Necesarul de viață

[chindea maria elena]

dați drumul pădurilor din buzunare
cu amnar mâlos nu se-ascut sorii de nori zadarnic strig
șoptesc
înnod cu șapte curcubeie cenușa vetrelor
șomer
traficantul de flăcări
și-a deschis venele într-un anonimat rotund

precum o cergă de piatră din cimitirul îngerilor viziunea e spartă
ca și libertatea de-a te locui fraudulos până și dincolo
de capătul timpului

când refuzați cu obstinație să dați drumul
pădurilor din brațe
limbii din sete
inima merge în cârje să-și caute frunza de aur
pe deasupra apelor neîncepute

puteți citi cifra octanică a duhului în colacii împărțiți generos
de sâmbăta morților

[chindea maria elena]

Mulțumesc Dorina de semn!

[chindea maria elena]

Mulțumesc de semn și citire, Gina!

[chindea maria elena]

Alex, se pare că am un efect dezastruos asupra celorlalți prin metaforele mele aiuristice.:) Mi-au plăcut totdeauna metaforele și Ion Caraion mi-a agravat sindromul metaforic! Și eu sunt doar un mesager al unor viziunii și cunoașteri pe care le-am plătit destul de scump. Dar le dăruiesc cu drag celor ce vor să iasă de pe cărările obișnuite! Există o vorbă care zice:„nici eu ca lumea, nici lumea ca mine” - m-am resemnat cu rolul, deși nu eu l-am dorit!

[chindea maria elena]

Referirea la „pădurilor din buzunare” Dane, poate avea mai multe interpretări, așa cum îmi place în general să bat urzeală. Cea mai evidentă ar fi referitoare la defrișările care le transformă în monetar pentru cei care ne țin prizoniere bogățiile pământului. Referirea mai subtilă este cea la copacul sefirotic, eu gândesc în simboluri, un copac pentru mine este axul lumii, copacul vieții care ne ține lumina în rodul cosmic! Ei/el este bogăția spirituală a omului, moneda care ne cumpără desăvârșirea! Cât despre „locuitul fraudulos”, eu nu fac decât să spun în limbaj mai frust ceea ce tu spui în limbaj subtil de-atâtea ori!

Îți mulțumesc de vibrație! Cu drag!

[chindea maria elena]

Mihai, reverență pentru viziunea ta asupra poeziilor mele!

[chindea maria elena]

Maria, tu știi locuirile mele!

[chindea maria elena]

Monica, eu cred că poezia trebuie să fie doar un portal spre o altă lume, care se găsește în tine, dar încă nu ai văzut-o, și o imagine, o metaforă, ți-o revelează! Arheologia spiritului este un proces tainic și straniu care se bazează pe viziune și credință. Mulțumesc de empatie!    

[chindea maria elena]

Lisia, mulțumesc de receptare! Tu știi că eu n-am prea fost binecuvântată de modele de trăire în copilărie, așa că am fost nevoită oarecum să-mi îndrept căutările în zone mai puțin accesibile, ca să salvez frumosul din mine, în unele momente chiar viața! Cât despre inițiere, ce să zic; deși am urmat câteva cursuri în domeniu, de unde și plaja desțelinirilor mele și amprenta asupra limbajului, am ajuns la concluzia că nu contează decât în mică măsură informația primită acolo, ci ceea ce reușești tu să aduci în tine ca respirație cosmică. Și aceasta se poate obține și fără cursuri. Sunt atâtea spirite luminate pe planetă: Toole, Bach, Osho, Dryeer, etc... care îți pot deveni îndrumători. Și, cert, toți marii condeieri ai lumii, poeți și romancieri, aveau cultură ezoterică, de unde și orizontul lor care face din noi idolatri.

[bolache alexandru]

Mie îmi place dar nu știu să spun de ce-mi place... Încă din start când ne îndemni să dăm drumul pădurilor din buzunare până la cifra octanică a duhului... Inima merge în cârje... Să vezi mintea mea când citește poezia ta plină de metafore! Fără cuvinte!

[petrut dan]

Bănuiesc că atunci când ai scris'' puteți citi cifra octanică a duhului...'' ai vrut un fel de paralelism între un anumit combustibil și energia acestuia, interesant și pe undeva corect având în vedere că materia se subordonează ființelor imateriale, un poem cu imagini inedite mi-a plăcut primul vers și am încercat să-mi dau seama cum ar fi să am niște ''păduri în buzunare'' sau să '' locuiesc fraudulos vreo altă persoană'', Maria, tu ai proprietatea unor lucruri, dar nu le ține numai pentru tine, zi-le și pe înțelesul nostru, că noi suntem dispuși  să învățăm, mai ales când avem și de la cine,  un poem bun, mi-a plăcut, cu drag!