Crai Nou

[Monica Pester]

Eu mă strecor prin labirinturi,

O fac de veacuri, doar tu știi,

În sânge am tone de sloiuri

Să mă înghețe până vii.

Ai fost plecat atâta timp

Că m-am născut de zeci de ori

Și leagănul tău din Olimp

M-a-nlănțuit, ca tu să zbori.

Fantomă de-ai fi fost, erai

Biet trăitor în lumi proscrise

Dar ești eternul, Noul Crai

Din serile cu aur scrise.

Când Luna-ncepe să-și ridice

Încet, securea printr-o voltă

Vin meteori ca să-i dedice

Un șevalet pictat pe boltă.

Comete țes pânze-alburii

Din cozi aprinse ca făclia,

Eu sunt neviul dintre vii,

Nu-ți întrerup călătoria.

Și chiar continui să mă nasc

Din an în an, din veac în veac

Sunt Ou Generic din Damasc

Și pentru asta tu-mi dai leac

Cobori și urci ca un ceasornic

Pe strune vechi de violine,

Cu-n șir de vieți îmi ești datornic,

Fiindcă-s creată pentru tine.

[Chris]

frumos! am remarcat si eu observatiile d-lui Gabriel Oprea si chiar ma pregateam sa spun ca versul:

În sânge am tone de sloiuri - imi da din nou senzatia aceea, stiti dv care :))

[Gabriela Raucă]

Frumoasă poezie, Monica! Un spectacol desfășurat pe scena Universului.

Prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem frumos și, de data aceasta, curge și foarte bine. Eu aș ține cont și de sugestiile lui Gabi. 

Felicitări!

[Monica Pester]

Dane, medalia asta de la tine sper să aibă continuare, măcar la același nivel, în scrierile mele.

Mulțumesc frumos!

[petrut dan]

Mult mai frumos decât alte poeme scrise de tine! Felicitări, chiar dacă acolo ai pus neviul dintre vii, se înțelege perfect mesajul, nu îngreunează cu nimic nici lectura, dimpotrivă,se încadrează, și nici înțelegerea ideii, mi-a plăcut tare, cu drag!

[gabriel cristea]

Frumos! Mai trebuie totuși puțin lucrat, Monica. 

 ,,În sânge port albastre sloiuri, 

Să mă înghețe până vii."[...] 

,,Din an în an, din veac în veac

Sunt Ou Generic din Damasc

Îmi ești ispită, dar și leac" [...]  - ar suna mai poetic! 

[Mihai Katin]

Și chiar continui să mă nasc

Din an în an, din veac în veac

Sunt Ou Generic din Damasc   

m-am  oprit  aici  pentru  ca  in  minte  s-a  strecurat  un nume,Dan Barbilian ....un poem de esente  si  esential  ,ce dorinta  arzatoare  de  a scrie!!!!