În prag de vis, cu dorul călător,

te mai zăresc trecând câteodată

prin  amintirile ce vin în zbor

pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Ajunge frigul pe un vânt tăios,

tu pleci cu trenul rătăcit în…

aș vrea să spun peste ani că scrisul a însemnat

o pedeapsă

un consum pentru care nervii

nu au fost pregătiți să-și devoreze sinapsele

așa cum o lupoiacă își mănâncă puii

 

din lipsa apei



greu îmi imaginez ploaia

semnul acceptat și de ingineri pentru abundență

am făcut un altar în dreptul ferestrei

să-i pot vedea și pe dumnezeu și pe diavol

 

în timpul acesta mi-a părut rău și-am iubit dulcele

așa cum popoarele migratoare au devenit…

Inocența aceea a lui atinsese cote astrale.

Îi comanda, stereotip, vântului,

să-și închidă aripile, soarelui să se

rușineze de strălucirea sa,

iar propriei umbre

să nu-l mai plictisească pe înserat.

El, ca un faraon, își trecea în revistă victimele,

cu un zâmbet serafic dar dominator,

aproape de insolență.

Inocența mea, în schimb, încă scurma în pământ 

după o îmbrățișare sau, măcar, un biet surâs.

Eram…

Nu văd, să ai cumva talent,

Dar văd tupeul insolent,

Văd versul tău fără pigment

Ce-ți curge frust... și purulent...

Îți văd acutele sfidări

Și cum alergi spre validări,

În disperate nerăbdări,

Dar ai scăpări!

Și-n maratonul iminent

Văd cum îl pupi intermitent…

nu este o corabie

vântul

sfâşie pânze din mâini,

un nu-ne-mai-întoarcem flutură

capul de mort,

orizontul -

val nesfârşit ce ascunde

straturi de smog;

nici măcar ceaţă,

iubito,

un apus cu gânduri știute numai de noi

coboară prudent între lumi...



ploaia ne face urâți,

păstrăm deoparte din somnul furtunii,

greutatea&frigul întârzie

barca 

femeia mea de gânduri -

noaptea

spintecă…

Aspră ca rubinu-i toamna care-ncepe

Plouă cu hrisoave aduse de vânt.

Doar zeița muză, blânda Euterpe

Poate sa-i închine versuri ca descânt.

Vine iute-n valuri, nu se mai oprește

Plouă cu suspine de se rupe cerul,

Nici când suflă vântul nu încetinește

Și în duritate, vrea să-nvingă fierul.

E mai rea iùbirea care pleaca-n toamnă,

Nu se uită-n urmă, a tăiat respirul,

Chiar de-i ești dublură, asta te…

Vântul bate, crengi încurcă, 

Nu sunt strune de vioară;

În văzduh, ca la poruncă, 

Fâlfâie subit o cioară. 

. 

Croncănitu-i scurt îmi trece

Prin auz ca un fior;

Vremea încă nu e rece, 

Dar aspectul e minor...

. 

Ziua scade, noaptea crește –

Se cunoaște poezia;

Dorm mai mult, dar îmi sporește 

Iarăși claustrofobia. 

. 

Soarele blazat oferă 

Niște raze într-o…

femeia aceea

care tot țese

pânza unei cămăși

pe care nu o va îmbrăca

niciodată

vreun bărbat

acea penelopă

la care nu se va mai întoarce

un ulise rătăcit

femeia în sufletul căreia

s-a strecurat viclean toamna

așa cum se furișează hingherii

pe lângă câinii comunitari

femeia cu zâmbet

de floare rănită

care se îndrăgostește

din când în când

doar în speranța

că va…

au modelat artiștii
iubitule
ce nu ne-am spus
și acum lucrează
să scoată
inima
din coaja de castană

pământul e plat

înainte era rotund

dar lumea e într-o continuă mișcare

azi soarele răsare de la est

dar în oglindă în 

harta lui Piri Reis

Antarctica nu e acoperită de…

Cei mulți mă numesc vrăjitoare

și de mine speriați se feresc,

am fost cândva ruptă din soare

mlădioasă, cu chip îngeresc,

voi știți că sunt vindecătoare

și cu drag să-nnoptați vă primesc

în căscioara mea nu prea mare,

unde turte gustoase dospesc,

de grinzi atârnă plante de leac

și usturoi, strigoi să gonesc

mai întâi vă poftesc în cerdac,

m-am dezobișnuit să vorbesc

hai, să beți ceaiul de sunătoare,

motanul meu ei zic că e…

Mângâie-mi buza, petală a gurii,

Privește-i belșugul lucirii de jar!

Răsfrânge-o ușor și primește-o ca dar,

Ca recele ploii în timpul căldurii.



Lasă-ți răsuflul în colțul curburii

Să-i simt lunecarea, o clipă măcar.

Mângâie-mi buza, petală a gurii,

Privește-i belșugul lucirii de jar!



Să-învie nectar în miez, prăjiturii,

Degustă-i dulceața…

N-a fost, desigur, pură întâmplare

că ai venit atunci la început de mai –

în ochi aveai doar semne de-ntrebare,

din vorbele-ți rostite se năștea un rai.

Mă-nvăluiau cu-o vrajă absolută

curgând spre mine-n valuri, ca un…

Și ca azi, revăd și mâine, ziua când ne-am întâlnit.

Mă plimbam printre ruine și, deodat-ai răsărit.

Îmbrăcat în pânză albă ca un principe-n deșert,

Ca un înger fără aripi, purtătorul de secret.

Aveai jar în ochii-albaștri, un safir neînceput,

Și la brâu purtai centura maurilor din trecut.

M-ai privit și din adâncuri parcă s-au deschis portaluri

Amintirilor din viața dinainte de centauri.

Noi, pe inorogi călare,…

Când simfonia zilei ajunge la sfârşit

Şi soarele-şi închide o geană după deal,

Pornesc, încet, cu mersul uşor şi liniştit,

Înspre odaia-mi dragă, cu-aromă de santal.

Oglinda, la intrare, cu rama învechită,

Îmi ţintuieşte pasul şi-o clipă mă privesc.

Mă văd ca şi-altădată şi un surâs părelnic

Îmi înfloreşte chipul, făcându-l fecioresc.

Fragmentele de vise sfărmate la picioare

Şi cioburi mici de gânduri,…

Să-mi dai ce nu mi-ai dat odată,

Să-mi spui ce nu mi-ai spus nici ieri,

Întoarnă-mi dragostea, curată,

Găsește-mi loc, pe nicăieri.

Când mă întorc din veacul meu, 

Prind stelele cu mâna, dar

Nu te mai simt când îți e greu

Și teama sapă, în zadar.

Am colindat cu tălpi golite,

Și-adânc rănite, pân-la os.

Nu te-am aflat. De ce iubite,

Mă iau copacii-n serios?

Te-am căutat, gură…

S-a înserat de mult şi toate tac.

O mică stea mai pâlpâie agale,

Pe creanga ruptă-a unui vechi copac,

Într-un decor cu întâmplări banale.



De la fereastră toate-mi sunt senine,

Bacovia mă trage de tristeți.

Ascult secundele cum trec prin mine,

Apoi, se scurg în ore prin nămeți.



Şi ninge strâmb şi ninge nebuneşte

Nu se mai vede cerul şi pământul.

E totul alb şi noaptea mă orbește,

Iar de un timp a-nnebunit şi vântul.…

ca un zeu plictisit, din vârful olimpului
îmi vine câteodată să săr -
rebegit și nocturn ca bufnița timpului
durerea mea-i cam trasă de păr

în hruba mea din răscrucea vântului
îmi iau gândurile în răspăr
pe-o stâncă la marginea pământului
doi oameni împart un măr...

acesta - zic eu - adevăr...