obișnuiesc să vorbesc ploii

prin geam,

urmăresc dârele lăsate de stropi cu buricele degetelor,

de parcă aș căuta plăcerea unei femei,

mă abțin de la lucruri vulgare.



am buzunarele pline de dragoste,

mărunțiș,

plus

cel mai bun tutun pentru clipele premergătoare,

îmi permit să blufez cu ochii spre stele,

sunt idealul oricărei epoci, pot face orice

cu imaginea mea răsturnată.



am nevoie de soare,

îmi pun mănușile până…

                                                              De la un gând de Rainer Maria Rilke

De hăul ăsta, cum să treci?

E toamnă și-n ceruri e târziu

Cad frunze moarte pe poteci

Și se strecoară-n sufletul pustiu

Când vântul degetele-și plimbă

Peste culoarea toamnei

Nespusă în vreo limbă...

Și totul cade-n Univers

Dar timpul nu se mai amână

Cum poți cuprinde…

Înnobilat mi-e blazonul

ce-l las în paragină!

Acceptate sau nu,

din ceţuri în disipare,

ştiute-s doar de tristeţi

cicatricele de pe trupu-mi.

Genunchiul julit,

palmele rănite,

găvanul din tâmpla dreaptă,

obrazul desfigurat

– hrană pentru viermi ori cenuşă –,

de care tu râzi,

sunt dovezi c-am avut înfrângeri –

monede cu care mi-am plătit victoriile!

De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată, 

Lăsați-mă să mă târăsc  spre soare;

Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartă

Anestezia vremilor…

Am răscolit crâmpeie roșii de lumină,

Trecând vătraiul prin jăratecul fierbinte

Și-am ascultat, cum se prelinge în surdină,

O melodie-n gândul meu, să mă alinte.

Obrajii albi au căpătat, atunci, culoarea

Din mângâierea flăcărilor întețite

Și fierbințeala izvorâtă din candoarea,

Plină de taină, a cuvintelor rostite.

Aripi de foc se înălțau, crescând în șoapte,

Ca într-un dans cu unduire pasională,

O-mbrățișare de dorințe spuse-n…

De ce te mai întorci acasă, tată? –

doar știi prea bine, casa-i dărâmată,

în locul ei găsești o alta casă,

solidă-n ziduri, mult mai arătoasă,

dar nu este la fel de primitoare

precum căsuța noastră cu pridvoare.…

De veacuri ai rămas la fel:

"Nemuritor și rece",

Doar chipul meu pătruns de zel

Se scutură și trece.

Când trupul încă-nfierbântat

Să te cobori te cheamă

Tu, auster și-ndepărtat

Nu vrei să bagi de seamă.

Prin infinitele tăceri

Speranța mea albastră

Se-nalță-ncet, spre nicăieri

Prin ochiul de fereastră.

Cu nouăș'opt de amintiri

Visez (deși sunt trează)

Că vii din veșnice fiiri,…

De mii de ani există în teama de neant

O ne-mplinire-adâncă, atavică și tristă,

Un gol la o răscruce, periculos, gigant,

Cuvant de îndoială, ce-n suflete persistă.

Că suntem holograme-ale Sursei, fiecare,

E-un fapt incontestabil și fără de soluții

Ne e sortit-o karmă aleasă, pentru care

Trecem experiențe ce pot muta și munții

Și totuși, știm momentul ce ar deschide ușa

Luminii, să pătrundă și cursul să îl…

Auzi cum se mişcă

Discret,

Mecanica oaselor?

Catedrala de calcar în care

Bătaia inimii este ca un ecou

În ferestrele ochilor,

Ca un ciocănit la geamul dinspre mările nemuririi,

Cât de mult ne iubim chipul atât de subţire,

Atât de fragil încât

Îl ascundem sub straturi albastre şi aurii,

Îl strângem în armuri uşoare să nu simţim

Cum devine un altul,

Oră de oră,

Secundă din…

de ceața unei furtuni

m-am ținut cu mâinile goale

după cum urlă

trebuia să-l scoatem afară

orice rană se prinde

cu fața spre răsărit îl purtam pe umeri

fără să-i atingem trupul

să nu fim singuri îmblânzisem o vulpe

mi-am luat femeia să trec munții

vântul a suflat peste mine până

m-am întors ca un foc pentru iarnă

firele de iarbă vorbeau între ele

pe întuneric la prima răscruce un…

În satul meu arhaic

Cioplit în diadema dealuri verzi

Se spun povești

În care Tu nu crezi....



Se spune ca acolo, după deal

De multe ori

Venea la stână Decebal

Să poposească la păstori

Gusta din țuică și mâncare

Gătită special de sărbători...

Și închina cu fiecare....



Aici în sat

Sunt casele pustii

Iar holdele-s cu mărăcini

Ogrăzile nu au copii

Plecați sunt toți printre străini

Și nimenea nu mai…

Furtuna o rupse din zborul spre cuib

și-o duse în locuri străine;

Zdrobită, năucă se zbate prin glod,

în trestii, sub ape saline.

Agață cu ciocul un fir de rogoz,

se rupe și…

Eu mă strecor prin labirinturi,

O fac de veacuri, doar tu știi,

În sânge am tone de sloiuri

Să mă înghețe până vii.

Ai fost plecat atâta timp

Că m-am născut de zeci de ori

Și leagănul tău din Olimp

M-a-nlănțuit, ca tu să zbori.

Fantomă de-ai fi fost, erai

Biet trăitor în lumi proscrise

Dar ești eternul, Noul Crai

Din serile cu aur scrise.

Când Luna-ncepe să-și ridice

Încet, securea…

Voi adormi din nou cu tine-n gând,

Sub pledul pleoapelor, ce le-am închis.

Să te-ntâlnesc la margine de vis,

Voi răscoli dorințe, rând pe rând,

Iubindu-le misterul interzis.

De-ai ști de câte ori am căutat

Măcar în vis o urmă de sărut

Și cât de-adânc în carne a durut

Suspinul pentr-un dor necugetat,

Negat și alungat din mine!…

semnele mele de întrebare
au crescut odată cu mine
ba mai mult
eu am rămas mică
și ele tot cresc
cresc
strivindu-mă ca pe o boabă de strugure

Plecarea ta ce ieri mă-nfiorase,

Pictându-te în chip de corifeu

În apă neagră sufletu-mi lăsase

Știind că am iubit un semizeu.

Acum nu mă mai iert, orice aș face.

Când toți se-adună în Olimpul lor,

Inima mea în cioburi se preface

Dar am uitat definitiv cuvântul, dor

Și încă-mi reaprind neîncetat

În lupta mea pentru posteritate

Puterea de-a salva ce am păstrat

Icoane vechi cu sensuri…

Mlădie și hoinară-i Simplitatea, 

Bucolic fluierând prin grâne coapte;

Rotesc în juru-i mreje murmurânde

Și lăzi cu-amețitoare…

eu sunt o coajă de suflet

pe care a alunecat destinul 

strivită de roțile dragostei

pe o stradă cu sens unic

privirile sunt vinovate 

când privesc curcubeul

dar mâinile sunt…