În oraşul de pe Bosfor

m-am rătăcit mulţi,

foarte mulţi ani.

Am trăit mai întâi

printre visători şi golani,

mai apoi am muncit cu simbrie.

Am avut şi zile mai bune,

cu narghilea şi sarailie.

De multe ori zăcând pe covor,

aşteptam să zboare cu mine

în coloana de praf auriu,

venită la aceeaşi oră

prin ferestruica din luminator

şi să mă ducă la tine.

Uneori auzeam sunet de strune,

îmbătătoare miresme de şerbet,

mă ameţeau…

La geam coboară-ncet aceeaşi seară,

cu sacul plin de umbre rătăcite,

iar mintea, încolţită ca o fiară,

e un salon de dansuri îndrăcite.

.

Hai, prinde-te şi tu în dans, iubito,

ce poţi să faci…

Aud orologiul bătând sacadat

Și pleoapa îndată-mi tresare,

Timpul dă un mesaj complicat,

Spunându-mi de vremi viitoare.

Să număr uitările, peste decade,

Hiperbola vieții mă…

Ultimele văpăi ale privirii tale

aidoma apusului sau răsăritului,

- doar Zamolxe poate ști -

războinicule,

se transformă în roua ierbii fragede

și-n…

ascunde-te frumoaso în mantia iubirii

și lasă-mi doar izvorul al mângâierii reci

când vârcolaci tresaltă în nepăsarea serii

tu încă stai ascunsă sub lună și petreci

dar uită-mi îndrăzneala ce mi-a permis destinul…

Măsoară-mi ploile ce vin

În pragul toamnelor uscate

C-o dumitriţă şi un spin

Din bruma vechilor regate.

Tot bântuit de carstic splin,

Înfăşurată-n vii păcate,

Măsoară-mi ploile ce vin

În pragul toamnelor uscate

Şi de-o să fie clipa chin

Iar zboruri fi-vor cenzurate

Să faci un pas, pe jumătate,

La umbra frunzei de pelin

Măsoară-mi ploile ce…

mă scărpinam cu un ciob

mâncam din blid

cu oamenii străzii la un moment dat

îngerul

căuta vinovați

am tras pătura peste cel de lângă mine

ca peste inima mea

până la urmă un poet ne-a salvat

lucruri care nu credeam să se-ntâmple au făcut

precum gândul fără putere

am cerut lemne și fier

ca pe timpul primelor instrumente de suflat

când încă nu plouase pe pământ

dimineața un fel…

Își poartă codrul răsăritu-n frunze,

Împrăștie lumină peste luturi,

Cuprinde-n palme-o lume la-nceputuri,

Văratic vânt revarsă dintre buze

Și potopește florile cu fluturi,

Iar zările cu dulci miresme-n pânze.

Tăceri se frâng. Își cer cu sârg tributul

Nedreptei legi flămânde de pădure.

Se-amestecă ecouri de secure

Cu urletul ce-a cunoscut…

Ca să pot face lemnul și piatra să cânte

am traversat timpul căutând învățăturile vechi,

m-am întors la primii străbuni și am vorbit cu ei

la vatra de foc din fața casei înfășurat într-o pătură,

le-am ascultat râsul , plânsul și dorul neostoit

asternut pe coroana marelui arbore

din care fine nervuri circulă azi prin venele mele,

am băut cu ei amarul pelin și țuica de prună,

cu pumnul puternic am strivit ceapa,

mâncând cu poftă nebună…

Poeme şi tăceri



Singurătatea doarme pierdută printre stele

În noapte şi în mine se face iar târziu.

Spațiul îşi toarce timpul şi-n gândurile mele,

Se plimbă anotimpuri cu care te rescriu.



Prin suflet trec în grabă mici păsări călătoare

În zborul lor e toamnă şi se ascut tăceri,

Se răscolesc poeme în frunza muritoare

Şi-mi plouă în cuvinte prin verile de ieri.



Noaptea îşi plimbă luna ca pe o lumânare,

Şi-mi picură în sânge…

Vă fie toamna

ca un must din vie,               

cu-arome dulci

și vesele culori,                         

cu gâlgâiri

șoptind a bucurie,           

cu crizanteme -

autumnale flori.

E sărbătoare

dup-atâta trudă

și zâmbetele înfloresc în grup,

prietenii se-adună,

vor…

Trece-mă prin iarna lungă

Și iubește-mă, s-ajungă

Două vieți. Parcă n-aș ști

Cât de scurtă e iubirea.

Fur castanului și floarea,

Trandafirului, savoarea,

Îmi fac ochi de belladonă,

Mă strecor ca o madonă,

Și cu cât sunt mai aprinsă

Din creștet până-n călcâi,

Privirea ți-e tot mai stinsă

Și ți-e greu să mai rămâi.

Cere-mi Luna în bucăți,

Cere-mi mii de bunătăți,

Cere-mi cerul, cere-mi…

în jar de curcubeie se sting pe rând mătănii

pe insulă de gheață ghiocul și-l ascund

miroase-a-îngropăciune purtată  de dihănii

scăpată dintr-o sită ce gudură pe prund

amurgul clipocește prin tristele…

Voi lăsa durerea ca să mă exprime

voi lăsa speranța ca să mă descrie

o să faceți dublu cât mai multe crime

rana mea de-a pururi însă va fi vie

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

fără ceas aud cum îmi ticăie toamna la ureche

frânge bucăți de soare să-mi prindă în păr

ce-ai vrea de ziua ta?

să strălucesc

și pulsul îmi crește vertiginos

vrând parcă să prindă din urmă trenul 

ce accelerează netulburat 

te strâng de mână să nu pleci

țin ochii închiși

să nu se reverse iubirea pe sub pleoape

ce frumos luminăm împreună

parcă am avea în noi

toate podoabele…

dacă ai putea lega apele

și nu ți-ar arde privirea cercul de fum petrecut

în jurul umerilor

voi fi bunul samaritean care te plimbă

la zece fântâni

picioarele se vor plânge

sângele va urca povara cu lucruri uitate

de fosta iubire

inima își va pune ca semn căldura luminii ascunse sub pernă

în timp ce vinul în formă de șarpe

o va face să bată mai repede

dacă va fi un 20 de miercuri următoarea poveste…

Când seara de toamnă îmi bate la ușă

cu vântul sihastru venit dinspre nord,

văd flacăra zveltă urcând din cenușă,

trecând prin tăciunii în plin dezacord.

Prin fanta ce este acum redeschisă,

aruncă balauri de umbre-n…

Din melos cobor să-mi iau partea,

Cinci note și-un sunet fragil.

Mă sperii când cloncăne moartea 

Și-mi cere dispensă, subtil.

Și-i dau. Mă aburc dintr-o dată

Pe stâncile crudei visări,

În vârf, unde zorii se-arată

Și-i loc pentru alte-ncercări.

Nu-mi pasă de tine, nebuno,

Că ai un obraz străveziu,

Vino, și-om bea capucino,

Cât am încă sufletul viu.

Plătesc dar voi cere…

Mă rătăcisem demult între cuvintele tale.

Vocea ta mi se-ncuibase în carne

ca într-o fortăreață.

Credeam că are tonuri diferite

în funcție de stările mele

Dar nu, vocea era neschimbată

Joasă, uneori răgușită,

uneori amăruie ca ghimbirul.

Îmi inducea un parfum de tutun olandez

amestecat cu leandru, mosc și neroli.

Un pic de scorțișoară, pe suprafață,

când aveai tonuri grave, serioase.

Și o notă…

iar am dat di șel bucluc!

ce nevoie, ce năpastă,

n-apucai dezdrăgosteala

că în mine fierbe oala,

iaca, iaca, dă din coadă,

năvăleeește

cu alai și pază-n barbă,

poooposește-n flori din țâțî,

sfântul rai di pi vătrai,

soare-n plete,

vaaaaaiii vai vai

cum o dai și cum n-o dai, lumea-i alta,

naaaiii naaaiii naaaiii

de m-ai crede, de m-ai vede,

jur, pi mama, lumea-i nouă la…