nu-mi este teamă, încă, dar tremur preventiv,

că mă vei declina la cazul vocativ

și-o să mă treci prin hora cămășii de sân-petru

până-mi cristalizează în buletin salpetru.

o să mă duci, hăt colo, de-a-nvârtilea, ca tontul,

unde-și agață cerul de cuie…

îți amintești?!...

mâncam pâine cu struguri,

sau cu miez de nucă,

sufla-n aproape băltărețul

și ne prosteam, seduși, duducă,

atunci când pe sub preș

de stele

trecea un râu sfințit de must

iar eu, prin albele-ți…

o, dixielandul, când în cupe

zahariseau minute scumpe,

cădea ritmat pe lângă noi

ca picuri conabii de ploi...

și nu ne-am cunoscut și n-am

dansat în curse de canam,

doar pe un ton, din partea stângă,

purtam premizele…

pe umeri simpli se sprijină zorii,

reginele crengii,

cu linguri verzui,

mestecă-n roua adormită

și nu-i

timp pentru purtat accesorii.

din sprânceană,

topită,

alunecă…