Gânduri

[Monica Pester]

De mii de ani există în teama de neant

O ne-mplinire-adâncă, atavică și tristă,

Un gol la o răscruce, periculos, gigant,

Cuvant de îndoială, ce-n suflete persistă.

Că suntem holograme-ale Sursei, fiecare,

E-un fapt incontestabil și fără de soluții

Ne e sortit-o karmă aleasă, pentru care

Trecem experiențe ce pot muta și munții

Și totuși, știm momentul ce ar deschide ușa

Luminii, să pătrundă și cursul să îl schimbe

Este IUBIREA însăși, prin îngroșări de tușă

Trecută prin instanțe de recunoașteri strâmbe

Și mă încearc-un gând, nebun ca-ntotdeauna

Să mă pun gaj oriunde, în orișicare cheie,

Solfegiul ce-l cântăm acum pe note false

L-am pregătit cu totul, să plece, să se-ncheie.

[Mihaela Popa]

da, și eu simt ca suntem fractali ai "Sursei" , "Luminii, să pătrundă și cursul să îl schimbe

Este IUBIREA însăși, prin îngroșări de tușă"

frumos!

[Grig Salvan]

Din teama de neant se nasc toate formele noastre de cultură și civilizație, de artă și spiritualitate. Din teama de neant căutăm puterea, căldura și protecția cuiva, de aici ori de sus. Suntem aruncați într-o lume al căru sens nu-l cuprindem, sumbră și rece, dar suntem însetați de căldura și lumina ce nu pot veni decât din IUBIRE. 

Frumos poem manifest.

[Monica Pester]

Când mintea lucrează în tandem cu inima, putem fi siguri ca lucrul nostru e un întreg ce nu poate fi, nici măcar, pus în ghilimelele irealului.

Inima visează, brodează în filigran, iar mintea, în încercarea de a o tempera, se lasă în cele din urmă condusă...

Eu îți mulțumesc pentru apreciere, Dan !

[petrut dan]

Un poem cu temă, mi-a plăcut în special strofa a doua, este bine ca ritm și așa, cum a observat și Lisia, dar ca să nu fragmentezi substantivul experiențe poți pune direct „trecem prin experiențe ce pot muta și munții” - un vers foarte bun și înțelesul nu se schimbă, ba chiar e mai clar și ritmul curge mai bine! Altfel, îmi plac temele tale din ultimul timp, poezia se adresează și minții nu doar inimii și tu ai reușit cu brio să ne demonstrezi lucrul acesta! Cu drag!

[bolache alexandru]

Gânduri între teama de neant și iubirea că forță trecută prin instanțe de recunoașteri strâmbe... Am citit cu plăcere!

[Vasilisia Lazăr]

Și totuși, știm momentul ce ar deschide ușa

Luminii, să pătrundă și cursul să îl schimbe

Este IUBIREA însăși, prin îngroșări de tușă

Trecută prin instanțe de recunoașteri strâmbe

Iubirea este singura putere prin care sufletul învinge moartea și înfrumusețează viața.

Frumos, Monica, mi-a plăcut.

[Monica Pester]

Oh, my God! De altfel ți-am promis o surpriză, Lisia dragă.

IAT-O  !

Din suflet mulțumesc !