Ultima oră

[Corneliu Neagu]

La marginea nopții întârzie somnul

în gândul rămas lângă ușă stingher

pe franje de karma aduse de imnul

ce cântă iubirea la margini de cer.

.

Le simt deodată venind încărcate

cu dulci amintiri regăsite-n trecut,

ce vor să-mi aducă, pe căi neumblate,

surâsul jertfit într-un ultim sărut.

.

Iar buza-mi crispată, rămasă rănită

în visul ce-ți caută umbra prin cer,

mai tremură încă, de-atunci neoprită,

sub ochii-mbrăcați în armură de fier.

.

Se scurge-n pendulă și ultimă oră

în care speranța mă duce-n trecut

să-mi caut destinul privind de la proră,

bătrân marinar … pe vapor nevăzut!

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu prietenie, stimată colegă de condei Mihaela Popa!

[Mihaela Popa]

Introspectiv, nostalgic, frumos!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu prietenie și respect, Maria Elena Chindea și Chris, pentru comentariile voastre atât de frumoase!

[chindea maria elena]

Corăbieri pe oceanul vieții, ne luptăm cu furtunile, curenții marini și anotimpurile trăirii, afectelor și universului mental!

Frumos orizont la prova poeziei!

[Chris]

foarte frumos. mi-a placut si mie imaginea marinarului pe vapor nevazut...

[Corneliu Neagu]

Monica Pester, vă mulțumesc cu cele mai frumoase sentimente de prietenie pentru lectura versurilor și comentariul pe care l-ați lăsat aici!

[Monica Pester]

Nostalgia vă marchează majoritatea versurilor. De aceea, de cele mai multe ori, tocmai această trăire de demult conferă muzicalitate și starea  de  acceptare a prezentului.

Prețuire !

[Corneliu Neagu]

Doamnă Vasilisia Lazăr, ați tălmăcit atât de frumos versurile din această poezie cum nimeni altcineva nu ar fi putut să o facă! Dovadă indubitabilă că îmi cunoașteți mai bine ca oricine stilul de exprimare lirică pe care l-aș dori a fi numai al meu. Vă mulțumesc cu cele mai frumoase gânduri de prietenie și respect!

[Corneliu Neagu]

Prietene Grig Salvan, mulțumiri alese pentru comentariul tău atât de frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Încă un poem în care eul liric își așteaptă eterna muză pentru a încheia o poveste începută cândva, într-un timp nedefinit. Însă timpul se stinge, mirajul dispare, iar speranța revederii rămâne în picioare pentru a înfrumuseța alte și alte poeme ce vor fi scrise.