șapte

dincolo infinitul răsturnat al sânilor tăi

peste care cad ploile nordului

te știu

am desecat sensurile mlăștinoase ale existenței

am tuns polipii frigului de pe containerul ceții

în care bântuie duhul canalului

ai trecut dincolo de semne

dincolo de unghiuri și sinusoide

dincolo de sângele cald al…

tot caut și tot caut de dau în bâlbâială;

e undeva pe-aici, e undeva în jur,

n-au luat-o vizigoții nici hunii dând năvală:

comoara cea deplină a sufletului pur.

o caut pe goblenuri, pe fresce, pe inele,

o caut prin mirozna de foc sfințit a pâinii,

în buzunarul nopții cu stele logostele,

dar n-o găsesc niciunde: or fi mâncat-o…

du-te-n crucea mamii tele!

m-ai văzut că-s mai înalt,

mai sfios, mai alb la piele,

mai dispus la triplusalt?...

ce-mi tot vii cu lugu-lugu,

ce-mi tot cauți prin sertare?

n-am să-ți trag prin vie plugu’

n-am să-ți intru-ntre picioare,

draga mea, iubire mare,

draga mea însoțitoare,

du-ți în moașe-ta…

scara mea de dus în nori

cea mai lungă dintre scări

mult mai lungă decât scara

îngerilor păzitori,

de-o să cad cumva spre seară,

cum cad brumele târzii,

face-mi-s-ar trupul scară

pentru gândurile vii...

face-mi-s-ar trupul trepte

pentru gândurile lungi

să se urce,

să se…