nu mai am adrenalină sau predispoziţie
pentru a trăi
pe culmi –
aş sări de pe un stei
n-am energie
să ajung pe creastă
şi-apoi m-ar înlănţui acolo zeii
deşi omenirii nu i-am fost de vreun folos
m-aş urca în vârful unei speranţe
n-am scară atât de naltă
iar nişte fuscei metafizici utopici
lipsesc
mi-aş da
pur şi simplu drumul din picioare
dar cum vieţuiesc pe orizontul clipei fractale
m-aş alege
doar cu vreun cucui
(efemer şi el)
ca într-o fântână părăsită
m-aş arunca în sine
hăul e prea mare
Adaugă un comentariu
Da, Ion avea o profunzime și un dramatism aparte în poezie. Carmen Popescu, poeta care a scris prefața cărții „Ieșirea din labirint”, volum de poezie apărut postum, scria cu privire la acest poem. Citez:
„Lirica maestrului dezvăluie complexitatea abisului său printr-o viziune unică. Monologul şi descrierea sunt nestemate, daruri cizelate de un studiu plin de trăire.
Poetul este baricadat în delimitări. Saltul, în dragul de înalt, îl deprimă din cauza unor „fuscei metafizici utopici” lipsă. Existenţa lor i-ar elibera văzutul de traume. Dar asta ar fi doar la nivelul visului. Aşa că a doua ieşire din nimic ar fi aruncarea în sine. Dar ar găsi, şi în acest caz, un „hău prea mare” şi, din acel moment, ar urma trezirea.”
Am încheiat citatul.
Comentariile tuturor celor care ați scris în această pagină, sunt unele cu greutate. Și ați intuit perfect stările poetului. Vă mulțumesc din inimă pentru apreciere și neuitare! Luna aceasta, pe 15, se fac deja patru ani de la plecarea lui Ion. Ani care au trecut și repede, dar și greu. Ion s-ar fi bucurat mult de cuvintele tuturor...
Prețuirea și considerația mea pentru toți!
... m-aș arunca în sine
hăul e prea mare.
Expresia unei neputințe existențiale, inerentă în viața fiecăruia dintre noi dar trăită în registre diferite.
Profunzimea ce se degajă din aceste ultime versuri descoperă un vid interior resimțit de poet cu mare durere. Momentul este de o sinceritate greu acceptată de el însuși, iar introspecția sinelui este cu atât mai marcantă.
Tot ce am citit sub semnătura acestui poet consider că se află la apogeul sensibilității!
Impresionant.
Un poem impresionant, scris într-un registru grav și cu un anume fel de resemnare în fața spectacolului vieții, complex și implacabil, dar în același timp prea frumos pentru a fi refuzat, stări de meditație și în același timp de efervescență normale și specifice unui artist conștient de valoare sa, dar și de inerentele dezavantaje ale destinului în lumea aceasta îndepărtată tot mai mult de propriile valori și atât de mare! Precum finalul poemului și scrierea autorului! Lady!
Tragica sfâșiere între dorință și neputință, între aspirație spre culmi și înlănțuirea de orizontul de jos, acolo unde nu e posibil decât un echilibru fragil și instabil între bolta de sus și hăul de dedesubt. O secvență emoțională scurtă, dar vie și resimțită ca atare de fiecare.
Luciditatea sceptică a introspecțiilor lui Ion îi dă tărie verbului! De-aceea imaginile lui cu substrat filozofic au parcă o dăltuire în piatră! Categoric avea o profundă cunoaștere a tainelor vieții! Bun poem - radiografie, de o mare acuratețe!
Ion realizase că în poezie, săpând în fântână (cum ne îndemna Arghezi), trebuiesc luate în seamă şi găleţile şi lanţul cu care să explorezi „sinele”. Acolo unde se întâlnesc la un loc: văzutele şi nevăzutele, spaima şi uimirea, îndoiala, învierea, visul şi nemurirea clipei... dar şi cântecul învinsului (hăul cel mare), marea iluzie pe care ne-o facem despre noi înşine, ca și firescul cu ciudăţeniile lui… Poetul însă face undeva precizarea: pentru că toate astea sunt câmpuri de forţă („culmi”) necesare în poezie, pentru a te putea înlănțui acolo cu zeii.
"m-aş urca în vârful unei speranţe
n-am scară atât de naltă"
Ce mult mi-a placut această imagine cu tot înţelesul ei poetic.
De fiecare dată când citesc versurile scriese de Ion mă cuprinde tristeţea unei mari pierderi.
Admiraţie, Vasilisia, pentru felul în care cinsteşti tu munca şi memoria marelui scriitor!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE