări.

[Vasilisia Lazăr]

Eu am găsit aici „ceasul”, și nu „cheia”, înseamnă că au fost mai multe variante. Asta nu e rău. Dar vezi tu, strofa a treia, în forma aceasta, se detașează de primele două, dar cum dorești... Eu mi-am făcut datoria. :)

[Monica Pester]

Vă mulțumesc mult amândurora, Lisa și Gina,  am revenit la  - cheia - , varianta inițială.

Sunteți un sprijin real pentru mine , mai ales când îmi apreciați scrisul !

[Vasilisia Lazăr]

Da, Gina, eu am sugerat „cheița”, deși n-am fost deloc mulțumită, dar n-am găsit nimic. Era „ceasul” inițial, dar eu am simțit că acolo trebuie un cuvânt din trei silabe, ca să fie ca în strofele precedente, dar e mai bine „cheia” sau „ceasul”, chiar dacă sunt din două silabe. Mea culpa! :)

[gina zaharia]

Eu aș fi preferat să-ntorc cheia vieții noastre...

Ești un amalgam de stări plăcute.

Sunt trimis din lumea mea, s-o reconstruiesc pe-a ta. Foarte frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Ritmul este bun până la ultima strofă, acolo se schimbă întreg registrul. De altfel, o poezie interesantă, scrisă puțin altfel decât ne-ai obișnuit. Am citit cu drag!

Aș recomanda o variantă, dar poate găsești și altceva, ar fi păcat să nu păstrezi aceeași melodie până la sfârșit. :)

Toate acestea sunt în mine, și sunt sculptate, sunt divine

Eu sunt o parte din resort și-acuma reprezint un Tot

Fiind trimis din lumea mea, să o reconstruiesc pe-a ta

Să-ntorc cheița vieții noastre, în respirări de flori albastre. (acolo unde era „ceasul”, trebuie neapărat un cuvânt din trei silabe, pe moment n-am găsit altceva).