Noapte de iunie

[Corneliu Neagu]

Cânta deasupra pasărea măiastră,

pădurea tremura cuprinsă de fiori,

iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,

se rătăcea prin teii încărcați cu flori.

Creștea în zare luna tremurândă,

noi o priveam uimiți, sub cerul de oțel,

când umbrele, plecate să se-ascundă,

pluteau în spatele cetății, sub crenel.

Măceșii peste zid dădeau în floare,

se agățau în gard cu spinii de uluci,

privind mirați văzând cum mă seduci,

la pieptul tău strângându-mă mai tare.

Abia atunci, uitându-mă mai bine,

păgâne năluciri vedeam în ochii tăi,

mă-ndepărtam, să mă desprind de tine,

dar mă trăgeai să vin în brațe, înapoi. 

Dar m-a cuprins o vrajă, dintr-odată,

pluteam în lumi de vis, departe-n infinit,

nici nu mai știu ce-a fost, dar m-am trezit,

căci se rupea, deasupra, bolta înstelată.

[Corneliu Neagu]

Nu am putut răspunde individual tuturor pentru că m-am infectat cu COVID și mă aflu într-o stare de sănătate deplorabilă: Vă mulțumesc tuturor!

[Ada Nemescu]

Vis parfumat cu tinerețe și iubire.

Sentimente nobile înfloresc în cuvinte.

Am citit cu plăcere, aDa

[Chris]

Foarte frumos!

[Grig Salvan]

Noapte de iunie, noapte de foc. Foc din cer, foc din sufletul aprins de iubire și dor, de dorințe păgâne și ispite tainice. Noapte de vis, cu descrieri fantastice, în culori mirifice și în cuvinte armonioase, bine alese. Atmosferă de „vrajă”, iar ultimul vers e magistral: „căci se rupea, deasupra, bolta înstelată”.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu drag și prietenie, Mihaela Popa, pentru acest comentariu Frumos! Onorat!

[Mihaela Popa]

o noapte diafană, un farmec deosebit

"Măceșii peste zid dădeau în floare,

se agățau în gard cu spinii de uluci,

privind mirați văzând cum mă seduci,

la pieptul tău strângându-mă mai tare."

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu drag și prietenie, Alexandru Bolache, pentru acest frumos comentariu! Onorat!

[bolache alexandru]

Iubirea aduce cu sine o stare de beatitudine, e ca un vis din care nu vrei să te trezești... Admirabil ați surprins această stare mirifică sub bolta înstelată! Luna, bineînțeles, martirul atâtor iubiri prezentă și ea și nelipsita nostalgie care prezentă în toate poeziile dumneavoastră aduc farmec deosebit!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc cu prietenie și respect stimată doamnă Vasilisia Lazăr pentru acest comentariu neasemuit de frumos care mi-a umplut sufletul de bucurie. M-a impresionat frumusețea textului și răbdarea dumneavoastră dovedită de-a lungul întregii analize literare pe care ne-ați oferit-o aici cu multă generozitate. Sunt mândru că vă regăsesc constant printre cititorii mai cei mai avizați, citind cu mare bucurie comentariile pe care le scrieți cu profundă dedicare profesională!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem cu multe imagini vizuale și senzoriale, care evocă o atmosferă magică și nostalgică, onirică, specifică unei nopți de vară. Autorul utilizează un limbaj metaforic bogat pentru a crea o scenă de o frumusețe efemeră, în care natura și sentimentul iubirii se împletesc. Structura poemului este fluidă și lirică, alternând între descrieri ale elementelor naturii și reflecții personale asupra iubirii și dorinței. Imagistica folosită, precum pasărea măiastră, pădurea înfiorată, luna tremurândă, și elementele naturale precum teii și măceșii, creează un cadru de basm, dar și de introspecție profundă. Poetul pare să fie prins între dorința de a fi aproape de persoana iubită și curiozitatea de a descoperi adevărurile din ochii acesteia, chiar dacă aceste adevăruri sunt ascunse sau iluzorii. De asemenea, poemul exprimă sentimentul de vrajă, de magie, și dorința eului liric de a rămâne în acea stare de vis, chiar dacă realitatea îl împinge înapoi, spre lumea cotidiană. Finalul, cu imaginea bolții înstelate care se rupe, simbolizează sfârșitul acestei nopți magice care înseamnă, de fapt, trezirea din vis. Este un poem care explorează frumusețea unui moment efemer, magia iubirii și fragilitatea visului, utilizând un limbaj poetic plin de imagini sugestive și simboluri ale naturii și ale emoțiilor profunde. Felicitări!