Curgea peste dune-n tăcere apusul

iar soarele-n zare părea tot mai greu,

cu raze de aur broda necuprinsul,

venind mai aproape de sufletul meu.

Sub tălpile goale un râu fără prunduri,

cu pașii trecând peste el tot mai…

în fața gurilor ce-și ascut caninii gerului arctic

păstrez o zonă de libertate

revendic hotărât zonele ascunse sub hărțile albe

fac noduri umbrei ce mi s-a…

îmi plac canțonetele napoletane

îmi aduc aminte de timpul petrecut la bar pe terasă

de războaiele romane din secolul întâi, de icoane

dacă trăiește mama nu-mi pasă

îmi place ploaia până nu dă în fiert

să stau noaptea la clacă sprijinit într-o noadă de coasă

oricât mi-ai fi de greu frate vin nu te cert

dacă trăiește mama nu-mi pasă

și număr la dorința ta nuielușe din gard

și pun deoparte ceva pentru frații mai…

poezia

are o agenție

de spionaj

foarte bine pusă

la punct și virgulă

Costel Zăgan

Când vine Euterpe,

precum o pasăre de aer,

văzduhul meu se umple de poeme

și pene mă-amăgesc rotind în noapte stele.

Amețitoare boltă și lumile barbare…

Departe sunt de ele și de…

venea pe dealuri iarna senină luminoasă

purta cojoc broboadă și traistă de colinde

mănuși de la bunica din lâna ei mițoasă

iar oamenii adesea ieșeau să-i dea merinde

se îngrijea bunicul de curte lega câinii

primea colindătorii cu cântul până-n casă

ispititor din rolă țâșnea mirosul pâinii

și Dumnezeu alături cu noi râdea la masă

în sat la mine iarna de-o vreme nu mai vine

doar vântul urlă aprig prin suflete…

despre tine...

despre tine îmi vorbește

tot mai rar câte-o știre în cotidianul local

cu care mă întâmpină de o vreme

femeia din ghereta cu ziare de la poarta crângului,

dar preferă să-mi spună orice minciună

numai să ia de pe mine

povara acestor dimineți gata să-mi repete

că visele mele sunt iluzorii...

ca lacrimile din icoana făcătoare de minuni.

despre tine mai vorbesc și…

până la tine nu știam cum să vorbesc cu

femeile

îmi arătau o cale ce mi se părea

greu de privit pentru

ochii mei învățați cu întunericul

strălucirea pielii îmi făcea rău

mă închideam între coperțile unei cărți pe care 

începusem s-o scriu

din timpul împerecherii cromozomilor x și y

nu-mi plăcea sunetul apei în fundația clădirilor

unde se cățărau norii- alpiniști utilitari

din domeniul serviciilor

mi-ai trimis…

ce ninsoare cruntă s-a pornit în lume

cum mai urlă-n noapte viscol și dihănii

ți-aș trimite grabnic șase cai în spume

înstelați și nobili înhămați la sănii

să mi te aducă să te-aștept frumoasă

cu un vers și-un cântec blând să mă împaci

să mă iei în brațe să te pun la masă

s-adormim pe urmă liberi și săraci

să rămânem singuri rupți de orice veste

în pustia mare copleșiți de vină

să nu mai conteze…

Luminile-s aprinse-n țintirim

Și pițărăii trec din poartă-n poartă

Cât obiceiurile-s încă vii, noi nu murim...

În fiece Ajun renaștem ocrotiți de soartă!

Cu zori de zi și flori de măr

Și cu credință-n Dumnezeu

Îmi crește-n suflet iar copilăria

Acum am părul alb, într-adevăr,

Odată cu copiii cânt și eu

Că pentru noi, s-a întrupat Mesia.

Cu fiecare an când vin colindătorii

În sat răsună, pe drumul nins…

Vântu-și cară norii-n vaduri de piatră,

În văzduh se iscă torente de ploi.

Focul urgisește lemnele pe vatră,

În toată zidirea suntem numai noi.

Vorbele rostite stau încă de pază,

Lumini stinse-n grabă, pauzele lungi

Peste noi aruncă luna câte-o rază,

Aprigă e noaptea, să nu mai ajungi.

Stigmate  dospite, răsucite-n rană

Cioburi de regrete năucind simțirea,

Din altare, taine poposesc în…

Poemul

e

o

clepsidră

în

care

intri

modest

ca

un

fir

de…

poate unde eram încă tineri

ai fugit Cenușăreaso, de la balul interzis

cu Frații Grimm în rădvanul, ce trăsese sub cais...

am ținut să știu urmarea, dar un rând nu mi-ai mai scris.

ani în șir de-atunci, pe lume, ca-n Villon căzu zăpada

umbra ta-‘n focul din vatră îmi părea Șeherezada.

mi-ai fi spus: „Hoinar prin vise, ca haiducii lui Istrati

încă ești captiv în ele, privind totul ca prin…

îmbată-mă femeie 

doar cu dulceața ta

lasă-mi sărutul amintire

varsă veninul în potire

din care șarpele să bea

apoi să plece pe pustie

cuprins de ură și mândrie…

Se-așează pe casă zăpezile reci,

iar vântul pătrunde prin horn de afară,

lipită de mine îmi spui că-o să pleci

cu trenul ce încă așteaptă în gară.

Dar timpul uitării te ține pe loc –

îti sorb…

decembrie pleacă şi duce cu sine

dantele ţesute cu fir argintiu

miresme ascunse în dulci cătăline

și-un vag sentiment de apus şi târziu

privesc prin fereastra brodată de ger

pe nori cum caleştile vântului suie

îmi ești o părere pierdută-n eter

ca negura morții ce-apare și nu e

cu paşi ce mă poartă mereu spre trecut

sărutul tău cald mă atinge pe frunte

iar eu mă întreb ce-aș avea de…

Mă duc spre iadul ce se-ntinde

cu aripi moi de liliac,

în țesătura ce cuprinde

și pe bogat și pe sărac.

Rămân un secol între lumi

să-mi aflu drum de mântuire

mă înconjoară-atâtea culmi

și nu văd raiul,  de orbire

Sufletu-mi pleacă prin străini,

mă dor genunchii de-umilință,

când rup din mine cei haini

îi las, e calea spre căință

Nu am ales să plec acum,

mă cheamă depărtările,

și-n taina…

Fantasmele-ndoielii te-nspăimântă,

Să vezi, s-auzi nadirul nu te lasă

Și ocultate, umbrele te-apasă,

Mundane gânduri mintea îți frământă... 

Luminile-au uitat să mai învie,

Se-ascund prin mii și mii de văi obscure,

Cât poate oare inima să-ndure

În umbra care ține-o veșnicie? 

Când în abis iubirile-asfințesc

Genune sau deșert îți e totuna,

Mundane gânduri fruntea copleșesc 

Și mintea…

numărul sub care m-am născut incită la lene și

agresiuni de tot felul

prăjiturile sunt doar pentru orfani

dacă adori plictiseala nu este de tine

zumzetul necontenit al dispozitivelor în patru timpi

forfota oamenilor reflectați de vitrine la sărbători

mulțimea sfinților citiți

în ferpare

te poți considera norocos dacă nu dai de ziua de vineri

doar că norocul este departe de imaginea

unui motor cu…