Prin ochii mei

[Florin A.]

                                           15 Octombrie 2018

Prin ochii mei

viitorul devine trecut.

Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?

Lumina care îmi inundă ochii,

se pierde în adâncul sufletului meu:

nimic mai cald, nimic mai rece,

nici ploaia de vară ce repede trece

nu capătă altă formă,

alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!

Închid ochii,

nimic mai există!

Printre scântei, în sinapse, se naște un gând:

că totul meu este, crescând asimptotic,

limitat de al meu crezământ -

doar ceea ce se poate cuprinde

la umbra acestui suflet sărac.

Ostenită, se așază ideea

că totul imită ceea ce eu am visat,

nimic mai concret, nimic mai abstract!

Chiar și lumina

simt cum mă roagă să o trăiesc:

să-mi fie milă, să am de grijă

din ce în ce mai rar să clipesc,

căci pleoapele mele îi sunt călăul

și o strivesc!

Mai curată, mai vie, mai caldă,

sărmana, cum să existe altfel în noapte,

altfel decât eu o pot imagina?

[Grig Salvan]

Celebru dicton cartezian „Cuget, deci exist” pus în operă poetică la un mod destul de interersant și incitant. Și solipsismul la fel, „închid ochii/ nimic mai există”. Deși aici sună puțin forțat, artificial, în limba naturală se pune negația „nimic nu mai există”. Frumos spus  „Chiar și lumina/ simt cum mă roagă să o trăiesc”. Totul există doar pentru că e trăit de mine, totul se cere trăit prin mine. Deși aici „totul meu” sună puțin „feisbucist” și banal.

[Mihaela Popa]

am rezonat cu

"

Ostenită, se așază ideea

că totul imită ceea ce eu am visat,

nimic mai concret, nimic mai abstract!

Chiar și lumina

simt cum mă roagă să o trăiesc:"

[Vasilisia Lazăr]

De fapt, dacă țineți în mod deosebit să scrieți și data când a fost scrisă (deși nu văd rostul), asta se face la sfârșitul textului, în niciun caz la început.

[bolache alexandru]

Poezia are esență însă uneori exprimarea este pe alocuri nefericită. Se poate reveni asupra ei. Nu trebuie pusă și data...

[Vasilisia Lazăr]

Totul meu - o sintagmă penalizată de literați. Eu aș renunța de urgență la ea. 

Închid ochii,

nimic mai există!

Deși e logic, exprimarea pare puțin forțată. Mai degrabă spuneți nimicul există. Părerea mea.

Am citit cu plăcere.

[gina zaharia]

Frumos poemul (simt cum mă roagă/ greșeală de tastare).

Plăcută imaginație! Aprecieri!