Nu-mi cere să respir în avans.

Viitorul nevăzut te-ar paraliza,

muntele te-ar ucide

la jumătatea drumului,

izvorul va fi cascadă fără sfârșit,

iar pământul pe care-l calci

s-ar răsuci la fiecare pas.

Nu-mi cere să mor înaintea vântului.

Ai răbdare să ne scriem numele

pe bazaltul vremii.

Ai răbdare să completăm spațiile 

cu semne de întrebare.

Să ne împărtășim cu esențe de foc,

sa…

Răsuna-vor în colinde, cum, pe drept, li se cuvine,

Nici prea multe, nici puţine, trâmbiţele a izbândă.

Mii de glasuri tremurânde, tălmăcite din Amine,

Peste creste carpatine, făuri-vor bolţii grindă.

Colosală, dar plăpândă, doina ţărilor române,

După veacuri de ruşine, şti-va, iarăşi, să aprindă

Bucuriile-n colinde, nici prea multe, nici puţine,

Doar atât, cât se cuvine dorurilor în izbândă.

Nu au cum să nu se prindă cei…

S-a înserat devreme și-i zăpadă,

Peronu-i rece, gara amorțită;

El strânge-n pumn batista dăruită...

Ar vrea măcar o dată s-o mai vadă!

Și au pornit pe linii paralele.

Ceasornicul cu limbile-n tăgadă

S-a tulburat de lacrimile grele.

Un gând lăsat în urmă. Viața fadă.

Un șuierat funest... Degringoladă.

Omătul sângerează pe sub stele!

.

.

         …

Vin vulturi să mă-ntrebe de ce nu stau pe-aici.

Căldura ce răsare din acest loc mă minte

Și chiar de-nfățișarea îmi este de arici,

Nimic nu e în mine, nici rece, nici fierbinte

Continui să respir  alert, în chip aldin,

cu două respirații  nedescifrate -n valuri,

pe una o păstrez, în trup să mi-o mențin

pe cealalt-o arunc aiurea-n ritualuri.

Eram doar doua forțe, un adevăr cuprins

aceeași…

sunt dimineți când simt greutatea
nopții între umeri
umiditatea ei letargică
lumina e-o absență nesfârșită în care
gândurile-mi zboară ca liliecii în zig-zag

sunt dimineți când simt că mă destram
ca un fum alb și subțire pierdut în deșert
semnul acela firav care amintește
că există undeva în univers o viață rătăcită

am fost învinsă
sau poate era timpul să fiu singură

Cine ești tu, moarte hâdă?

te-am văzut de-atâtea ori,

strâmbă, lungă, paparudă

calci, suflându-ți foc pe nări.

Vii cu mâna goală-ntinsă

și te vaieți pe la uși,

cauți viața cea proscrisă

și-i culegi pe cei ce-s duși.

Te urăsc, iubită moarte,

te-am chemat de zeci de ori,

n-ai venit, vise deșarte

mi-ai turnat prin căpriori.

Și acum, când nu te chem,

vii, perfidă și…

Când câte-un suflet cade, dorindu-și să salveze

Întreagă astă lume și fiecare om,

Îl simt de parcă-n suflet revine să graveze,

Să scrijelească chinul în scoarța unui pom.

Și cântecul de jale, din urmă, care vine,

Cuvântul ce se naște și îmi rănește iar

Nenumărate lacrimi, dorind să mă termine,

Să nască din albastru un nesfârșit ghețar.

Dar, când durerea lumii nu doare pe oricine

Și toți privesc…

Refuz să cred că e ora destinului,

un moment banal, cu barba albă,

şi nu e mâna cuiva, care, cu bună ştiinţă, îmi macină măruntaiele

şi mi le soarbe de sus în jos.

O apă rece, hidoasă,

iese din mine între respiraţii

sacadate.

Roşu aprins, topit în semiumbre,

o fierbinţeală de sfârşit mă cuprinde.

Sângele mi se scurge din cap

şi-mi ţiuie în urechi.

Nu m-am prăbuşit pe gresie.

Mă arunc pe o pătură,

în cameră,

şi respir cu faţa…

Miroase-a poale-n brâu și a colaci

Dinspre biserica cu turle strâmbe;

Sub triste ploi și prin sfioșii maci

Se-ntrec împielițații-n surde…

Spune-mi, pasăre de lut, 

mai poți iubi ?

Și pasărea de lut își întinse aripile 

ca o boltă a nopții.

Spune-mi vânt de răsărit, 

 mă vrei lângă tine ?

Și vântul de răsărit porni

să bată spre altă direcție.

Tu, liniște de mormânt,

de ce nu-mi dezlegi destinul ?

Și liniștea tăcu, 

micșorându-și umbra.

Atunci am plecat spre alte zări.

Tainele se încolăceau în mine

precum șerpii…

Ei mă urmăresc
în tristețe
şi în nisipuri pustii.
Ei mă urmează
în locuri în care
obișnuiam să fiu.
În întunericul ce
dăinuie veșnic.
Ei mă urmăresc
în locuri în care
nu mă voi afla
niciodată.
Ei mă urmăresc,
pentru că sunt viu.

Strigă-mă mereu,iubite, strigă-mă să te aud

Sunt departe, nu mi-e bine. Și mi-e dor de Polul Sud.

Tu ești sudul pentru mine, te-ai cazat fără să știu,

Ca de fiecare dată, când îmi spui, e prea târziu.

Totuși, îți mai caut ochii, mari, jăratic indecis,

Cum mă pătrundeau odată, când era raiul deschis.

Nu-mi doream inel de-argint, sau de aur, de sidef,

Sufletul mi-era centaur  nemișcat în relief 

Și când…

Ce faci de Black Friday

Aştepţi la coadă, îţi salivează dorinţa,

Anulezi neputinţa de a răbda, aştepţi fără îndurare

Şi delirezi încet, ascultă Megadeth

Ascultă-ţi inima cu alt bioritm, te amprentezi pe un stick

Nu rămâne nimic, doar satisfacţie,

Revelaţie, ai dat lovitura, îţi străluceşte dantura,

Pluteşti cu aripi de staniol,

Capul în gol, straniul mentol,

Culoare albastru funk, argint capucino,

Hai,…

Când viața mă trezește și tot ea mă îngheață,

Culeg din ceruri vise și-n tine simt trăire

Să regăsesc o dată pierduta strălucire,

Furându-ți clipa albă ce încă îmi dă viață. 

Și simt că-mi stăpânește dorita mea gândire,

De dor mă strânge visul și buzele-mi răsfață;

Aruncă-mă-n azurul ce nu îl văd la față

Plutind spre nesfârșitul avut în stăpânire.

Când vorbele duioase gonesc ura-ndrăzneață

Și…

ne sare timpul din picioare

prea largă e căputa

antecamera inimii înșiră pe sfoară pustiul

tranșeele prea dese ne strică festinul

între bordură și mlaștina privirii

luăm cu asalt cuptorul

perpelim zeloși pe…

Cu mâna streaşină pe frunte, 

Scrutez prin ochiul meu firav 

Azurul tulburat spre munte 

De griul Marelui Zugrav.  

Ades, şi cerul cel din noi 

E-ntunecat de norul greu –  

Şi-n ce furtuni şi aspre ploi 

Ne poartă fiii lui Atreu*! 

Ce-ar fi să fiu un exorcist, 

Acel care alungă răul 

Din cel pătruns de antihrist? 

Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul? 

Să fiu acel ce mută…

Ninge în iunie, ninge-nfundat,

O mare de fluturi inundă pământul,

E timpul fiinţei ce n-a mai plecat,

Şi sufletu-mi spulberă vântul.

Ninge-nfundat abisul de aripi un vis,

Al clipelor de nerăbdare,

Când în adâncuri stă ferecat

Freamătul viu ca o chemare.

E al durerii din urmă cuvânt,

Ce tainic străfulgeră gândul,

Avântul că tineri aievea vom fi pe pământ, 

Pe drumul ce azi îl cutreieră…

Bate vânt prin odăi, cad pereții din grindă,

Glasul mamei l-aud, cum din cer mă colindă,

Și din cântu-i duios, ler și mir se prăvale,

Brațe frânte mă țin sub firidele goale...

Cuibărită de dor, apa-vie-mi strecoară

Ca o piatra de râu, ca o piatră de moară,

Păsări grive se bat pe o scoarță de lauri

O suveică învârte aripi negre de grauri,

Lupi flămânzi mâ pândesc într-o eră lăuză,

Îi gonesc, vrând-nevrând, zurgălăi…