Străveche povară de mine purtată

Din nouă ceruri venită treptat,

Imensă-n miez și neașteptată,

Ca visul de noapte devoalat,

Trecutul mă doare, vreau să plec,

Spre margini de ape, într-un izvor,

Munții să-i urc și coșmare să trec,

Să dau lumină, culmi să dobor,

Vin de departe, din știut Orion,

Sunt suflet ce nu se mai zbate,

Levantul se-nchină ca amfitrion,

Doar umbra prin mine…

Un murmur tresare la margini de crâng,

O rază de soare aprinde tăceri

Pe umeri de ramuri punând mângâieri,

Prin văi și pe dealuri zăpezile plâng.

Un zvon din înalturi coboară-n zăvoi,

Dar nori de balauri pe culme se strâng

Și-ar vrea peste plaiuri să…

ecranul ne digeră încet

și eu îți cos umerii din umbre 

mobile

you're the one that i want

.

un bărbat fără trecut

aer cald care îmi apasă sternul

.

te simt – o pulsație străină pe cearșaf

ecoul care nu a bătut niciodată la ușă

.

barba ta îmi zgârie obrajii

în timp ce pe fundal se cântă

despre nopți de vară

.

adolescenți bătrâni 

și pescărușii latră…

Uneori sunt verdele ierbii

Prin care arunci furnicilor

Boabele secundelor nocturne,

Uneori tremur ascultând

Respiraţia frunzelor

Ce şoptesc povești despre noi

Când descoperim la un colț de stradă

Intrarea spre rai,

Atunci ne strigase un înger

Trecând în fugă

Spre măcelul ce începea

Dincolo de munți,

Uneori am senzația de carmin

Când îți muști buzele

Ce nu mai vor să…

Am adormit târziu, cu gândul la tine,

și-n somn s-a stins lumina, dar în suflet mă mistuia dorul,

Tu erai condorul ce mă purta spre zări de vis,

unde norii se împleteau cu iubirea noastră-

o iubire fără început și fără de sfârșit

ca un ocean fără țărm în care sufletele noastre se pierdeau și mereu se regăseau;

Ne-am cufundat într-o pădure adâncă, unde copacii înălțau rugăciuni către cer

și parcă ne-am pierdut urmele,

dar în inimi ne-am regăsit, într-un…

Tu calci prin sufletul meu

cu tălpile goale

și, dintr-odată,

vechile podele de lemn

cu iz de ceară și pași absenți

nu mai scârțâie a singurătate,

ci cântă.

Ecoul fiecărui pas

vibrează ca sufletul plin

al unui violoncel

trezit în cutia de rezonanță

a pieptului.

Îți simt atingerea fără mască-

o fărâmă de tihnă

cu iz de lemn descântat

unde zgomotul de ieri

s-a topit într-un adagio

al…

Arde carnea înlăuntru, sunt făcută din eter, 

Zbor cu sete peste vrajbă, peste lupi cu dinți de fier

Mă înalț să-mi văd cărarea, drumul ce m-a însoțit 

Dar în urmă-s numai gratii, nici un abur de iubit.

Umbre multe se adună din trecuuri…

Ascult de la marginea serii

Se-aude un cântec de ape

Și murgii pornesc să se-adape

Din clarul albastru de lună

Un foșnet timid mă întoarce

Tu stai cu privirea tăcută

Precum o poveste țesută

Pe pânza de verde a vieții

Iar timpul ne trece prin vene

Și până la capătul lumii

Frumos ne încântă salcâmii

Cu florile albe de gheață

Nu mă vezi, dar m-auzi,

Ecoul-sămânță-n al minții fagure,
Reușești și păcatul să-l lauzi,
În fiece-slovă-ți sunt mugure.
De mă nasc din lumină acută,
Din forfotă aripi cerești,
Ori am rădăcina prea-slută,
Din colcăie smoală, tu crești
Când știi și vrei să m-alegi,
Când pâine îmi dai și pârâu,
Lumină ajungi să culegi
Ori cruce mă legi cu un frâu.

doar în vis te mai văd, când glasul te cheamă

și-n noapte se zbate dorul meu mut,

te-apropii ușor, zâmbind fără teamă,

dar chipul e abur, iar glasul pierdut...

rămâi lângă mine doar cât o clipire

apoi te destrami în al zorilor fum,

dar inima mea, bătând în neștire

te caută-n van în al zilelor scrum...

în vis ești aproape, în lume departe

doar noaptea îmi dă ce lumina mi-a luat,

un strop de speranță, o fugă de moarte,

un…

Să conducă în pădure

tot ce mișcă și e verde

să trăiască nu să fure

pentru alții nu ai crede

Tot ce mișcă și e verde

se vrea câinele  un rege

doar cu lătrături incerte

să-i facă pe toți…

Întunericul pământului cuminecă povață
În rădăcini de copaci și de oameni, licoare
Străpunge pântece piatră cu sete de viață,
Înfiripă visare în umbra ascunsă în soare.

Amurgul adoarme în leagăn fir de safir,
Strecoară în minte o luntre, trecutul dubit,
Purtată pe brațe de șoapte de-'ntâiul zefir,
Din facerea lumii la fel dar mereu osebit.

două picături de ploaie 

ecoul norilor

ne dăm drumul în

gol

spre abisul luminii

plutim

fără a lăsa urme-n aer

amintirea căderii,…

Îmi reamintesc iubirea,

chipul tău-

o amintire diafană,

pictată pe vălul iluziei,

versurile înflăcărate

susurând jurăminte,

eterne vâlvătăi,

ce dansau fantastic

în ritmul fierbinte

al sângelui și

luminau feeric

arderea,

pieirea...

și focul.

Am ascuns petalele
vorbelor tale
în buzunarul cămașei.
Parfumul lor
îmi acoperă rănile
cu săruturi.

Ca pisicile,
visele torc
sub ferestre
și pictează
în irisul ochilor
fire de iarbă.

Cobor fruntea
între brațe firave,
agățate cuminți
între cer și pământ.
Adun ceața
într-un pahar cu rosé
să las apusul
să curgă.

în timp ce noroiul mă sorbea ca și când

eram un pantof fără legătură

tu râdeai sau plângeai undeva

între un dezgheț și o viitură

te-am văzut cu degetul îndoit lângă buze

ca un semn de…

Îmi reamintesc pasiunea-

fierbinte, fără chip,

arzând în vâlvătăi,

născând eterne peceți

peste răsuflări amestecate,

pictând feeric săruturi,

culori împerecheate în jurăminte,

șoptite de sângele din vene,

năvalnicul șuvoi viu

restrâns magic în flacăra îmbrățișării

și jăraticul certurilor,

ce au ars  împăcarea,

petrecându-le spre abisul eșuării

pe un nisip ars, fără de mare,

lăsându-mă înzestrată

cu…

Neuitarea – balsamul amintirii

un praf magic dulce-amărui presărat

peste colțul sfărmat al sufletului,

ori, poate, o rană deschisă,

ce-și revendică vindecarea,

cernând simboluri atemporale

adunate în poeme.

Streașină-n cer, ploaie obsesivă

Trimite mistic  semnal așteptat,

Scoală, femeie, deja-impulsivă

Ești unica-n slavă, prunc de-mpărat,

Ridică-te, umblă, împrăștie ceața,

Și multele pulberi din sufletul tău,

Strânse  febril în anii când gheața

Izvora din icnet de plâns și de hău,

Zdrobește șarpele ce te înfășoară

Trezește zorii să vină mai grabnic,

Clepsidrele vechi acum să…