De ce?

[Tudor Cicu]

De ce?

  (joc poetic, mult visat)

 

De ce vin mereu la baltă

printre trestii și scoruși?

Știu că te întrebi mirată

dacă asta îmi ceruși.

Însă când un stol de păsări

ne dau roată ca la semn;

Mi-aș dori să știu odată,

spre acele zări, deodată

că se-aude, se aude...

Glasul inimii-mi, de lemn.

 

Unii spun că printre ramuri

ești ferit și de năluci;

Nu-i exclus ca-n altă viață

să fi fost doi pui de cuci.

Cu ochii pândind o clipă,

cred, cu tine, m-am visat.

Dar Luna dădea să plece

căci în toate, viața trece...

De ce și venisem oare?

Uite, asta am uitat.

 

Și-aș fi pus, așternut fânul

ca să evadăm în vis.

Mai ales... în nopți cu lună

cum credem că ni-i și scris.

Iar când tot va bate frunza,

când în lung și când în lat;

Flămânzi noi vom fi ca lupii

ce tot urlă-n josul râpii!

Fiindcă mâine, câte bârfe...

vor aprinde-ntregul sat!

 

[Ada Nemescu]

Oh, da!

Am citit cu ochii zâmbet

Cu tic-tacul mic în piept

Amintind de al meu umblet

cândva iute... ce nedrept :))

..........................

Ce-mi plăcu! sunt influențe coșbuciene (dacă-mi este permis). Un zvâc poetic, ștrengărește adus din condei, cu drăgălășenie și umor pe alocuri, cu fină autoironie și revoltă cuminte împotriva timpului hain, ce ne minte...

toată admirația, aDa