Rotații

Rotirea aceasta e un zbor ce-a ajuns

Pe șiruri de scoici când negre când albe,

Pelinul sau mierea ni-s prânzul ascuns

Cât zori și apusuri vin să ne scalde...

Un fir nevăzut ne-adună pe fus,

Zboru-n elipse ne arde fuiorul,

Mutăm canoane spre partea de-apus

Căci smalțul de pică, ne doare ulciorul...

Stele se-nvârt prin derviși rotitori

Dansând în extaz pe Calea Lactee,

Destine urzind…

Haotic dans au fulgii în strunga dintre ani,

Iar crivățul ne-alungă cenușa din cuibare,

Ne-nțeapă undrea-n oase spre a hrăni zăgani,

Dar măduva-i puțină și țipă a schimbare.

Par ace de balanță sub vântul infernal

Copacii pustiiți de asuprirea iernii,

Fugim de ger în case ca-n sânul maternal

Și-ntindem pe intenții lenea din vecernii...

Pansează neaua răni de om pricinuite

Ascultător e lutul la zelu-i demiurg,

Pisici…

Ni-s triști strămoșii, Mamă, când văd că tot descrești,

Din cer, vor să strecoare sub lespezi frământări,

Ca să adune-acasă români din patru zări

Și peste arc de veac, cămașa-ți să-ntregești.

Îți sfredelesc adâncuri aceiași cruzi stăpâni

Ce-n cimitir prefac pădurile-ți bătrâne...

Rănite toate urlă: ”Deșteaptă-te, române!”

Și bobu-n spice plânge, să nu-l azvârli la câini...

Recită-n valuri Nistrul, trist ”Doina” lui…

Voi zori ce-n sulițe mi-ați răstignit

Visări ce ignorau a lumii scenă,

Prin mări de sânge cât ați scormonit

De-ați prins culoarea asta patogenă?

Când zorii-și pun altițe sângerii,

Și-armatele stăpânilor se-nfruntă,

Privească roșii valuri, îngerii,

Cât sufletele pregătesc de nuntă...

Nu pot să mai iubesc un răsărit

Când mișună spioni în jurul meu,

Când ce-am iubit e-atroce pângărit,

Când corbi din cer, seva ne-o sorb…