nu mai am adrenalină sau predispoziţie

pentru a trăi

pe culmi –

aş sări de pe un stei

n-am energie

să ajung pe creastă

şi-apoi m-ar înlănţui acolo zeii

deşi omenirii nu i-am fost de vreun folos

m-aş urca în vârful unei speranţe

n-am scară atât de naltă

iar nişte fuscei metafizici utopici

lipsesc

mi-aş da

pur şi simplu drumul din picioare

dar cum vieţuiesc pe orizontul clipei…

Ascultă frumosule guanaco acești Cordilieri

ce încă mai respiră misterioase pulberi de incași! 

Ți-e zvâcnetul de crupă o nălucă și aburul

din…

am învățat să mă rog cu cei care nu pot dormi

să nu mai simt durerea devoratoare a unui gând

care prinde rădăcini în carnea mea

știu exact când sentimentele se transformă în insomnie

când singurătatea respiră acele cuvinte

care nu mai știu asculta bucuria

cu iarba ei simfonică



simt când nu mai rămâne nimic de-a lungul distanțelor…

Bună seara prieteni, vă spun bună seara!

Bună seara și celor ce-ați fi vrut să mai fiți!

Bună seara părinți, bună seara bunici,

Bună seara la toți ce mai sunteți pe-aici!

Ce bine-i să spui la toți bună seara,

Iar ochii să-ți culci pe umeri…

și bătea un vânt cu scântei

printr-o toamnă de vise mărunte,

treceau pe bulevarde femei

venite din veacuri defuncte.

de rochițe, în culori deocheate,

într-un susur, delicat, remanent,

fanfare de priviri excitate

le dezbrăcau la timpul prezent.



nimic nu era cu perdea

când ziua se scurgea-n rădăcini,

doar o nuntă de frunze cădea

pe orașul dintre două lumini...

nu mai am de ce a mă teme,

stau pe străzi,…

te înalță, te coboară, te trântește la pământ,

ca apoi să te slăvească în cununi din foi de dafin,

gânduri vechi, gânduri mai noi, bântuie-ntr-a ta zidire,

tu ești om din flori de pom, schimbător din fire, fie

bucurie sau tristețe, crezi că toate le croiești,

prin pustie, prin câmpie, ce o fi o fi mai zici,

a lehamite te lași, schimbător ca vremea, Doamne:

ce să fac, mă lupt cum pot, prin tămâie, prin leșie,

din izvoare murmur sună, las să fie, las…

primul sărut
îmbracă iarna
într-o mantie roz
dar ai venin pe buze
vântul mângâie trecutul
cu glaspapir
pe catafalcul imaculat
îngrijit și curat
amintirile se revoltă
noi te privim
și tu știi că noi știm
mierea are gust de pelin
ghioceii au uitat să răsară
deși din două în două săptămâni
e iar primăvară
îngerii dorm
phoenix e mândră
de ce plâng
oasele

natural îmi iese vulgar

să te vreau jumătate mă lași

până la margine

caut la femei să le fac drum prin mine

din tot ce-i sămânță îți pătez gulerul înflorat

un animal de casă observă schimbarea

după cum te urmează înghite în sec

știu un loc unde gândurile

pot ascunde oriunde ideea de om îți inspiră

ultimul-scapă-turma

așa e bine să iubești copiii

în somn

buzele poartă fluturi fără…

Din strunele ierbii mâncate de rouă,

Îmi fac coliere, cercei de o zi

Îmi fac și brățări pe mâinile două,

Și stau și cu luna la sfat, doar să vii.

În lung de pământ, te-ai dus astă vară,

Pământul înghite, nu știe nici el,

Că visele dor și nu-i prima oară,

Când sufletul singur devine rebel.

Mențin echilibrul și caut copacul,

Acela puternic, ce nu-i efemer

Și viața mea trece, cu ziua și…

Se scurge prin mine un dor neștiut

venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

cu gândul întors obosit din trecut

lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,

dar poate sedusă pe căi neumblate…

Ai plecat...
Tu, înger blând,
de-acum îmi stărui
doar în gând...
Îţi simt încă-mbrăţişarea,
se-aşterne, însă, depărtarea
şi tot mai frig e între noi,
deşi-mpreună fost-am una
şi ne juram că-ntotdeauna
aşa va fi...
Vraja s-a rupt
când şi cum, nimeni nu ştie,
nici eu, nici tu, neîntrerupt,
azi - poezie
a ajuns iubirea noastră
cântată de muza sihastră.

dați drumul pădurilor din buzunare

cu amnar mâlos nu se-ascut sorii de nori zadarnic strig

șoptesc

înnod cu șapte curcubeie cenușa vetrelor

șomer

traficantul de flăcări

și-a deschis venele…

am crezut că voi trăi mai frumos

că niciun izvor termal nu poate imita căldura

sânilor tăi -

antene de fluturi în trecerea lor plină de

senzual

pe suprafața unui bec economic



îmi strâng lucrurile

nu vreau să-mi povestesc zilele puține și rele

în absența iubirii

nimeni nu are curaj să ridice piatra…

eu sunt un ţărm, tu eşti o mare

eu un răspuns, tu o-ntrebare

tu eşti sămânţă, iar eu ogor

tu o speranţă şi eu un dor

eu sunt un da, tu eşti un nu

o vară eu, o toamnă tu

tu eşti un rug, eu o jertfire

tu un altar, eu răstignire

tu eşti o apă, eu sunt un foc

tu nepăsare, eu nenoroc

eu sunt un strigăt, tu amorţire

eu neputinţă, tu risipire

tu ești un vis, eu o chemare

tu…

Părul negru şi buclat

Îl purtai mai jos de umeri,

Trăiam visul nevisat,

Ce frumoşi eram şi tineri!

Murmurau buze cărnoase

Când pe cer voiai să numeri

Stelele mai luminoase,

Căci eram frumoşi şi tineri!

Aveai suflet nepătat,

Coborâtă dintre îngeri,

Drumul vieţii neumblat,

Ce frumoşi eram şi tineri!

………………………

Uneori, pe câte-o stradă,

În plimbarea mea de…

La marginea nopții întârzie somnul

în gândul rămas lângă ușă stingher

pe franje de karma aduse de imnul

ce cântă iubirea la margini de cer.

.

Le simt deodată venind încărcate

cu dulci amintiri…

Viața nu mă ocolește

viața mă împinge

naiv și copilărește

rămân petele de sânge

Costel Zăgan, Poeme polițiste

Te simt pășind în visul meu,

dar asta ține doar o clipă

și mă trezesc că sunt doar eu.

Te simt pășind în visul meu,

în adieri de alizeu,

dar grabnic totul se disipă.

Te simt pășind în visul meu,

dar asta ține doar o clipă.

Îmi zboară împrejur mii de imagini,

Idei, emoții, gânduri, sentimente;

Ca fluturii suavi pe albe pagini,

Trăiesc în vis și strălucesc, ardente.

. 

Mă uit la ele și încremenesc... 

Mă simt atrasă până peste poate,

Aș vrea cumva să le ademenesc,

Să le adun într-un poem pe toate.

. 

Încet m-apropii, le ating ușor,

Le-adulmec, le respir și le cuprind,

Iar ele, fâlfâind timid a zbor,

Parcă mai…

Uită-te cum sapă-n maluri

Nervul apelor de-aval! 

Luna, pe luciri de valuri, 

Soarbe crupa unui cal. …